Legile hermetice ale Universului.

Hermetismul este prezentarea unui sistem de legi care guverneaza intregul Univers, legi holistice, care se manifesta in cele trei sfere: materiala, mentala si spirituala. Cele 7 Legi Universale sunt esenta intregii filozofii hermetice, sunt “Legea a tot ce este”, Legea lui UNU. Denumirea de hermetism vine de la numele lui Hermes Trismegist, unul din marii intelepti, initiati in tainele lumii spirituale, si care este considerat parintele formei actualizata a legilor. Cele sapte Legi sunt simbolice si nu pot exista una fara alta. Ele se regasesc zi de zi, in mic sau mare, in fiecare civilizatie si in tot ce este: Principiul Divin, Spiritul Infinit, Absolutul Invizibilul, Intangibilul Imaculat, Intelepciunea Infinita, Inteligenta Atotcunoscatoare, Esenta Realitatii, sau alte denumiri aparute printre popoare si in istorie. El este Legea si se manifesta in tot si in toate doar pentru ca la un moment dat sa renasca “EU SUNT”.

1. LEGEA MENTALISMULUI: “Totul este spirit, Universul este mental”
Aceasta lege este prima fiindca ea explica natura universului si a creatiei. Spiritul se manifesta ca si intentie, apare energia formei gand, iar energia manifesta planul fizic. Altfel spus, energia se condenseaza si formeaza materia. La inceput a fost cuvantul…Aceasta lege explica faptul ca totul este realitate substantiala, aflandu-se in toate manifestarile si aparentele ei exterioare pe care le cunoastem sub denumirea de universuri materiale, fenomene ale Vietii, Materie, Energie – intr-un cuvant, tot ceea ce este perceput de simturile noastre materiale, este spirit. Acest spirit nu poate fi explicat si definit, dar poate fi considerat si gandit ca un spirit universal, infinit si viu. El explica Adevarul ca fiind Lumea. Universul nu-i decat o creatie mentala unica, acea “unitate in diversitate”. Prin urmare, in acest spirit noi traim, actionam si suntem noi insine.

2. LEGEA CORESPONDENTEI: “Ceea ce este sus este si ceea ce este jos, ceea ce este jos este si ceea ce este sus”
Corespondentele ne ajuta sa decriptam tainele universului. Ceea ce este jos, adica in planul fizic (pe pamant), este ca si ceea ce este sus, adica in spirit (in ceruri). Ceea ce este in mic este si in mare. Aceasta lege ne ajuta sa intelegem ca totul se leaga, si acea disociere care se face uneori intre spirit si materie este falsa, fiindca spirit si materie una sunt. Asa se face ca materia sau mai bine zis corpul nostru fizic exprima la randul sau mentalul, spiritul. Minte sanatoasa in corp sanatos. Aceasta a doua lege explica faptul ca exista o armonie, un raport constant, o corespondenta intre diferitele planuri de manifestare ale Vietii si Fiintei – respectiv planul material, mental si spiritual. Aceste planuri sunt asemanatoare, diferenta intre ele fiind doar de grade si – niveluri de vibratii aparent diferite.

3. LEGEA VIBRATIEI: “Nimic nu este in repaus, totul se misca, totul vibreaza”
Viata, universul, totul traieste. Nimic nu se pierde, totul se transforma. Armonia universului se manifesta sub forma unui echilibru dinamic. De aceea nu exista repetitie, de fiecare data parametrii energetici se schimba. Un adevarat maestru simte vibratia, schimbarea permanenta a universului si este in armonie cu ea. Aceasta lege este cea mai importanta pentru cunoasterea si intelegerea fenomenelor mentale si spirituale. Aceasta explica faptul ca miscarea se manifesta pretutindeni in Univers, ca nimic nu este in stare de repaus, ca totul se misca, totul vibreaza. Diferentele care exista intre variatele manifestari ale materiei, energiei si sufletului, se datoreaza gradului diferit de vibratie. Totul si toate vibreaza, cu cat este mai intensa vibratia, cu atat este mai inalta pozitia pe scara. Vibratia Spiritului este atat de intensa si atat de rapida, incat, practic, pare in repaus, la fel cum o roata care se invarte cu viteza foarte mare pare oprita, iar la cealalta extremitate a scarii sunt formele materiei, ale carei vibratii sunt atat de lente incat parca nici nu ar exista, la fel cum sunt unele sunete de mica frecventa pe care urechea umana nu le percepe. Intre acesti doi poli opusi exista o infinitate de grade diferite de vibratii.

4. LEGEA POLARITATII: “Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are doua extreme, asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie, polii opusi au o natura identica insa de grade diferite, extremele se ating, toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate”
Fiecare lucru are o fata vazuta si una nevazuta. Nu exista bine si rau, sunt polaritati ale unei energii si impreuna formeaza monada. Bucuria si tristetea sunt polaritati ale senzatiilor, dar pacea, detasarea, inseamna echilibru. Aceasta lege arata ca in orice lucru sunt doi poli, doua aspecte opuse, iar contrariile nu sunt in realitate decat doua extreme ale aceluiasi obiect, intre care sunt intercalate grade diferite. Caldura si frigul, desi par opuse, in realitate sunt acelasi lucru, distingandu-se doar prin diferenta de grade. La fel, dragostea si ura, binele si raul, toate depind doar de vointa noastra de a le transforma dintr-una in alta.

5. LEGEA RITMULUI: “Totul se scurge inauntru sau in afara, orice lucru are durata sa, totul evolueaza, apoi degenereaza, balansul pendulei se manifesta in toate si masura oscilatiei sale la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei sale la stanga, ritmul este constant”
Aceasta lege ne aminteste ca totul creste si apoi descreste. Un lucru generat se manifesta si dupa aceea se consuma. Tot universul se manifesta ritmic: noapte si zi, expansiune dupa care urmeaza concentrare. Daca reusim sa percepem aceasta ritmicitate vom intelege mai bine ce beneficii ne aduce organizarea si crearea unor ritmuri in activitatea noastra zilnica. Aceasta lege explica faptul ca in orice lucru se manifesta o miscare masurata de plecare si de venire, un flux si un reflux, o balansare inainte si inapoi, o miscare asemanatoare unei pendule. Exista intotdeauna o actiune si o reactiune, un progres si un regres, un maxim si un minim.

6. LEGEA CAUZEI SI A EFECTULUI: “Orice cauza are efectul sau, orice efect are o cauza, totul se intampla conform Legii, hazardul nu este decat un nume dat unei legi necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii insa nimic nu scapa Legii”
Altfel spus, orice actiune are si o reactiune. Este bine sa constientizam ca atunci cand generam o forta, o actiune intr-un sens, va aparea o reactiune. Aceasta lege este mai bine cunoscuta sub forma populara: „ceea ce semeni, aia culegi.” Tot ceea ce se intampa in viata noastra este efectul cauzelor pe care noi le-am generat. Singura problema in intelegerea acestei legi o consta faptul ca uneori intre cauza si efect se scurge ceva timp (se poate sa fie chiari cateva incarnari), si de aceea unele lucruri par de neinteles, sau lipsite de logica. O alta fateta a acestei legi o constituie faptul ca nimic nu este gratuit, sau „totul se plateste”. De aceea un metafizician este atent sa pastreze echilibrul karmic. Mai ales in Romania, asa de multi oameni au senzatia ca pot profita de pozitii sociale sau de alte aspecte ale unui moment si asta chiar se numeste „smecherie reusita”, si este motiv de lauda.
Un alt aspect al acestei legi este acea imagine a faptului ca atunci cand facem un lucru in „exterior” acest se va intoarce la noi inapoi amplificat. Asa se si explica de ce toate marile scoli de metafizica promoveaza respectul fata de viata, fraternitatea cu toate formele de viata, deci se pune accent pe morala si bineinteles la nivel alimentar consumul de carne este exclus. Unitate cu universul se manifesta prin fapte. Cine greseste va fi nevoit sa-si repare greseala sau sa plateasca pentru ea. Aceasta lege explica faptul ca totul se intampla conform Legii, ca niciodata nu se intampla ceva neprevazut, accidental, ca hazard nu exista, deoarece exista planuri diferite alee cauzei si efectului, iar planul superior domina intotdeauna planul inferior. Un eveniment este ceea ce survine, se produce, ceea ce se intampla ca rezultat sau ca o consecinta a unui gind, cuvint sau alt eveniment precedent. O fapta creeaza prin ea o alta fapta, ea constituie o veriga in marele lant al evenimentelor ordonate. Exista o continuitate intre toate evenimentele precedente, rezultate si urmatoare.

7. LEGEA GENULUI: “Este un gen in toate lucrurile, totul are principiile sale, masculin si feminin, genul se manifesta pe toate planurile”
Genul se manifesta in toate planurile si acest lucru este mai dificil de perceput pentru cei care se confunda cu imaginea corpului fizic. Masculinul (Yang) inseamna actiune, expansiune, extrovertire, iar Femininul (Yin) inseamna repaus, introvertire, acceptare. Este mai mult vorba despre valente energetice si de modalitatea in care se exprima o forma energetica. Cel mai simplu se poate clarifica prin caracteristici astrologice: Berbecul este Yang, Taurul -Yin, Gemenii -Yang, Racul -Yin si tot asa intr-o alternanta ritmica. Aceasta lege explica faptul ca Genul se manifesta in orice lucru, ca principiile Masculin si Feminin sunt totdeauna prezente si active in toate fazele unui fenomen, pe oricare plan de existenta sau viata. Cuvantul „gen” deriva dintr-o radacina latina care inseamna zamislire, procreare, a face sa se nasca, “a se produce”. Creatia, are o semnificatie mai larga si mai generala decat cuvantul „sex”, care defineste deosebirile existente intre fiintele vii (de sex masculin si feminin). Rolul principiului Masculin este de a dirija catre principiul Feminin o anumita energie inerenta, la fel si invers si de a pune astfel in miscare Procesul Creatiei. Unul sau altul, luate separat ca principii, sunt incapabile sa creeze, sa dimanizeze, sau sa existe: cu alte cuvinte sunt doua jumatati. “Si cand DOI vor deveni UNUL, iata OMUL”.

Reclamă

Legile fundamentale divine

În templul de la Câmpina sunt scrise, la cererea Iuliei Hasdeu, legile fundamentale și eterne pe care Dumnezeu ni le-a lăsat ca să putem viețui în Lumină și Cunoaștere, în armonie și înțelegere cu toții, dar în special cu noi înșine. Meditați asupra lor, să le studiați cu atenție și să reușiți să le înțelegeți și mai ales să le puneți în practică.

Legea Religioasă:
Crede…
Crede în Dumnezeu
Crede în nemurirea sufletului
Crede în darul comunicării cu cei duși!

Legea Morală
Iubește și ajută…
Iubește și ajută neamul
Iubește și ajută pe cei ce te ajută și te iubesc 
Iubește și ajută fără a precugeta la folosul tău!

Legea socială:
Nu necinsti…
Nu necinsti pe tine însuți, ca să te cinstească alții.
Nu necinsti pe alții, ca să te cinstești pe tine însuți.
Nu necinsti munca, căci munca e viața!

Legea filosofică: 
Când-atunci…
Când faptul știi, atunci adevărul scrii
Cănd nu vrei să crezi, atunci nu poți să vezi.
Când cauți dovada, atunci găsești tăgada!

image

Radu Drăgan

Legile lui Zamolxis – Marele Preot şi Zeu al geto-dacilor.

photo
Credinţa puternică în nemurire intensifica vitejia geto-dacilor trezindu-le conştiinţa de nemurire nu numai a insului, ci şi a neamului.

1. Dincolo de curgerea timpului şi de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu şi Veşnic, din care vin toate şi prin care fiinţează toate cele ce sunt. Totul şi nimicul sunt suflarea Sa, golul şi plinul sunt mâinile Sale, mişcarea şi nemişcarea sunt picioarele Sale, nicăieri şi peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină şi tot ce vine din lumină prinde viaţă şi ia făptură.

2. Precum fulgerul aduce lumina şi din lumină tunetul şi focul ce se revarsă, aşa este şi gândul omului, el trece în vorba omului şi apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde trebuie să fie o lumină şi un tunet. Lumina omului este gândul său şi aceasta este averea sa cea mai de preţ. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar voinţa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt în jurul său.

3. Fii ca muntele cel semeţ şi ridică a ta lumină mai presus de cele ce te înconjoară. Nu uita ca aceiaşi paşi îi faci în vârful muntelui ca şi în josul său, acelaşi aer este sus ca şi jos, la fel creste copacul în vârf de munte ca şi în josul său, la fel luminează soarele piscul cel semeţ ca şi pământul cel neted.

4. Fii cumpătat ca pământul şi nu vei duce lipsă de nimic. Creanga prea plină de rod este mai repede frântă de vânt, sămânţa prea adâncă nu răzbate şi prea multă apă îi stinge suflarea.

5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cât este mai înalt, cu atât rădăcinile sale sunt mai adânci în pământ, căci din pământ îşi trage tăria, nu uita asta. Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeaşi cu măsura coborârii.

6. Puterea omului începe cu vorba nerostită, ea este asemeni seminţei care încolţeşte, nici nu se vede când prinde suflare de viaţă. Lumina seminţei este cea care o ridică, pământul este cel ce-i dă hrana, apa îi dă vigoarea, iar răbdarea o îmbracă cu tărie.

7. Priveşte râul şi ia aminte la învăţătura sa. La început este doar un firicel de apă, dar creste tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare, şi lucrurile aşa trebuiesc împlinite, prin firea lor. Asemenea este şi gândul cel bun şi drept rânduit, el îşi face loc printre pietre şi stânci, nu tine seama de nimic, îşi urmează drumul şi nimic nu-i stă în cale. Apă cu apă se adună, iar împreună puterea este şi mai mare.

8. Ia seama de taina aceasta şi nu o uita, acel firicel de apă ştie unde va ajunge, căci una este cu pământul şi toate cele ce-i vin în cale nu îl pot opri până la sfârşit. Astfel să iei seama la gândul tău unde trebuie să ajungă şi vei vedea că nimic nu stă în calea sa . Să-ti fie gândul limpede până la sfârşit; multe se vor ivi în calea sa, căci firea lucrurilor din jur este mişcătoare asemeni apelor. Apă cu apă se întâlnesc, pământ cu pământ şi munte cu munte.

9. Ia seama la gândul cel rău, fereşte-te de el ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefireşti. Fereşte-te de vorbele deşarte şi de neadevăr; sunt ca pulberea câmpului ce-ti acoperă ochii, ca plasa păianjenului pentru mintea şi sufletul tău. Ele te îndeamnă la trufie, înşelăciune, hoţie şi vărsare de sânge, iar roadele lor sunt ruşinea, neputinţa, sărăcia, boala, amărăciunea şi moartea.

10. Nu judeca oamenii după greutatea lor, după puterea lor, după averea lor, după frumuseţea lor sau după râvna lor, căci şi unul şi altul a lăsat din ceva pentru a creste în altceva. Cel bogat este sărac în linişte, cel tare este slab pentru altul şi cel slab are tăria lui ascunsă. Cum firea lucrurilor este mişcătoare, asemeni este şi omul. Ce dă valoare unei unelte, trebuinţa sau frumuseţea? Duce un om mai mult decât boul? E mai bogat vreunul ca pământul? Doar cunoaşterea şi înţelepciunea îl ridică pe om peste dobitoace. Şi degeaba ai cunoaştere dacă ea nu este lămurită de vreme.

11. Fierul înroşit a fost rece şi se va răci iarăşi; vasul a fost pământ şi va fi iarăşi pământ; pământul ce-a fost sterp acum este pământ roditor şi se va stârpi iarăşi peste vremi. Râvna omului face schimbătoare toate acestea. Dar râvna îi întoarce bucuria în tristeţe şi liniştea în nelinişte. Fierul şi focul ajută omul, dar îl şi vatămă. Şi aceeaşi râvnă îl îndeamnă a merge pe cărări neştiute şi nebătute de ceilalţi dinaintea lui. Tot râvna îl îndeamnă la strângere de averi, la mărirea puterii şi a se măsura cu alţii. Fereşte-te de a te măsura cu altul, căci trufia de aici se naşte; ea te va coborî mai jos de dobitoace şi te va despărţi de fratele şi de vlăstarul tău.

12. Neînţeleptul este mânat de râvnă, dar înţeleptul încalecă râvna. Neînţeleptul suferă când râvna îl duce la pierdere şi la cădere, dar înţeleptul întotdeauna găseşte câştigul în pierdere şi înălţarea în cădere.

13. Trufia răceşte iubirea inimii şi o face în duşmănie şi nu există dobitoc mai josnic decât omul care nu mai are iubire în inima sa. Căci iubirea este cea dintâi putere şi chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se împresoare cu trufia , căci mai jos de dobitoace vei ajunge.

14. Gândul bun şi vorba înţeleaptă îţi pot potoli necazul, îţi pot răcori inima, dar nu te vindecă, pentru că omul suferă după cum trufia a crescut în el, căci suferinţa este umbra trufiei.

15. Nu îţi lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, căci ele aşa cum vin, aşa pleacă. După orice zi vine şi noaptea, şi după iarnă vine primăvara, căci aşa este rânduit şi aşa este firea lucrurilor. Toate cele ce se văd, se nasc, cresc şi apoi se întorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor rămâne pururi, iar aceasta are nenumărate şi nesfârşite ramuri, şi asemenea izvoarelor mintii şi sufletului tău, ele nu se arată la vedere. Căci o suflare şi un foc fac să crească toate cele ce cresc – ierburi, copaci, dobitoace şi oameni – şi din aceeaşi vatră vin şi către aceeaşi vatră se întorc, şi vatra aceasta este pururea.

16. Precum copacul cel falnic creste lângă cel mic fără a-i face rău, aşa să fiţi între voi, cel mare să nu lovească pe cel mic şi nici să-i amărască sufletul, căci va avea datorie mare de dat, la fel ca şi hotul. Aruncă un lemn pe râu şi mai multe vor veni din susul său către tine. Adu-i mulţumire semenului tău, adu-i lumină pe chip şi în suflet, iar toate acestea le vei găsi mai târziu înflorite în inima ta.

17. Nu lua cu siluire şi nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce priveşte prin ochii tăi este acelaşi cu cel ce priveşte prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.

18. Nu grăbi nicio lucrare căci trasul de ramuri loveşte înapoi. Fructul copt este uşor de luat, cel necopt este greu de luat şi gustul e neplăcut. Nu te grăbi deci să aduni ce este înainte de vreme, căci îţi va amărî sufletul. Cum creste cadrul, aşa creste şi stinghia şi cum creste roata aşa creste şi spiţa.

19. Rămâi mereu în răcoarea sufletului tău, dar dacă mânia se aprinde în tine, ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta. Mânia vine din teamă şi nu a locuit dintru început în inima ta; dacă nu creste prin trufie, ea se întoarce de unde a plecat. Trufia închide poarta înţelepciunii, iar cel trufaş se pune singur lângă dobitoace. Înţelepciunea este mai preţuită decât toate cele ce se văd cu ochii, ea este aurul mintii şi sufletului tău şi este rodul cunoaşterii udată de vreme.

20. Nu-ti amărî sufletul când simţi durerea şi neputinţa, ci mai degrabă caută să te foloseşti de ele pentru îndreptare , căci în rod ai şi sămânţa. Nu se poate ca o sămânţă bună să dea rod rău. Lăcomia întotdeauna duce la pierdere, furtul întotdeauna duce la boală, gândurile sterpe întotdeauna duc spre rătăcire, mânia întotdeauna loveşte înapoi, răutatea şi neadevărul întotdeauna aduc neputinţa, trufia întotdeauna aduce suferinţă.

21. Mergi la izvor când sufletul ti-e aprins, scormoneşte în apa limpede şi aşteaptă până ce devine iarăşi curată. Aşa se va duce şi aprinderea sufletului tău, precum tulburarea aceea.

22. Ia bine seama la taina seminţei. Asemeni ei este gândul tău, şi cum sămânţa nu se poate fără coajă, aşa este şi gândul cel rodnic al omului. Coaja gândului rodnic este voinţa, iar fără voinţă, gândul se usucă şi nu foloseşte la nimic. Dar puterea este în răbdarea seminţei, iar voinţa şi răbdarea fac mlădiţa firavă să răzbată pământul tare.

23. În vremea lucrului tău, înveseleşte-ti inima la vederea lucrării tale înainte de terminarea ei, căci precum fructul îşi anunţă venirea cu o floare, tot aşa fapta omului este văzută de cel cu mintea şi simţirea limpede, înainte de a fi terminată.

24. Ia bine seama la cauza omului sărac, dar şi la cauza omului grabnic avut, căci nici una nici alta nu sunt fireşti. Omul sărac are multe gânduri deşarte şi le schimbă de la o zi la alta, vorbeşte mult şi lenea i-a învelit braţele şi picioarele. Cel grabnic avut ori e hot şi înşelător, ori vede mai bine necazul altuia şi caută a-l amăgi, de acolo îşi trage grabnica avuţie.

25. Fii blând şi răbdător cu cei de lângă tine, căci aşa cum te porţi tu cu ei, aşa se poartă şi alţii cu tine, căci simţirea lui este la fel cu simţirea ta, din aceeaşi suflare este şi simţirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeaşi lumină cu cea care se vede prin ochii tăi.

26. Unde este tăria omului acolo îi este şi slăbiciunea, ceea ce-l ridică îl şi coboară; rămâi în limpezimea mintii şi simţirii tale şi vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel uşor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel blând este deasupra celui aprig. Limpede să-ti fie mintea şi simţirea, şi ia seamă de toate acestea.

27. Tăria muntelui vine din răbdarea sa, din liniştea sa, stânca îi este numai învelitoare. Dar tăria lui este încercată de vânt, de apa cea lină. Ia-ti puterea din răbdare şi din linişte şi foloseşte-te de ea prin limpezimea gândului tău, căci nu tulburarea izvorului roade stânca, ci limpezimea sa.

28. Lucrarea făcută din teamă nu are viaţă lungă şi tăria ei este asemeni unei revărsări de ape care tine puţin. Aşa este şi cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afară, dar este chemată de teama lor, însă teama vine prin necunoaştere, iar necunoaşterea prinde putere prin neadevăr, lene şi trufie.

29. Soarbe cunoaşterea de la cei cu barba albă şi neroşită de vin şi lasă vremea să o îmbrace cu înţelepciune. Nu privi la trupul lor slăbit şi gârbovit, căci toate acestea sunt plata lor pentru cunoaşterea lucrurilor şi creşterea înţelepciunii.

30. Mulţumeşte pământului pentru toate cele ce-ti oferă, mulţumeşte cerului pentru ploaia care îţi hrăneşte pământul, mulţumeşte soarelui pentru căldura şi lumina casei tale şi a pământului tău, mulţumeşte lunii pentru liniştea somnului tău, mulţumeşte stelelor că veghează asupra somnului tău, mulţumeşte muntelui pentru poveţele şi fierul ce-l iei din el, mulţumeşte pădurii pentru tot ce iei de acolo, mulţumeşte izvorului pentru apa ce-o bei, mulţumeşte copacului pentru lucrările ce-ti arată, mulţumeşte omului bun ce-ti aduce bucurie şi zâmbet pe chip.

31. Precum iarba bună creste cu iarba rea, aşa sunt şi oamenii, dar tine seama că purtarea lor cea rea este semănată şi crescută din teamă şi neputinţe, iar trufia este învelitoarea lor. Nu certa purtarea lor şi nu căuta a-i îndrepta din vorbe şi mustrare, căci apăsarea pe rană nu o vindecă. Oare iarba aceea este rea doar pentru că este amară pântecului tău ? Aşa este şi cu omul, de vei vrea să-l îndrepţi, adu-i pentru început gândul şi simţirea la ce este plăcut atât omului bun, cât şi omului rău. Unul vede roata plecând, iar altul vede aceeaşi roată venind. Cine vede mai bine ?

32. Doar cel înţelepţit poate vedea limpezimea şi liniştea din mintea şi sufletul celui tulburat, căci cel înţelepţit a fost odată şi el la fel ca şi cel tulburat şi roadele amare l-au făcut să tină seama de alcătuirea fiinţei sale. A fugit de roadele sale amare în vârful muntelui şi acolo nu a scăpat de ele, a fugit în mijlocul pădurii şi iată că roadele erau cu el, apoi a privit în lăuntrul său şi iată că roadele sale amare aveau rădăcini în mintea şi simţirea poftelor sale.

33. Este o floare mai frumoasă ca cealaltă ? Este un izvor mai limpede decât altul? Este un fir de iarbă mai presus de un altul? Fiecare are tăria, frumuseţea şi priceperea lui. Este în firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de copaci, de iarbă, de flori şi dobitoace. Nu seamănă un deget cu altul de la aceeaşi mână, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este mărul mai înţelept decât prunul sau părul? Este mâna stângă mai bună ca dreapta? Altfel vede ochiul stâng de cel drept? Cele de sus îşi au rostul lor şi cele de jos îşi au rostul lor, cele mari îşi au rostul lor şi cele mici îşi au rostul lor, cele repezi îşi au rostul lor şi cele încete îşi au rostul lor, cele ce au fost şi-au avut rostul lor şi cele ce vin îşi vor avea rostul lor.

34. Neputinţa vine după răutate şi neadevăr, căci ceea ce dai aceea primeşti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău şi al celui de lângă tine are aceeaşi vatră şi rămâne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele mintii şi sufletului aproapelui tău. Adu-i liniştea în suflet şi limpezimea în minte şi bătrâneţile tale vor fi ca pomul copt, oasele şi tăria ta nu vor slăbi şi te vei întoarce de unde ai venit, sătul de căldura urmaşilor tăi.

35. Întotdeauna va fi cineva dedesubtul tău şi întotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tău să te uiţi cu iubire şi nu cu trufie căci acolo îţi sunt rădăcinile, iar la cele ce sunt deasupra ta să te uiţi cu privirea de prunc şi fără teamă.

36. Cele tari, cele slabe şi cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea şi toate acestea le găseşti în om şi toate alcătuiesc un întreg. Nu este nimic care să fie afară şi să nu fie şi înăuntru. Ia seama la toate acestea când îţi apleci privirea înăuntrul tău şi vei găsi toată înţelepciunea zeilor ascunsă în nevăzutul fiinţei tale. Zeii au luat seama înaintea omului de această înţelepciune şi asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu şi Veşnic.

37. Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sângelui prin vine, vindecarea rănilor, frumuseţea ochilor şi minunăţia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea şi suflarea Focului cel Viu şi Veşnic care este în fiecare şi al cărui chip se arată în lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din puţinul care se vede…

38. Curăţenia trupului şi desfătarea sa prin simţuri te pune doar puţin mai sus de dobitoace, căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust plăcut, nici o mireasmă îmbătătoare şi nici o bucurie a ochilor. Căci unde este căldura, apare şi frigul, unde este dulcele apare şi amarul, unde este plăcutul apare şi neplăcutul, unde este mireasma apare şi duhoarea, iar unde este râs, şi plânsul pândeşte.

39. Iată dar calea de început : cumpătarea în toate cele ce faci, ascultarea de bătrâni şi de cei înţelepţi, hărnicia, mulţumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevăr şi de vorbele deşarte, ferirea de ceartă şi de mânie, buna purtare între semeni. Dimineaţa să te trezeşti cu ele, ziua să le porţi mereu în minte, seara să le ai cu tine în somn şi astfel supărarea, lipsa, amărăciunea, neputinţa, boala şi răutatea altora nu se vor atinge de tine.

40. Dincolo de acestea se află iubirea, voinţa, curajul, răbdarea, modestia şi ele ridică omul cu adevărat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Veşnic şi, prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar îngroparea lor te aruncă mai jos de dobitoace. Doar prin ele primeşti adevărata cunoaştere şi înţelepciune, adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogăţie, rodnica şi trainica lucrare.

41. Dar iată că unde este iubirea poate apărea şi ura, unde este voinţa poate apărea şi delăsarea, unde este curajul poate apărea şi frica, unde este răbdarea, poate apărea şi graba şi unde este modestia poate apărea şi trufia. Căci mişcătoare sunt şi cele ce se văd şi cele ce nu se văd din fiinţa omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se află cel ce gândeşte şi acesta este cel ce vede mişcarea în nemişcare, este cel care dincolo de toate aceste virtuţi se desfată în cunoaşterea şi liniştea ce întrece orice bucurie, iar atenţia, echilibrul şi limpezimea sunt uneltele sale.

42. Cel tulburat vede binele ca bine şi răul ca rău, este atras de una şi fuge de cealaltă, dar înţeleptul vede şi frumosul şi urâtul, simte şi frigul şi căldura, şi fineţea şi asprimea, aude şi plăcutul şi neplăcutul, gustă şi dulcele şi amarul, simte şi mireasma şi duhoarea şi nu face judecată între ele. El vede desluşit că firea lucrurilor este în toate, căci frumosul din urât se trage şi urâtul din frumos, dulcele a fost amar la început şi se va face iarăşi amar, plăcutul se naşte din neplăcut şi neplăcutul din plăcut. Şi toate acestea luminează sufletul înţeleptului pentru că cele bune şi plăcute hrănesc şi bucură trupul şi simţurile sale, iar cele neplăcute neînţeleptului hrănesc mintea şi înţelepciunea sa, căci vede înnoirea lucrurilor şi seminţele viitoarelor bucurii.

43. Nu este uşoară cărarea zeilor, dar nu uita nici o clipă că omul poate cuprinde în iubirea sa mai mult decât poate cuprinde în ura sa, căldura se ridică mai mult decât poate coborî frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decât cel ce este dedesubt, uşorul se întinde mai mult decât se întinde greul, lumina răzbate mai mult decât poate răzbate întunericul, puterea care uneşte este mai mare decât puterea care desparte.

44. Lungul şi scurtul au acelaşi mijloc; cercul mic şi cercul mare, globul mic şi globul mare pe acelaşi punct se sprijină; nevăzutul şi văzutul acelaşi loc ocupă; toate cele mari stau ascunse în cele mici, iar aici este o mare taină a firii; mare printre înţelepţi este cel ce o pricepe.

45. Înţeleptul uneşte pe cel ce vede cu cel ce gândeşte, cel ce simte cu cel ce face, dar neînţeleptul îi desparte. Deschide-ti bine ochii, căci cel ce face, cel ce simte şi cel ce gândeşte sunt asemeni norilor care vin şi pleacă, dar cel ce vede prin ochii tăi este veşnic şi lumina sa este fără umbră. El este dincolo de viaţă şi moarte, dincolo de bine şi rău, dincolo de frumos şi urât, dincolo de curgerea timpului.
Sursă: Legile lui Zamolxe [Remer Ra – Editura Deceneu, 2009]