Dependențele …

Dependențele sunt  amintiri și indiferent despre ce sunt, le putem șterge și ne putem detașa de ele.

Poți spune: “Dar nu sunt dependent de nimic!” sau ”Nu sunt genul care să se atașeze de ceva!”. Te-aș ruga să reconsideri aceste presupuneri! Știai că și gândirea este o dependență? Suntem dependenți de gândire. Ne este teamă că nu putem acționa eficient daca nu “gândim lucrurile”, când în realitate, lucrurile se pot desfășura mult mai ușor dacă pur și simplu ne detașăm și avem încredere în Univers.

Mâncarea este o altă dependență acceptată. Este ceva despre care am hotarât că avem nevoie și nu putem trăi fără ! De multe ori, folosim mâncarea ca medicație, ca un calmant al durerii. De multe ori, mâncând, încercăm să evităm anumite sentimente, sau să facem față situațiilor din viața noastră. Și să nu uităm de mersul la cumpărături! De câte ori te-ai dus la cumpărături datorită faptului că un lucru drăguț cumpărat te va face să te simți mai bine? Gândește-te, ai vreuna din aceste dependențe?

Detașarea de dependențe poate dura un pic mai mult decât în cazul lucrurilor obișnuite. Dacă ai vedea formele gândurilor – da, gândurile sunt lucruri și au formă – vei realiza că depenedențele au “cârlige”. Din această cauză, este un pic mai dificil să se șteargă, dar nu imposibil. Este important să ai răbdare și să fii în pace indiferent de situație. Te rog să nu consideri că dependențele tale sunt „rele”. Amintește-ți că, la ceea ce reziști, persistă. Încearcă să-ți iubești și să-ți accepți dependențele. Intoarce și celălalt obraz, obrazul dragostei. Spune “Te iubesc!” țigării, alcoolui, relației, intelectului care crede că știe….

Dragostea poate vindeca orice. Singura cale de a te detașa de lucrurile dificile este să le iubești.

Ai răbdare! Dacă tu iți faci partea ta, Dumnezeu și-o va face pe a Lui, dar o va face atunci când trebuie, exact la momentul potrivit, care nu este neapărat același cu cel în care tu consideri că ar trebui să se întâmple. Și, de asemenea, este foarte important ca pe tot parcursul procesului să renunțăm la așteptări. Ajută foarte mult să lucrăm la partea noastră emoțională. Poți liniști această parte din tine. Vorbeste cu copilul interior. Spune-i că totul va fi bine, și reamintește-i că împreună puteți face totul.

Asigură-ți această parte din tine că nu o vei mai abandona de data aceasta și că iți pare rău că ai neglijat-o. Amintește-ți că acum dezveți și te reprogramezi, iar ca acest proces să aibă succes trebuie să fii bun cu tine însuți. Iubirea și acceptarea de sine sunt elementele cruciale ale procesului. Doar cu iubire ne putem vindeca.

De îndata ce vei stăpâni acest proces, vei putea observa realitatea dintr-o perspectivă total diferită. Vei fi mult mai detașat și îți vei aprecia dependența de îndata ce vei începe să apreciezi viața, universul de lucruri animate și neanimate din jurul tău. Când vei conștientiza că dependențele nu sunt decât amintiri și îți vei asuma responsabilitatea 100%, vei putea în sfârsit să le schimbi. Vei descoperi că nu ești o victimă. Dacă ai creat și ai atras acea dependență, te poți detașa de ea. Scopul este să fim fericiți și în pace, cu sau fără dependențe. Trebuie să ajungem la punctul în care suntem bucuroși fără un motiv anume. De îndată ce vei cunoaște acest sentiment, te vei putea trezi imediat, de fiecare dată când vei cădea în autocompătimire. Te vei uita în interiorul tău pentru a găsi pacea și fericirea dupa care tânjești. Vei realiza că nu ai nevoie nici de lucrul de care ești dependent și nici de altceva din exteriorul tău pentru a fi fericit. Îndata ce îți vei asuma responsabilitatea 100% și vei conștientiza că nu tu, ci programele tale sunt cele ce atrag, vei putea în sfârsit să le spui “Mulțumesc!” dependențelor. Vei fi recunoscator pentru șansa de creștere pe care ți-o oferă și vei găsi adevărata bucurie în inima ta.

Reclamă

Drumul spre liniște.

silence1 În planul fizic este uşor să obţii liniştea, ajunge să închizi uşa sau ferestrele, să-ţi astupi urechile. Dar, aici nu este vorba despre liniştea exterioară. Desigur, ea este necesară, indispensabilă, în măsura în care ea oferă condiţiile necesare pentru realizarea celeilalte linişti, a celei interioare, a gândurilor şi sentimentelor, ceea ce este mult mai greu de obţinut. Deoarece acolo, în forul tău interior există zgomot, discuţii, harababură, explozii.

Din nefericire, când încercăm să explicăm oamenilor că este în interesul lor să realizeze această linişte interioară, oferindu-le chiar metode de a ajunge la ea, ei nu ascultă, nu înţeleg, iar zgomotul ce îl păstrează în ei se reflectă în întreaga lor conduită, care este dezordonată, haotică.

Dacă veniţi într-o Şcoală iniţiatică, trebuie să învăţaţi lucruri esenţiale, altfel nu merită osteneala. Unul dintre aceste lucruri este tocmai realizarea liniştii interioare. Zilnic, trebuie să vă străduiţi să evitaţi zgomotele ce vă vin din interior: discuţii, revolte, certuri datorate unor gânduri, dorinţe şi sentimente rău stăpânite. Ca să scăpaţi de această gălăgie, trebuie să învăţaţi să nu mai trăiţi la suprafaţa lucrurilor, expuşi agitaţiilor şi necazurilor ce se produc, ci să vă eliberaţi de preocupările prozaice, de griji, şi mai ales să schimbaţi natura nevoilor voastre. Atât timp cât veţi rămâne în lumea nevoilor obişnuite, nu veţi reuşi să vă eliberaţi. Fiecare nevoie, fiecare dorinţă, vă conduce pe căi bine determinate şi, cunoscând natura acestora, veţi ajunge într-o zonă populată cu fiare care urlă sau, dimpotrivă, într-o regiune populată cu creaturi celeste ce vă vor primi cu cântece de armonie.

Pentru moment, liniştea pe care aţi reuşit să o obţineţi nu este una adevărată. De câte ori nu aţi experimentat-o! închideţi ochii, şi toate problemele, toate preocupările sau animozităţile vă sar în faţă. In această aşa-zisă „linişte”, continuaţi să vă certaţi cu soţia, vă bateţi copiii, ţipaţi la un vecin care v-a insultat, îi cereţi mai mulţi bani patronului… şi toate acestea le numiţi linişte! Ei bine nu, acesta este un mare tărăboi!

Există persoane cărora le putem auzi zgomotul interior, chiar şi când stau liniştite: o nelinişte, un freamăt le străbate întreaga fiinţă. Dar, există şi cazuri mai rare, din nefericire, de persoane ce par înconjurate de linişte. Chiar şi atunci când vorbesc, ele emană ceva liniştitor. Da, liniştea este o calitate a vieţii interioare. Dar, nu mă veţi putea înţelege decât atunci când veţi reuşi să rămâneţi cel puţin câteva minute într-o adevărată linişte, ceea ce, poate, nu vi s-a întâmplat niciodată.

Câţi nu se înşală, gândind că liniştea este neapărat un gol, absenţa oricărei activităţi sau creaţii, într-un cuvânt, neantul, în realitate, există linişte şi linişte… dar într-o manieră mai generală o putem împărţi în două mari categorii: aceea a morţii şi aceea a unei vieţi superioare. Despre această ultimă categorie vorbim aici, căci pe ea trebuie să o înţelegem. Această linişte nu este o inerţie, ci o lucrare, o activitate intensă care se realizează în mijlocul unei armonii profunde. Nu este nici vid, nici absenţă, ci o împlinire comparabilă cu cea trăită de fiinţele unite de o mare iubire şi care trăiesc ceva atât de intens, încât nu poate fi exprimat nici prin gesturi, nici prin cuvinte.

În om, liniştea este rezultatul unei armonii în cele trei planuri, fizic, astral şi mental. Deci, pentru a introduce liniştea în voi, trebuie să încercaţi să creaţi o armonie în corpul fizic, în sentimente şi în gânduri. Vi s-a întâmplat, câteodată, să simţiţi imediat o linişte profundă, instalându-se în voi, ca şi cum zgomotul interior, pe care nu-1 mai sesizaţi, trăind zilnic în el, s-ar fi oprit brusc? Această linişte aţi receptat-o ca pe o eliberare, o uşurare, ca şi cum o greutate v-ar fi căzut de pe umeri, s-ar fi produs o eliberare din străfunduri, o poartă vi s-ar fi deschis, lăsând sufletul să plece şi să se dilate în spaţiu.

Această experienţă ce v-a fost dată să o trăiţi ca pe un dar ceresc fără să fi făcut nimic pentru a o obţine, o puteţi repeta, prin străduinţă şi conştientizare. Un anumit număr de activităţi şi exerciţii vă pot ajuta în acest sens; fiecare îşi are felul şi mireasma sa, iar cântecul, de exemplu, este unul dintre acestea. Cântând înainte şi după reuniuni, aşa cum o facem noi, înainte şi după mese, realizăm o stare de armonie, de poezie şi inspiraţie care, ajutată de gândirea şi conştiinţa noastră, uşurează tensiunile interioare. Căci, trebuie să înţelegem că nu cântăm numai pentru plăcerea de a cânta, pentru propria bucurie. Nu, cântăm fiindcă cântecul trezeşte în noi o stare de vibraţii intense, favorabile lucrării spirituale.

Între cântece, facem o pauză, în linişte, iar dacă eu prelungesc această pauză nu trebuie să vă impacientaţi. Prin felul lor, prin inspiraţia lor mistică, cântecele pe care le interpretăm ne ridică nivelul de conştiinţă, iar liniştea ce rămâne între ele va fi impregnată de puritatea lor, de frumuseţea şi profunzimea lor. între noi şi împrejurul nostru, simţim prezenţa unor curenţi, a unor entităţi, a unor lumini. Ce condiţii minunate sunt aici…, de ce să nu le folosim în mod conştient?

Putem regăsi liniştea şi ascultând muzică. De aceea, de ani de zile v-am obişnuit ca la sfârşitul întrunirilor să ascultaţi recviemuri, liturghii muzicale, oratorii, căci această muzică este expresia, reflectarea, unor lumi aflate cu mult deasupra pasiunilor omeneşti, conducându-ne, cel puţin pentru câteva minute, în această lume superioară.

Este inutil să aspiraţi la mari realizări spirituale atâta vreme cât nu veţi stăpâni curentul zgomotos şi dezordonat al gândurilor şi sentimentele voastre; ele vă împiedică să aduceţi în voi adevărata linişte, cea care repară, uşurează, armonizează şi răcoreşte!… Când veţi ajunge să realizaţi această linişte, veţi transmite imperceptibil tuturor faptelor voastre un ritm, o distincţie. Vă deplasaţi, atingeţi obiectele şi totul în voi nu este decât dans şi muzică. Această mişcare armonioasă care se transmite tuturor celulelor organismului vostru vă face bine şi acţionează binefăcător asupra tuturor fiinţelor ce vă-nconjoară: ele se vor simţi uşurate, libere, luminate şi îndemnate, la rândul lor, să se străduiască să regăsească aceste senzaţii trăite alături de voi.

O altă metodă de restabilire a liniştii în sine este postul. De aceea, toate religiile au recomandat postul şi, după caz, au fixat modalităţi şi durata. Postul înseamnă oprirea funcţionării anumitor „uzine” şi această oprire produce o mare uşurare în toate celulele. Dar, înainte de instalarea păcii, se face o curăţenie, însoţită adesea de mult zgomot, căci circulaţia se accelerează, sângele ne pulsează în tâmple, resimţim zgomote în urechi, ameţeli, dureri în diferite părţi ale corpului. Aceste simptome ne vin de la jivinele grădinii zoologice din sânul nostru care strigă de foame. Dar, în curând fiarele se calmează şi o mare linişte, o mare pace, încep să se instaleze.

sursa  Omraam Aivanhov – Calea liniștii