Exista un singur UNIVERS şi legile EVOLUȚIEI în cadrul lui sunt generale pentru toţi.

LEGEA Nr. l

În mod obiectiv dezvoltarea Universului este asigurată prin prezenţa energiei de bază a iubirii în două ipostaze: în principiul complementarităţii şi principiul insuficienţei, împreună dând naştere principiului indeterminării.

 

LEGEA Nr. 2

Timpul şi Spaţiul = esenţa categoriei, care determină doar un nivel de conştiinţă a indivizilor, capabil într-o măsură sau alta să opereze cu categorii transfizice.

 

LEGEA Nr. 3

Nivelul dimensiunii naturii conştient organizate este invers proporţional cu nivelele frecvenţei şi forţei energiei cinetice a gândului naturii în raport cu nivelul absolutului receptat.

 

LEGEA Nr. 4

Universul este totalitatea sarcinilor protonice aflate în diverse stadii de reducţie şi care fără de sfârşit şi început, rezonează prin ele însele pe seama prezenţei în el al unui factor necesar al absolutului ale unor naturi raţionale aflate în evoluţie.

 

LEGEA Nr. 5

Mărimea lumii depinde de dimensiunea informaţiei pe care ea o poartă.

Denaturarea informaţiei sau încercarea de a ignora, prin procese ireversibile, care pot duce la pieirea absolutului.

Mecanismul natural al lumilor aflate în expansiune este simplu : o compacticitate insuficientă a informaţiei pe volumul spaţiului duce la explozia corpului spaţiului ca şi cum ar fi consecinţa inoportunităţii unui obiect care involuează.

 

LEGEA Nr. 6

Căderea indivizilor din frecvenţele dominante ale valorii locale ale Universului în direcţia frânării duce la o stare patologică, a cărei formă limită este asemănătoare cancerului şi duce spre parametrii SIDEI.

 

LEGEA Nr. 7

Mutaţia armonioasă a începuturilor: creatoare fizice şi emoţional- sentimentală duce prin intermediul conştiinţei la supraconştiinţă, adică se produce o mutaţie pozitivă.

Pornind de la aceste legi sunteţi obligaţi să ajungeţi la concluzia că este mai bine să mergeţi în direcţia măririi frecvenţei şi acurateţii pulsaţiilor gândirii, dat fiind că altă cale de evoluţie nu există.

Suprapunându-se pe frecvenţa pulsaţiilor componente ale absolutului se poate, ca relativ, fără pierderi, să suportaţi trecerea într-o altă dimensiune. Aceasta nu este „o judecată dură”, nu este o pedeapsă, ci o sporire a frecvenţelor energiilor pentru care trebuie să fiţi pregătiţi. A fi pregătiţi pentru această sporire înseamnă să deveniţi înzestrat cu o serie de capacităţi fenomenale.

Voi aveţi câteva corpuri dar nu vă indentificaţi în principal decât cu corpul fizic; de aceea pentru voi principiul complementarităţii îl reprezintă iubirea, adică direcţiile turbulente ale fluxurilor anexate unor câmpuri receptoare determinate, ale corpului fizic.

Principiul insuficienţei în percepţia voastră nu este iubirea, ci o acţiune rezonatoare ale câtorva diapazoane de frecvenţă a unui corp asupra celorlalte.

În raport de modul cum se va dezvolta lumea voastră pe mai departe, corecţia se va desfăşura într-un fel sau altul în conformitate cu termenele intensităţii şi cu calitatea cataclismelor. Cum va fi aceasta nu cunoaştem pe deplin. Voi sunteţi foarte neprognozabili, conştiinţa voastră colectivă este inconştienţa.

Dacă datele noastre vor reuşi să vă convingă, procedaţi în felul următor:

1.) Conştientizaţi-vă ca OMENIRE, debarasaţi-vă de toate felurile de izolare față de Univers.

2.) Renunţaţi la calea tehnocratică de dezvoltare, care duce la debilizare.

3.) Nu vă autorăsturnaţi din leagănul propriu fără protecţia celor înțelepți, reţineţi sfatul celor care au traversat această perioadă astfel.

4.) Purtaţi în UNIVERS iubirea, creşteţi în aşa manieră, încât, cândva, voi înşivă să fiţi capabili să întindeţi o mână de ajutor celor mai tineri.

 

Şi să vă ajute LUMINA ADEVĂRULUI!

 

 

Volodea Ciorici – Energii malefice,energii benefice

Reclamă

Anunțuri

Dincolo de trup………

Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală , iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.

De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.

Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două, raţiune şi suflet , însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.

Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?

l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.

În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.

Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.

În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete – senzoriale, ale obiectelor.

Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul transformă sentimentele în acte ale acţiunii sale.

Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.

De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.

Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.

Sentimentele pe care le trăim ne definesc în interiorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.

Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.

Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.

Radu Dragan

Reclamă

Teme de reflecție

-Lumina este o ființă vie care conține în sine întreaga întelepciune a universului și care ocupă întregul spațiu. Fiind mesagerul suprem al lui Dumnezeu, ea trimite constant informații către tot ceea ce există în creație, exprimându-se pe sine în miliarde de forme diferite.

-Viața, forța transformării care creează și transformă stelele, este aceeași forță care creează și transformă atomii din trupul nostru fizic. Această forță este întotdeauna prezentă și orice om o poate vedea, dar numai dacă nu se mai concentrează asupra minciunilor în care crede.

-Orice om face parte integranta din infinitate, la fel ca orice obiect care îl percepem. Nu există nici o diferentță între oameni, sau între noi și obiecte. Cu toții suntem una, căci cu toții suntem alcătuiți din lumină.

-Viața creează tot ceea ce este real, iar oamenii își creează o realitate virtuală – o poveste despre ceea ce este real. Noi percepem imagini ale luminii, după care calificăm, interpretăm și analizăm ceea ce percepem, acest proces continuu de reflectare în oglinda minții noastre este ceea ce numim vis.

-Dumnezeu, artistul suprem, se folosește de viața noastra pentru creația sa artistică. Noi suntem instrumentele prin care se manifestă forța creatoare a vieții.

-Arta de a visa este arta de a trăi. Tot ceea ce spunem și tot ceea ce facem este o expresie a forței vieții. Procesul de creație nu se oprește nici o clipă. El este nesfârșit și se petrece în fiecare moment.

Don Miguel Ruiz

Reclamă

Omul se crede singur……

„Omul se crede singur, dar în realitate este legat cu milioane de alte fiinte. El intra în contact cu ele prin gândurile si sentimentele sale. Daca aceste gânduri si sentimente sunt bune, nobile, luminoase, ele influenteaza favorabil fiintele care sunt dedesubtul lui, dar în acelasi timp declanseaza o miscare în regnurile superioare si energii divine încep sa se reverse asupra lui.

Întelepciunea, lumina, dragostea îngerilor, a arhanghelilor, a divinitatilor curg prin intermediul Initiatilor si a marilor Maestri si ating pe oamenii capabili sa le primeasca; dar ele nu se opresc aici, trec prin oameni pentru a ajunge la animale, vegetale si minerale. Apoi, datorita unui alt curent, aceasta forta se ridica din mineral pâna la regnurile superioare si în felul acesta are loc o circulatie extraordinara în univers. Cel care este legat în acest lant viu al creaturilor este patruns de bucuria, pacea si lumina pe care fiintele superioare le poarta în ele. Este deci periculos sa ramâi independent, separat, izolat pentru ca te privezi de posibilitatea de a beneficia de acesti curenti benefici. Si atunci de unde veti primi inspiratia si fortele necesare pentru viata de fiecare zi? „Le vom gasi în noi însine…” veti spune voi. Da, pentru o luna, pentru un an poate, dar în scurt timp rezervele voastre se vor epuiza. Daca din orgoliu si dorinta de independenta va veti taia legatura care va uneste cu fiintele superioare, va veti pierde puterea. Chiar daca ati început proiecte vaste, în curând nu va va mai ramâne nimic pentru ca este imposibil sa realizezi ceva maret daca nu esti legat în lantul viu al creaturilor. Este ca si când un bec electric si-ar imagina ca el este cel care lumineaza fara sa se gândeasca la centrala care-i trimite curentul al carei simplu conductor este.

În realitate, fie ca o cerem, fie ca nu, noi suntem legati, bransati, dar trebuie de fiecare data sa stabilim în mod constient aceasta legatura cu fiintele superioare pentru ca în noi sa circule un curent viu. Cel care refuza sau neglijeaza sa creeze aceasta legatura pierde mai devreme sau mai târziu lumina, forta si tot ceea ce mai are. Omul poate fi puternic, poate face miracole, dar nu trebuie sa uite ca nu este decât un conductor de energii venite de sus. El trebuie sa-si spuna: „Întelepciunea divina este cea care actioneaza în mine… lumea divina este cea care se manifesta prin mine…”, caci altfel va pierde tot.”

Omraam Mikhael Aivanhov

Reclamă

Lumina – energia fundamentală

Fiecare raza de soare este o sursa de energie. Deoarece resursele actuale: carbunele, petrolul, uraniul, sunt pe cale de epuizare, în viitor umanitatea se va orienta din ce în ce mai mult catre razele soarelui ale caror posibilitati sunt infinite. Dar lumina solara nu este energie ce se poate utiliza numai în planul fizic. Lumina este un spirit viu care coboara din soare si care intra în contact direct cu spiritul nostru.
Coborând asupra unui obiect sau fiinta, oricare ar fi ea, fiecare raza de soare aduce ceva. Chiar si pietrele au nevoie de aceasta viata pe care o primesc de la soare. Fiindca pietrele, cu toate ca sunt nemiscate, sunt vii. Acesta viata este mai perceptibila la plante care cresc si se multiplica gratie luminii solare. La animale, razele soarelui se transforma nu numai în vitalitate, ci si în sensibilitate. Da, gratie razelor soarelui animalele încep sa simta suferinta sau bucuria. În sfârsit, la oameni, razele soarelui se transforma în inteligenta, fiindca începând cu regnul uman lumina uman lumina este primita destul de complet pentru a se putea manifesta drept gând. Spiritul care va vorbeste prin gura unui om este o emanatie a luminii solare. Lumina este aceea care gândeste, vorbeste, care cânta, creeaza.

Pe masura ce lumina îsi croieste drum în sufletul omenesc, ea se reflecta sub forma de inteligenta, de iubire de frumusete, de noblete, de forta. Numai razele soarelui sunt capabile sa mentina, sa alimenteze si sa creasca viata în om, cu conditia ca el sa învete s-o primeasca. Daca va deschideti din toata inima în fata razelor soarelui, veti simti lucrarea pe care o vor începe s-o faca pentru regenerarea si învierea voastra.

Dar, bineînteles, pentru a simti ce sunt razele soarelui si cât sunt de puternice, pure, divine, trebuie sa va pregatiti în fiecare zi sa le întâmpinati, daca nu veti ramâne asemeni acelor oameni adormiti si ignoranti care lasa sa treaca pe lânga ei razele soarelui fara a fi constienti de bogatiile pe care le contin. Iar dupa aceea, se plâng: „Mi-e foame, mi-e sete, sunt sarac, obscur, cine ma poate ajuta?” si totusi au tot ce le trebuie în aceste raze! si daca i-ati cunoaste pe cei ce le trimit!… Da, fiindca în soare vietuiesc fiinte mult superioare noua, ne privesc, ne zâmbesc uneori, dar noi, în acest timp, noi unde suntem ?… stiu foarte bine ca este dificil sa-i faci pe oameni sa accepte ca lumina este mai mult decât o vibratie fizica, ca este un spirit viu. si deoarece sunt opaci la aceasta idee, nu pot primi de la soare toate binecuvântarile sale.
Trebuie sa va aranjati în asa maniera existenta voastra încât lumina sa ocupe un loc din ce în ce mai important. Dar mai presus de toate trebuie sa deveniti constienti de prezenta sa în fiecare lucru pentru a putea beneficia de el. Daca mâncati constientizând ca hrana, cerealele, fructele, legumele, sunt o condensare a razelor solare la care au fost expuse, veti crea cele mai bune conditii fiziologice pentru ca aceste raze sa fie bine absorbite si repartizate în organismul vostru. Daca respirati cu convingerea ca prin respiratie atrageti în voi lumina, sunteti capabili sa primiti lumina celesta, spiritul lui Dumnezeu. Fiindca, evident, asa cum v-am mai spus, aceasta lumina pe care o vedeti venind de la soare nu este decât forma cea mai materiala a luminii. Dincolo de ea exista alte forme de lumina, mai subtila, si daca veti sti sa intrati în legatura cu ele, va vor aduce viata eterna.

Dimineata, când priviti soarele, gânditi ca aceste raze care sosesc pâna la voi, sunt creaturi vii care pot sa va ajute sa va rezolvati problemele din timpul zilei … dar numai cele din ziua respectiva, nu si cele de a doua zi. Mâine va trebui din nou sa mergeti sa le consultati, si tot numai pentru o zi. Ele nu va vor raspunde niciodata pentru doua sau trei zile în avans. Ele vor spune: „Nu va nelinistiti. Veniti din nou mâine si va vom raspunde.” În fiecare zi, când mâncati, nu faceti provizii pentru o saptamâna, ci numai pentru o zi. Ei bine, cu lumina se întâmpla la fel, fiindca este o hrana pe care trebuie sa o absorbiti în fiecare zi, ca sa poata deveni în voi sentimente, gânduri, inspiratii…
De ce nu aveti pentru lumina aceeasi logica ca pentru nutritie. Voi spuneti: „Adevarat, am mâncat ieri, dar asta a fost pentru ieri, astazi trebuie sa manânc din nou”. La fel este si pentru lumina, în fiecare zi aveti nevoie sa va hraniti cu ea.

Puteti de exemplu, sa faceti urmatorul exercitiu.
Va aflati la rasaritul soarelui si asteptati prima raza sa apara. Sunteti atent si vigilent si de Indata ce a aparut o beti, o aspirati … si astfel începeti sa beti soarele. În loc numai sa o primiti (priviti) si sa o respirati, o beti, o mâncati, gândind ca aceasta lumina care este vie se propaga în toate celulele organelor voastre, ca le împrospateaza, le întareste, le purifica. Acest exercitiu va ajuta sa va concentrati, iar rezultatele sunt fantastice: întreaga voastra fiinta vibreaza si veti ajunge sa simtiti ca beti într-adevar lumina.
Cu mai multe mii de ani în urma, înteleptii Indiei au revelat în Cartile lor sacre importanta pe care o atribuiau soarelui. Sa luam de exemplu Puranele.
În Agni Purana, soarele este considerat o manifestare a lui Vishnon (Visnu) si sursa tuturor lucrurilor.
În Matsya Purana, se spune ca adorând soarele, sunt adorati Brahma, Visnu si Shiva – trinitatea care corespunde Tatalui, Fiului si Sfântului Duh în religia crestina.
În Markandeya Purana, soarele este numit lacasul cunoasterii, cel care desfiinteaza tenebrele, Sufletul Suprem fara pata, Cauza universala, materialul si imaterialul si este considerat drept Puterea primordiala existând în toate manifestarile apei, pamântului, vântului si focului. Se spune totodata ca cel care întâmpina în fiecare dimineata soarele cu respect si veneratie, în smerenie si pacea inimii sale, obtine gratia lui Lakshmi, divinitatea iubirii si frumusetii. Cel care adora soarele cu o daruire totala este eliberat de pacat si se bucura de imunitate contra tuturor bolilor.
Brahma Purana prezinta soarele ca pe ochiul celor trei lumi, ca pe Stapânul Universului, germenele actiunii, portul milei si simbolul actiunii însasi.
Brahmanda Purana prezinta soarele ca pe cauza tuturor activitatilor în lume.
Linga Purana îl prezinta ca pe ordinea universala.
Padma Purana indica recitarea anumitor imnuri tantrice spre a fi recitate în abordarea soarelui pentru a putea fi vindecate tot felul de boli fizice si psihice.
În Brahma Vaivarta Purana, se spune ca soarele vindeca toate, elibereaza de tristete, de agitatie mentala si frica. El daruieste fericirea, eliberarea, credinta si toate binecuvântarile.
De-a lungul anilor, stiinta initiatica a considerat întotdeauna soarele fizic ca pe o reprezentare a adevaratului soare spiritual care este centrul cunoasterii universale si a puterii universale manifestate prin raspândirea celor sapte culori. De aceea, daca va pot da un sfat, va voi spune: „Lasati totul la o parte, studiati numai razele soarelui”. Daca ati sti ce contine o raza de soare, ce putere, ce bogatie, claritate, puritate, inteligenta ! … Da, inteligenta, va surprinde asta ? Dar nimeni, pe acest pamânt nu este asa de inteligent cum sunt razele soarelui, nici un savant, nici un geniu …
Ocupati-va de razele soarelui, doriti-le, cautati-le, iubiti-le, deschideti-va în fata lor si veti întelege sensul creatiei, viata voastra va deveni creatoare, minunata, va capata sens, o plenitudine ! Entitati spirituale locuiesc în fiecare raza si se manifesta diferit dupa culoarea lor: rosu, albastru, verde, galben, etc. De aceea este asa de important pentru discipol sa învete sa lucreze cu lumina.
Fragment din „Lumina-spirit viu”Omraam Mikhael Aivanhov

Reclamă

Creația – Lumina primordială.

Unul din simbolurile Creației lumii este roza mistică.

Cele șase cercuri care formează petalele reprezinta cele șase zile necesare lui Dumnezeu pentru a crea lumea (șase zile simbolice, evident, care au durat miliarde de ani !). De altfel, unii ezoterici au interpretat primul cuvânt al Genezei «Berechit» ceea ce înseamnă „la început” ca și verbul «bara» „a crea” și «chit» = „șase”. În fiecare cerc puneți câte o culoare din șase: violet, albastru, verde, galben, portocaliu și roșu, și meditați asupra lor … Cercul central reprezintă lumina albă din care au izvorât celelalte șase culori.

Daca nu întelegeți profunzimea acestui simbol, cel puțin contemplând această imagine perfectă veți crea legături între ea și noi și acest lucru vă va ajuta în evoluția voastră spirituală.

Lumina este starea cea mai subtilă a materiei, iar ceea ce noi numim materie, nu este decât forma cea mai condensată a luminii. În întreg universul este deci același tip de materie… sau aceeași lumină … mai mult sau mai puțin subtilă, mai mult sau mai puțin condensată. Tot ceea ce găsiți condensat pe pamânt se află în planul eteric sub o forma mai fină, mai pură. și iată care este sensul lucrării spirituale să ajungem să găsim tot ceea ce avem nevoie într-o stare subtilă cât mai apropiată de starea primordială.

Dimineata, în timp ce primim răsăritul soarelui, ne putem hrăni cu cel mai pur tip de hrană: Lumina. Când Iisus spunea: „Preafericiți cei cărora le este foame și sete …” el nu vorbimages-4ea de o foame și o sete fizică, ci de foamea și setea de adevăr, de întelepciune, de justiție, de libertate pâna la a nu mai avea foame și sete decât de foc și lumină.

Sufletului îi este foame , spiritului îi este sete. Sufletul manânca focul, iar spiritul bea lumină. Spiritul este un principiu masculin, sufletul un principiu feminin, și fiecare se hrănește cu elementul care-i este complementar. Sufletul aspiră la un principiu pozitiv, activ, dinamic, și el manânca focul. Spiritul, care este masculin, are nevoie de principiul feminin și bea lumină.

În același mod în care principiul masculin generează principiul feminin, astfel focul produce lumina: lumina este o manifestare, o emanație a focului. Când aprindeți un foc, el genereaza lumină, și cu cât materialele care alimentează focul sunt mai pure, cu atât lumina este mai subtilă și mai pură.

Lumina este veșmântul focului, de aceea lumina este în legatură cu materia. În înalt, în regiunile sublime, lumina este în relație cu materia, iar focul cu spiritul. De aceea Dumnezeu, Focul primordial, a creat mai întâi lumina, și numai după aceea lumina a creat lumea, nimic n-a fost făcut fără lumină. De fiecare dată când aprindeți un foc în fața voastră se repetă exact istoria creației lumii.

Omraam Mikhael Aivanhov

Sahasrara sau chakra coroanei

Sahasrara – “deschiderea sfanta” in sanscrita, este proiectata in dreptul fontanelei, la aproximativ 10-15 cm deasupra crestetului capului. Traditia hindusa o reprezinta simbolic drept un lotus cu 1000 de petale, motiv pentru care adesea este denumita chakra “coroana”. Ca atare este deschiderea spre infinit a fiintei, accesul catre starea suprema de existenta, catre eternitate. Astrologia esoterica ii asociaza influenta planetei Neptun.

“Coroana” coordoneaza toti ceilalti centri energetici, este seful tuturor chakrelor si meridianelor. De aceea, culoarea asociata Sahasrarei este un alb lucios, cu irizatii argintii si aurii, reprezentata adesea pe un fond violet sau in toate culorile spectrului. Atitudinile si trairile corelate cu centrul crestetului sunt demnitatea, tamaduirea si respectul de sine.

Glanda endocrina asociata este epifiza sau glanda pineala iar medicina traditionala hindusa ii asociaza integrator intregul sistem nervos central.

Coroana este sediul puterii spirituale din planurile existentiale accesibile fiintei umane, de unde provine constientul pur. Sahasrara este centrul unde se contopesc puterea celesta a spiritului cu puterea telurica a pamantului, in procesul de trezire a energiei primordiale Kundalini, manifestarea Duhului Sfant in fiinta umana. Trezirea lui Kundalini este sinonima cu iluminarea, respectiv dobandirea harului divin. Astfel, persoanele care au atins aceasta stare, se bucura de intelegerea deplina a propriei lor existente, asa ca sunt eliberati de nevoia de a se reintrupa intr-un corp fizic – “avatar”. In schimb, daca o doresc, au libertatea de a reveni in lumea fizica pentru a ajuta omenirea in evolutia ei.

Deschiderea centrului din crestet ii permite Omului sa-si perceapa distinct propria sa spiritualitate, eliberat de orice ritualuri sau dogme. Trezirea desavarsita a chakrei Sahasrara deschide si accesul individului la cele trei chakre superioare – cea alba, cea neagra si cea purpurie, prezumtive relee de comunicare cu starile superioare ale existentei.

Progresele cercetarilor din domeniul biofotonicii vin sa confirme ceea ce sistemele de gandire au afirmat dintotdeauna: noi suntem fiinte de lumina intrupate intr-un corp fizic, pentru a vietui in lumea “densa”. Traim cufundati in lumina, ne hranim cu lumina, functionam si evoluam cu ajutorul luminii, ba chiar murim prin dizolvarea in lumina. Traim intr-un mediu intretinut de lumina naturala a Soarelui, cu un spectru larg, de la infrarosu pana la ultraviolet, de care avem nevoie si de care suntem dependenti, asa cum este ea in mod natural. Lumina soarelui ne regleaza ritmul circadian, prin intermediul complexului format din hipofiza, epifiza si hipotalamus. De aceea, traditia hindusa, dar si cea egipteana si mai mult sau mai putin explicit si alte sisteme denumesc acest complex “cel de-al treilea ochi” sau “Ochiul lui Shiva”, respectiv “ochiul soacrei”.

Structurile asociate chakrei Sahasrara sunt corpul spiritual si campul Energiei Universaleevent_194766152 79569f8dc7cb96f10aeddeb7f87e9fc1, prin dizolvarea energiei Qi si contopirea sa cu Sursa Unica din care a derivat. Chakra “coroana” nu are element asociat, intrucat reflecta informatia abstracta, pura. Centrul din crestetul capului nu are simt asociat, ci cunoasterea directa, prin revelatie. Sahasrara nu are mantra, pentru ca ii corespunde sunetul primordial al tacerii absolute

Sursa: Energetica Viului