CUM SĂ LUPTAM ÎMPOTRIVA ENERGIILOR MALEFICE?

Ţineţi minte, deci:

Răul nu rămâne nepedepsit:

Sunt grăitoare proverbele în acest sens: „Cine face rău, rău găseşte”,

„Cine ridică sabia, de sabie va cădea”,

„Cine sapă groapa altuia, intră singur în ea”.

Este de preferat să ne conducem după vorbele din bătrâni: „Fă bine şi cu bine vei fi răsplătit”.

Iată câteva procedee cu care ne putem apăra de agresiuni malefice:

1.Dacă sunteţi hipersensibili şi nu aveţi încredere în forţele dumneavoastră, forţaţi-vă să vă formaţi o imunitate psihologică statornică, care să vă apere de influenţa plasărilor de informaţii străine. Imunitatea se formează printr-un complex de tehnici, aplicând apărarea şi practicând autotrainingul zilnic, tehnici prin care se va întări încrederea în forţele dumneavoastră şi veţi fi ajutaţi să rezolvaţi într-un mod fericit şi benefic orice situaţie.

2.Pentru a ne „spăla” de influenţa energiilor negative se recomandă folosirea unei băi cu duş rece, urmată de un dans executat rapid şi ritmat şi astfel ne ridicăm tonusul vital.

3.Rezultate bune pentru combaterea mesajelor negative ne dă şi folosirea piperului iute; Cu cât este mai iute, cu atât mai bine. Se foloseşte puţin piper iute în combinaţie cu cafea.

De asemenea, usturoiul combinat cu oţetul de mere, consumat înainte de somn, duce la rezultate foarte bune.

4.Zilnic este indicat să faceţi exerciţii de acumulare de bioenergie.

Antrenându-vă permanent, puteţi reuşi să vă ridicaţi potenţialul bioenergetic la un asemenea nivel încât, orice vrăjitor va deveni neputincios în a- şi plasa o lovitură energetică malefică eficientă împotriva dumneavoastră, ea manifestându-se foarte slab.

Unul din principiile de bază în apărarea împotriva energiilor malefice este acela de a-ti forma propria concepţie împotriva acestor energii şi de a nu crede că ai căzut pradă lor. Trebuie permanent să îndepărtezi însăşi forma gândului că nu eşti şi nici nu poţi să fii influenţat de aceste energii negative. Niciodată nu trebuie să te gândeşti sau să te aştepţi că vei fi atacat.

Urmaţi aceste sfaturi:

  1. Alungaţi din subconştientul dumneavoastră forma gândului că aţi fi influenţat de farmece, vrăji, deochiuri. Fiecare individ în parte are de la natură o forţă puternică de apărare împotriva influenţelor negative. Nu vibraţi cu unda „inamicului”, punând în concordanţă cu el sistemul electronic al organismului, biocâmpul sau subconştientul dumneavoastră.

2. În comunicare, în dialog cu diferite persoane, căutaţi să nu vă enervaţi, deoarece fiecare gest sau vorbă pe fond de iritare, poate duce la deformarea câmpului dumneavoastră energetic, devenind propice atacurilor adversarilor. În aceste momente, practicanţii de magie neagră, vrăjitorii, îşi vor plasa informaţia negativă în câmpul dumneavoastră energetic sub diferite forme: blesteme, diferite mantre negative, deochiuri, etc. Ca urmare a acestor acţiuni se produce acea reacţie de vibraţie a câmpului energetic prin care se străpunge acest câmp, cu consecinţe nefaste pentru sănătatea noastră.

3. Ca să neutralizăm aceste acţiuni trebuie să avem în arsenalul nostru de apărare acea putere de voinţă pentru a ne abţine de la enervări şi iritări, incluzând în acest sistem de apărare forma gândului bun. Ca bază în auto apărare este atitudinea noastră faţă de răufăcătorii pe care îi ştim că ne atacă – vrăjitorul, magul negru – şi pe care va trebui să-i tratăm ca pe nişte animale domestice, precum nişte căţei blânzi şi nu ca pe nişte animale de pradă, Ei vor simţi imediat atitudinea dumneavoastră, şi anume că nu sunteţi prada lor, ci, mai degrabă, stăpân pe situaţie, ceea ce-i va face să renunţe la intenţiile lor rele şi până la urmă vă vor lăsa în pace.

  1. Nu căutaţi să intraţi în contact cu ei, nu discutaţi cu răufăcătorii dumneavoastră. Când este imposibil de evitat acest contact, folosiţi următoarele forme de apărare:
  2. „A zbura în nori”. În contact cu răufăcătorul, imaginaţi-vă că zburaţi printre nori; veţi simţi senzaţia plăcută de atinge a norilor albi, a cerului albastru, iar pe cel rău vi-l veţi imagina sub forma unei insecte inofensive în această imensitate azurie.
  3. În nici un caz nu atrageţi „focul asupra voastră”, adică nu atrageţi atenţia persoanelor care nu vă interesează.

7.  Fiţi „invizibili”. Pentru aceasta va trebui să vă imaginaţi cum vă înveliţi într-un voal având culorile corespunzătoare mediului înconjurător.

Ţineţi minte: omul posedă acea proprietate a câmpului energetic care este asemănătoare cu formele şi culorile mediului înconjurător. Important este faptul că nu corpul fizic îşi schimbă înfăţişarea considerabil, ci pur şi simplu corpul omenesc deţine o sursă de energie puternică, iar cu puterea voinţei se reorganizează vibraţia câmpului. Individul se poate modela cu câmpul său energetic, prin forţa gândului şi prin dorinţa sa de a se transforma în „invizibil”, de a se „dizolva” în mediul înconjurător.

8.Oglinda. Când vă întâlniţi cu o persoană nedorită, vă puteţi imagina că între dumneavoastră şi acea persoană se află un perete cu oglinzi, cu partea reflectorizantă orientată spre cel nedorit.
9.Reflectorul. Vă imaginaţi că din regiunea Ochiului al treilea (rădăcina nasului-sprânceană) – Ajna – emană o rază puternică de lumină – reflector, pe care-o îndreptaţi înspre regiunea Ochiului al treilea al celui nedorit.
10.Lampa amplificatoare. Vă imaginaţi că vă aflaţi în interiorul unei lămpi care îşi amplică şi trimite din ce în ce mai mult din lumina sa împotriva răufăcătorilor.
11.Dreptunghiul. Se foloseşte de obicei atunci când se intră în casa cuiva, cu prilejul unei vizite. Dacă reuşim să ne oprim în pragul uşii, la intrarea în încăpere, este foarte bine; însăşi uşa are forma dreptunghiului. Dacă nu reuşim să ne oprim în pragul uşii, construim în gând acest dreptunghi, în care ne includem şi noi, şi transmitem cu forţa gândului mesajul nostru, în această încăpere sau casă: „ Eu am venit în acest loc cu gând de pace şi doresc celor care locuiesc şi trăiesc aici, bine şi prosperitate”. Acest mesaj o să vă facă să vă simţiţi bine, mai liber şi îmbrăcându-vă în gânduri de pace veţi fi protejaţi de maleficul celor din jur.
În fiecare dimineaţă, la deşteptare, când sunteţi complet relaxaţi, rostiţi cu glas tare următoarea formulă – mantră:
„Eu mă închin în fata ta, Raţiune Supremă!
Eu mă închin în faţa Ta, Doamne Dumnezeule! Eu sunt robul Tău!
Doamne, Dă-mi sănătate, fericire, pace, dragoste
şi puterea Luminii Tale Sfinte,
Acum şi în vecii vecilor. Amin.”
Această mantră repetată în fiecare dimineaţă o să vă mărească şansele în viaţa spirituală. După ce aţi rostit această mantră, vă veţi imagina că din ceruri vine o rază puternică de lumină alb-argintie sau galben-aurie, care vă îmbracă sub forma unei cupole de biserică cu crucea deasupra şi astfel vă veţi afla sub protecţia acestei cupole.
Se cunosc diverse forme de protecţie, dar principalul factor în atingerea scopului de a fi apărat, este credinţa în ceea ce faceţi şi caracterul intim al procedeelor pe care le folosiţi, acestea făcându-se pe neobservate, fără demonstraţia acţiunilor şi fără a atrage atenţia celor din jur.

Volodea Ciorici – Energii malefice,energii benefice

Blestemele………………

În credinţa populară se crede că blestemul este o energie negativă trimisă unei persoane prin intermediul unor vorbe urâte, unor gânduri negative, însă blestemele pot fi şi pozitive, urările de bine spuse din suflet, spre exemplu. Cei care au studiat fenomenul susţin că între blestem şi persoana blestemată există o judecată divină şi că energia negativă nu-l afectează decât dacă a făcut rău, care este vinovat de acea faptă pentru care este ocara şi merită o astfel de pedeaspsă.

“Sunt oameni care cred în puterea blestemelor şi oameni care nu dau importanţă acestui fapt, însă această informaţie în care nu toţi credem se aşază pe corpul astral, pe aura noastră şi în timp îşi arată efectele. Cel mai mare blestem, cel care nu se poate arde niciodată din karma, nu poate dispărea, rămâne şi se îndeplineşte este blestemul de părinte, de mamă. Sunt copii care au făcut probleme părinţilor, iar mama se mai întâmplă să spună «Să-ţi dea Dumnezeu să se poarte şi copiii tăi cu tine, aşa cum te-ai purtat tu cu mine!». Acesta este un blestem, chiar dacă mama poate nu crede în forţa lui atunci când rosteşte aceste cuvinte, din supărare. Din păcate, informaţia se păstrează, indiferent cât s-ar căi mama după ce a spus acele vorbe şi un preot mi-a spus că nici după slujbe, post şi o viaţă de rugăciune, nu dispare efectul acelui blestem. De aceea, este bine să verifici de o mie de ori înainte să deschizi gura!”, a declarat bioenergoterapeutul Lidia Fecioru în emisiunea “Draga mea, prietenă” de la Kanal D. “Cei care blesteamă sunt urâţi şi săraci”, a completat aceasta.

“Tot ceea ce are binecuvântare stă în picioare. Iar tot ceea nu are binecuvântare nu stă în picioare. Nedreptatea este mare păcat. Toate păcatele au circumstanţe atenuante, nedreptatea nu are, atrage urgia lui Dumnezeu. Înfricoşător lucru! De pildă, se adună avere cu nedreptate, oamenii trăiesc puţini ani ca fiii de boier, dar după aceea, toate pe care le-au adunat le dau la doctori. Rar, la foarte puţini se întâmplă ca bolile, falimentările etc., să fie o încercare de la Dumnezeu” – Cuviosul Paisie Aghioritul

“E o mentalitate păgână, anticreştină, rea. Se întâmplă însă în asemenea cazuri ca persoanei ce face astfel de rugăciuni, răul dorit altuia se întoarce chiar împotriva sa. Alteori, dacă cineva avea vrajbă asupra cuiva şi-i dorea moartea, apoi îl socotea cu morţii şi-i făcea pomenire, ca la morţi, slujindu-i şi Liturghie, că poate, aşa va muri. Când se distrug familii întregi sau mor multe persoane într-o familie, să ştiţi că este din nedreptate sau din vrăji sau din blestem. De asemenea, cei ce nu se căsătoresc este posibil să fi fost blestemaţi de părinţi (bunici etc.), fie la o vârstă fragedă, fie mai târziu. Se cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovaţi, dar care, atunci când au înţeles că au fost blestemaţi, s-au pocăit, s-au spovedit şi s-au îndepărtat necazurile. Dacă cel ce a fost vinovat spune: «Dumnezeule, am făcut asta şi asta, iartă-mă!», şi se spovedeşte cu durere şi sinceritate, atunci Dumnezeu îl va ierta.”- Mitropolitul Antonie Plămădeală

Cinci blesteme care au schimbat faţa istoriei

1 Blestemul Tippecanoe

La Casa Albă a planat un blestem ce îşi făcea simţit efectul din 20 în 20 de ani. Totul a început în 1840, atunci când William Henry Harrison a câştigat preşedinţia cu sloganul „Tippecanoe and Tyler Too”, făcând referire la participarea lui în lupta contra indienilor de la Tippecanoe din 1811. Se pare că acolo fratele şefului indienilor Shawnee ar fi rostit blestemul cu un conţinut bizar, deoarece a prevăzut că Harrison va ajunge preşedinte: „Toţi preşedinţii vor muri din 20 în 20 de ani, începând cu Harrison, în timpul mandatului lor!”. De atunci şi până la alegerea lui Ronald Reagan, în 1980, toţi preşedinţii SUA au murit în timpul mandatului, din 20 în 20 de ani. Harrison moare la doar o lună după ce devine preşedinte, Abraham Lincoln este împuşcat în 1860, James Garfield, ales preşedinte în 1880, moare asasinat în 1881, William McKinley care obţine al doilea mandat în 1900 va muri împuşcat în 1901. Warren G. Harding preşedinte din 1920, face infarct şi moare în 1923, F. Roosevelt moare în 1945, în timpul celui de-al patrulea mandat, Kennedy ales în 1960 moare împuşcat în ’63. Ronald Reagan a rupt blestemul supravieţuind atentatului din 1981.

2. Blestemul lui Superman

Cei mai populari actori care au jucat rolul lui Superman au avut o soartă tristă. George Reeves a fost primul lovit de blestem. Acesta s-a sinucis în condiţii destul de misterioase. Christopher Reeve, actorul care a luat chipul personajului în primele filme, a rămas paralizat după ce a căzut de pe un cal. Nici creatorii personajului Superman nu au beneficiat de o soartă prea bună, scrie historia.ro. Jerry Siegel şi Joe Shuster au vândut ideea, de milioane de dolari, revistei cu benzi desenate unde erau angajaţi, pentru suma ridicolă de 130 de dolari.

3. Diamantul Hope

Celebrul diamant datează din 1642 şi este cunoscut pentru culoarea remarcabilă, mărimea, frumuseţea şi istoria lui, având 45,52 karate şi fiind înconjurat de 16 diamante albe, dar bijuteria este celebră şi pentru ghinionul pe care-l aduce. După cum spune legenda, un anume Tavernier a făcut o călătorie în India şi, dacă tot era acolo, a furat diamantul din fruntea (sau ochiul) statuii zeiţei hinduse Sita. Ca pedeapsă, Tavernier a fost sfâşiat de viu de către nişte câini turbaţi într-o călătorie în Rusia, la scurt timp după ce vânduse diamantul. Regele Louis XVI este probabil cel mai celebru deţinător al preţioasei podoabe, blestemul ajungându-l şi pe el, fiind decapitat împreună cu soţia sa, regina Maria Antoaneta.

4. Blestemul lui Tutankamon

După câteva luni de la deschiderea mormântului lui Tutankamon au început ghinioanele. “Moartea va atinge cu aripile ei pe cel care îl va tulbura pe faraon”. Această inscripţie, descoperită în mormântul lui Tutankamon a căpătat un straniu ecou pentru cei care au profanat mormântul. În 1903, un englez bogat, lordul Carnavon, a venit la Cairo pentru a face noi săpături, însă la două luni după ce a intrat în mormântul lui Tutankamon, acesta a murit înţepat de un ţânţar, spunând înainte de moarte: ”S-a terminat, am auzit chemarea şi mă pregătesc!”. La 6 ani după ce acesta murise încă 12 persoane care făceau parte din echipăa lui Carnavon muriseră. În anii ce au urmat, alţi câţiva oameni ce au avut legătură cu expediţia au murit. Arheologul Arthur Mace, care era unul din conducătorii expediţiei, a intrat brusc în comă şi a murit.

5. Blestemul Poltergeist

Blestemul „Poltergeist“ este legat de circumstanţele ciudate în care oamenii care au lucrat la acest film au murit. Mai exact, patru dintre actori au murit din cauze neobişnuite în perioada dintre prima parte a filmului şi cea de-a treia, unul dintre ei murind chiar în timpul filmării părţii a doua. Se pare că acest blestem provine de la faptul că scheletele care apar în primul film sunt schelete adevărate, dezgropate din mai multe morminte. În timpul unei şedinţe fotografice pentru „Poltergeist III“, după ce s-au developat pozele s-a văzut că faţa actriţei Zelda Rubenstein era acoperită de o lumină albă. Se spune că fotografia fusese făcută exact în momentul în care mama actriţei murise.

sursă Historia .ro

Bolile psihice în altă viziune

Anxietăţi, depresii, violenţe de tip impuls, vorbit singur, etc. sunt boli susceptibie a fi, în majoritate, cazuri tipice de posesie şi în consecinţă, posibil de eliberat, deci de vindecat.
   În cazul în care are suficientă forţă să facă singur faţă valului, cel agresat, se poate smulge  din această stare,  prin autoterapie ocupaţională, grijă faţă de alţii, etc. Grefată însă adesea pe un şoc psihic ce face omul să se îndoiască de sine şi de DUMNEZEU, agresiunea, din ce în ce mai insistentă, găseşte omul prea slab ca să poată ieşi instantaneu  din labirint. Instantaneu, pentru că doar această stare poate rupe total legătura cu agentul de agresare, altfel între călău şi victimă se crează o stare de comunicabilitate în care datele problemei le deţine doar elementul agresiv care  începe să erodeze încet, încet dar sigur, precum caria, tot ceea ce până la momentul agresiunii părea a constitui “eul intangibil”. 
    

image

Entitatea (ori entităţile), deja fixată în jurul prăzii, stabileşte o strategie de atac ce speculează cu predilecţie momentele de oboseală ori de adormire a stării de veghe. Adormirea stării de veghe este un moment uşor de atins mai ales de către  cei la care viciul a devenit virtute şi care se cred deja nişte mici dumnezei, fenomen ce ne îndreptăţeşte să afirmăm fapul că sminteala ce conduce la  coborârea în robia plăcerii aduce adesea cel mai mare procent de “irecuperabili”. Decelabil, răul chemat şi răul “trimis” are aceeaşi origine, acelaşi mod de atac şi, în consecinţă, acelaşi remediu. 
Binecuvântaţi de DUMNEZEU cu darul vederii în invizibil, am putea avea despre acest proces  imaginea  permanentei hăituiri, imaginea în care  omul  agresat poate fi asemuit unei  luminiţe spre care se târăsc umbre ameninţătoare. Aşezate în cerc, la o anumită distanţă, precum hienele, trimit protuberanţe de întuneric asupra prăzii, atunci când o simt fără gardă şi se retrag când nu pot avansa întrucât: DUMNEZEU permite Răului să pătrundă doar acolo unde este de bunăvoie primit!   
Exterioară încă, invazia este percepută de subiect ca atare: o agresiune  cu atac în valuri. Valuri de întuneric, valuri de spaimă şi depresie,  stare de rău.: “Scăpaţi-mă de răul care este pe mine!” îi auzi spunând adesea, incapabili de a vedea, în acest joc de dublă personalitate, unde acţionează propria-i personalitate şi cât de puternic a fost invadat de   ceea ce el percepe ca fiindu-i  exterior şi prin urmare străin, invazie pe care el o sesizează dar se jenează să o declare din teama de a nu fi ridiculizat. Educat prin excelenţă materialist, omul contemporan trăieşte drama de a se lovi de propriile-i convingeri,  convingeri potrivit cărora  poate admite ca fiind real doar ceea ce poate explicit percepe cu propriile-i simţuri. Prezentându-se complet dezarmat, lipsit de platoşa ce i-ar putea asigura protecţia LUMINII DIVINE, în labirintul în care se trezeşte plonjat cel agresat vede cu disperare cum echilibrul ce-şi crease prin refuzul cunoaşterii este brutal clătinat.
  Forme gând, entităţile malefice, se interpun cu perfidie în gândurile bolnavului care începe să se suspecteze de anormalitate şi să manifeste tendinţe accentuate de izolare spre autoanaliză. Pradă unor stări psihice anormale, ce par a ţine de mentalul său, bolnavul nu se mai recunoaşte în modul în care reacţionează. Neştiind cum să facă disocierea, ba chiar crezând-o imposibilă, bolnavul începe să creadă că răul este solidar cu sinele. Crede că răul este în el şi  alege adesea calea autodistrugerii  pentru a scăpa de ceea ce el crede că posedă intrinsec  şi nu mai poate suporta: un creier ce revine permanent doar la momentele sale de eşec străduindu-se să-i anihileze personalitatea, un creier ce parcă gândeşte gânduri ce nu-i aparţin, îi comandă lucruri cu care nu este de acord şi din care“aude voci” care îl îndeamnă la crimă ori la suicid. Faţă în faţă cu o invazie  generalizată, individul depune armele şi se lasă complet controlat. Spiritul propriu se retrage undeva în adânc de unde se autocontemplează ca un privitor exterior. Atitudinea sa faţă de propriul trup şi de controlul asupra acestuia se încadrează într-o diversitate de reacţii ce pot da un tablou complet de tip:  inert, depresiv ori violent.
Se naşte astfel în jurul personajului o dramă ce aduce noaptea spirituală, noapte sfâşiată adesea de câte o străfulgerare de lumină, mai dureroasă poate chiar decât întunericul (pentru că aduce momente de luciditate în care bolnavul conştientizează starea în care se află iar durerea cunoaşterii adevărului îl aruncă şi mai tare în depresie). Nu sesizează prezenţa străină şi nici nu prea are cum să facă acest lucru fenomenul prezentându-se ca o întrepătrundere de corpuri eterice, o inseminare difuză şi voalată. Nu realizează (şi nu are cum, pentru că nimeni nu l-a învăţat acest lucru) că toate aceste gânduri negre i se transmit tocmai pentru anihilarea personalităţii. Nu recunoaşte aici, şi prin urmare nu poate evita: autoculpabilizarea victimei –  cea mai fioroasă armă de dominaţie satanică!
Din acest stadiu individul poate fi deja considerat: “bolnav”, incapabil de a se mai putea elibera fără ajutor din afară şi nu mai poate fi lăsat nesupravegheat întrucât negăsind nici o posibilă cauză a răului pe care îl suportă ajunge să se considere pe sine însuşi cauza şi de aici derivă un risc pronunţat de suicid.
Fragment din Dusmanul nevăzut.

Forța gândului.

Corpul nostru fizic este înconjurat sau aflat în imersiune în fluidul unui câmp de forţã energetic, ce urmãreşte conturul corpului şi care, deşi ar putea fi asemãnat cu o umbrã, este, mai degrabã, ca un „frate geamãn“. Acest corp geamãn, deşi invizibil, poate fi perceput de cineva care este sensibil şi a cãrui capacitate de percepție vizualã depãşeşte plaja de vibraţii a vederii normale, cu ajutorul ochilor, ca fiind o luminiscenţã albãstruie, pe care unele persoane cu capacitãţi de extrasenzoriale o numesc „etericã“. Este „Corpul energetic“, el dã energie şi „modeleazã“ corpul fizic, are aproximativ aceeaşi formã cu acesta, fiind nu numai o extensiea lui, ci şi o „formã“, deoarece el dã posibilitatea corpului fizic sã îşi menţinã caracteristicile şi forma. El dã energie corpului fizic distribuindu-i putere vitalizatoare care îl încarcã cu dinamism.

Corpul energetic poate fi privit ca un corp de naturã electromagneticã. Aflat între realitatea fizicã şi cea non-fizicã el transformã cele mai delicate şi eterice energii non-fizice, decodificã și transmite informații corpului fizic. Dar, din pãcate, vibrațiile energiilor decodificate nu sunt tot timpul pozitive, ci și negative, iar acestea vor duce la intruziuni, lipsã de armonie, blocaje (în chakre) sau defecţiuni care se vor manifesta mai devreme sau mai târziu asupra pãrţii corespunzãtoare din corpul fizic, sau chiar a întregului.

Printre informațiile decodificate în câmpul energetic sunt și cele furnizate de gândurile celor din jur, mai ales atunci când sunt programate și direcționate cãtre noi. Gândurile pozitive au, în general, un efect benefic, deoarece menţin starea de armonie în interiorul corpului energetic, pe câtã vreme gândurile negative provoacã acorduri dizarmonice în undele de energie și, odatã decriptate, oferã individului direcția de acțiune doritã de emitent sau contribuie la apariţia unei afecţiuni sau boli.

Gândurile negative – forță distructivă
Gândul este o forţã, o energie, dar este de asemenea o materie foarte subtilã care lucreazã într-o regiune foarte îndepãrtatã de planul fizic. În stare abia creatã, gândurile pe care le formãm nu ating, încã, materia densã, vizibilã; ele nu ating şi nu fac să vibreze decât ceea ce se apropie cel mai mult de natura lor, adicã elementele cele mai subtile care existã în noi sau în alţii.
Gândirea, ca energie, ca vibraţie şi forţã este perceputã de anumiţi centri care sunt dotaţi cu antene: aceste antene, situate în creier sau chiar mai sus, în planul eteric, se pun în vibraţie şi trimit mesaje altor aparate; în acest moment, în tot corpul se produc înregistrãri, cuplãri, circulaţii de forţe, de energii. Imediat ce se stabileşte comunicarea, energiile circulã şi pot produce efecte în materie. În acel moment gândul este puternic, se manifestã în plenitudine: trece prin ziduri şi obiecte, se poate realiza, acţioneazã asupra materiei.
Fiecare gând se materializeazã: fiecare gând, dorinţã, intenţie, fiecare idee are formã, culoare, dimensiune, iar pentru a le vedea este suficient sã privim în jur. Dar aceste efecte nu sunt imediate. Gândirea este capabilã sã atingă materia, dar ca sã poată acţiona asupra obiectelor sau fiinţelor, gândul trebuie condensat: lucrând mult timp asupra unor creaţii mentale, adãugându-le chiar particule din propria lor materie, oamenii ajung sã îmbrace aceste forme gânduri de materie psihicã. Anumiţi indivizi o pot face rapid, pentru cã ei cunosc tehnicile ce permit materializarea unei forme gând, pentru ca ea să devinã vizibilã şi tangibilã.

Atâta timp cât oamenii au gânduri şi dorinţe divine, totul este armonie, dar când oamenii sunt rãi, răzbunãtori, cruzi, gândurile și dorinţele lor pot chiar sã ucidã.

Dar sã nu uitãm cã suntem și emitenți de gânduri și implicit, putem fi și cei care atacã energetic pe cei din jur.

Câmpul fiecãrui om conține câte un set de programe care determinã interrelațiile sale cu lumea și cu oamenii. Sentimentele de dragoste, urã, supãrare pe care le nutresc cei din jur fațã de om corespund cu strictețe de ceea ce este sãdit în karma acestuia. De aceea existã oameni care sunt în permanențã jigniți, care suferã traumatisme, care sunt invidiați etc. În câmpul omului sunt conținute programe informaționale ale atitudinilor fațã de el însuși și programe ale atitudinii acestuia fațã de alți oameni. Când împotriva noastrã se întreprinde ceva neplãcut, nu e bine sã rãspundem în același fel. Ne putem opune doar la nivel fizic, însã la nivelul câmpului și la nivelul spiritual trebuie sã ne pãstrãm întotdeauna o atitudine de smerenie, de blândețe, să manifestãm iubire fațã de oameni și sã ținem minte cã orice neplãcere este cauzatã de imperfecțiunea noastrã. Acest lucru ne curațã karma, ne ferește de boli, ne amelioreazã destinul și sãnãtatea copiilor. Irascibilitatea în raporturile cu oamenii, rãutatea constituie o tentativã de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci și asupra Universului, provocând deformãri ale structurii câmpului.
„Rugați-vã pentru cei ce vã blestemã și binecuvântați-i pe cei care vã urãsc!”. Aceasta este cea mai puternicã apãrare împotriva nenorocirilor, bolilor și a aceea ce numim deochi.

sursa   intreadevarsiiluzie.com

Reclamă

Practica spirituală și eliminarea gândurilor negative

image

Uneori veţi simţi că vă cutremuraţi numai la gândul vreunei acţiuni rele, sau veţi fi foarte tulburaţi. Amintindu‑vă asemenea acţiuni petrecute în trecut. Acestea sunt semne de progres spiritual. Acum simţiţi că nu aţi mai fi în stare să repetaţi aceleaşi acţiuni. Nu numai mintea se va împotrivi, dar chiar şi corpul fizic se va cutremura ori de câte ori un gând malefic vă va împinge să repetaţi o acţiune prin forţa obişnuinţei. Continuaţi practica spirituală cu şi mai multă dăruire şi vigoare. Astfel, toate amintrile acţiunilor şi gândurilor malefice, toate ispitele malefice, vor dispărea de la sine. Vă veţi stabili acum în starea de puritate şi pace.

La început, cum vă aşezaţi pentru meditaţie, cum vă năpădesc o sumedenie de gânduri negative. De ce oare se produce acest lucru exact în timpul meditaţiei, atunci când urmăriţi să menţineţi doar gânduri pure? Sunt numeroşi aspiranţii care ajung chiar să îşi părăsească practica spirituală din acest motiv. Aşa cum, dacă deranjaţi o maimuţă, ea va încerca să se răzbune, şi gândurile malefice vor încerca să se răzbune, tot la fel, atacându‑vă cu o forţă dublată atunci când urmăriţi să văconcentraţi asupra unor gânduri divine, sublime. Este ca şi cum aţi încerca să vă curăţaţi casa de duşmani, lucru care nu poate fi făcut fărăîmpotrivirea acestora.

Există în natură o lege a rezistenţei. Vechile gânduri malefice vor încerca să vă înduplece, spunându‑vă: „O bunule om! Nu fi crud, nu ne izgoni din mintea ta, căci noi suntem aici din timpuri imemoriale. Avem deci toate drepturile să locuim aici. Noi te‑am ajutat întotdeauna să înfăptuieşti atâtea acţiuni negative. De ce acum vrei să ne părăseşti? Oricum, fii convins că nu ne vom părăsi domeniul ce ne aparţine de drept cu una cu două! „. Nu vă lăsaţi descurajaţi. Continuaţi practica regulată a meditaţiei şi aceste gânduri îşi vor pierde puterea, căci o altă lege a naturii este aceea că pozitivul învinge totdeauna negativul. Chiar şi cel mai nătâng aspirant va constata o uluitoare schimbare dacă îşi va menţine constant practica spirituală timp de doi sau trei ani. Acum, el nu va mai putea renunţa la practică nici chiar pentru o singură zi, căci va simţi o autentică neîmplinire, un gol interior, ca şi cum ziua respectivă ar fi trecut degeaba.
Atunci când mintea este goală (când i se permite reveria pasivă), gândurile malefice vor încerca imediat să intre. Acesta este un punct cheie în comiterea păcatului, căci acţiunile mentale sunt de fapt acţiunile reale. Cu o singură privire desfrânată aţi şi comis adulterul în propria voastră inimă. Amintiţi‑vă mereu acest lucru ! Dumnezeu judecă omul după motivaţiile sale, în timp ce oamenii obişnuiţi se judecă unul pe altul doar după acţiunile fizice exterioare, greşind adesea asupra adevăratelor lor intenţii.

De aceea, păstraţi‑vă mintea mereu ocupată şi astfel gândurile rele nu vor mai putea intra. O minte leneşă (pasivă) este locuinţa preferată a diavolului. Supravegheaţi‑vă mintea în fiecare clipă. Cea mai bună metodă este săfiţi angajaţi în permanenţă într‑o anumităactivitate benefică: de la măturat şi curăţenie şi până la meditaţie, lectură, cântece, rugăciuni, ajutorarea celor bolnavi sau neputincioşi. Evitaţi bârfa şi vorbăria inutilă şi umpleţi‑vă mintea numai cu gânduri sublime conţinute în scripturile sacre.

Radu Drăgan