Logica Existenței Lui Dumnezeu…..

 

În cele ce urmează un set de întrebări și răspunsuri logice despre Existența lui Dumnezeu . Concluziile sunt ușor de tras de fiecare cu condiția să accepte întrebarile. Când nu acceptăm întrebări , să nu avem pretenția la răspunsuri.

Întotdeauna ca să obții un răspuns corect ,trebuie să pui și întrebarea corectă.

Ce este Dumnezeu?

„Dumnezeu este inteligenţa supremă, cauza primă a tuturor lucrurilor”.

Ce se înţelege prin infinit?

„Ceea ce nu are nici început, nici sfârşit; necunoscutul; tot ceea ce este necunoscut e infinit”.

 S-ar putea spune că Dumnezeu este infinit?

„ Limbajul oamenilor este prea sărac pentru a putea defini lucrurile care sunt mai presus de inteligenţa lor”.

 Se poate găsi proba existenţei lui Dumnezeu?

„Printr-o axiomă pe care o aplicaţi ştiinţelor voastre se spune: nu există efect fără cauză. Căutaţi cauza a tot ce nu este opera omului şi raţiunea voastră vă va răspunde”.

 Pentru a crede în Dumnezeu, este suficient să-ţi arunci ochii asupra operelor creaţiei. Universul există, el are deci o cauză.A te îndoi de existenţa lui Dumnezeu este ca şi cum ai nega că orice efect are o cauză, şi a avansa ideea că din nimic s-a putut face ceva.

 Ce consecinţă se poate trage din sentimentul intuitiv al existenţei lui Dumnezeu pe care orice om îl poartă în el însuşi?

„Că Dumnezeu există; căci de unde i-ar veni acest sentiment dacă el nu se clădeşte pe nimic? Este încă o consecinţă a principiului că nu există efect fără cauză”.

 Sentimentul intim al existenţei lui Dumnezeu pe care-l avem în noi înşine este oare acţiunea educaţiei sau produsul ideilor acumulate?

„Dacă ar fi aşa, de ce sălbaticii ar avea şi ei acest sentiment?”

  Dacă sentimentul existenţei unei fiinţe supreme nu ar fi decât produsul unei învăţături, atunci el nu ar fi universal, şi nu ar exista, conform noţiunilor ştiinţei, decât la cei care ar fi putut primi această învăţătură.

 S-ar putea găsi cauza primă a creaţiei lucrurilor în proprietăţile intime ale materiei?

„Dar atunci care ar fi cauza acestor proprietăţi? Trebuie să existe întotdeauna o cauză primă”.

 A atribui creaţia primordială a lucrurilor unor proprietăţi intime ale materiei înseamnă a lua efectul drept cauză, căci aceste proprietăţi sunt ele însele un efect ce trebuie să aibă o cauză.

 Ce părere aveţi despre concepţia care atribuie creaţia primordială unei combinaţii întâmplătoare a materiei, altfel spus hazardului?

„ Absurditate! Care om de bun simt poate privi hazardul ca o fiinţă inteligentă? Şi apoi, ce este hazardul? Nimic”.

 Armonia care reglează resorturile universului pune în evidență combinaţii determinate şi, prin aceasta, revelează o putere inteligentă. A atribui creaţia primordială hazardului ar fi un nonsens, căci hazardul este orb şi nu poate produce efecte inteligente. Un hazard inteligent nu ar mai fi hazard.

Unde se vede în cauza primă o inteligenţă supremă şi superioară tuturor inteligenţelor?

„Voi aveţi un proverb care spune: „într-o operă se recunoaşte creatorul”.

Ei bine! Priviţi opera şi căutaţi creatorul. Orgoliul este cel ce zămisleşte necredinţa. Omul orgolios nu vrea nimic deasupra lui, deoarece se consideră un spirit puternic. Biată fiinţă, Dumnezeu te poate doborâ cu o singură adiere!”

 Puterea unei inteligente se judecă prin operele sale; întrucât nici o fiinţă umană nu poate crea ceea ce natura zămisleşte, cauza primă este aşadar o inteligenţă superioară umanităţii. Oricât de grandioase ar fi minunile înfăptuite de inteligenţa umană – inteligenţă ce are ea însăşi o cauză , cu atât cauza primă trebuie să fie mai grandioasă. Este acea inteligenţă-cauză primă a tuturor lucrurilor, oricare ar fi numele sub care omul a desemnat-o.

 Poate omul să înţeleagă natura intimă a lui Dumnezeu?

„Nu; este o înţelegere care îi scapă”. Dar o poate simți (n.p)

Va exista o zi dată omului pentru a înţelege misterul Divinităţii?

„Când spiritul său nu va mai fi întunecat de materie şi când, prin perfecţiune, se va apropia de el, atunci îl va vedea şi-l va înţelege”.

 Inferioritatea facultăţilor omului nu-i permite să înţeleagă natura intimă a lui Dumnezeu. În copilăria umanităţii, omul îl confundă adesea cu o fiinţă căreia îi atribuie lipsuri, dar pe măsură ce simţul moral se dezvoltă în om, gândirea sa pătrunde mai bine în miezul lucrurilor şi el îşi face o idee mai justă şi mai conformă cu o judecată sănătoasă, deşi întotdeauna incompletă.

 Dacă putem înţelege natura intimă a lui Dumnezeu, am putea avea idee despre unele desăvîrşiri ale sale ?

„Da, despre unele. Omul le înţelege mai bine pe măsură ce se ridică deasupra materiei; le întrezăreşte prin gândire”.

Atunci când spunem că Dumnezeu este etern, infinit, imuabil, imaterial, unic, atotputernic, drept şi bun în cel mai înalt grad, oare nu avem o idee completă despre atributele sale?

„Din punctul vostru de vedere, da, deoarece credeţi că totul poate fi cuprins, dar ştiţi bine că există lucruri mai presus de inteligenţa omului cel mai inteligent, şi pentru care limbajul vostru, mărginit de ideile şi senzaţiile voastre, este incapabil să le exprime”.

Raţiunea vă spune, într-adevăr, că Dumnezeu trebuie să aibă aceste desăvârşiri de nivel suprem, căci dacă ar avea una singură mai puţin perfectă, sau dacă nu ar fi de nivel suprem, el nu ar fi superior tuturor lucrărilor, şi, în consecinţă, nu ar fi Dumnezeu.

Pentru a fi mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu nu trebuie să suport nici o vicisitudine şi să nu posede nici una dintre imperfecţiunile pe care imaginaţia le poate concepe”.

 

Deci , Există Dumnezeu?

 

 

Sursa Allan Kardec – Cartea Spiritelor.

Reclamă

Lumile Universului

Cosmologia modernă consideră Universul nostru drept gazdă a mai multor lumi, fiecare având caracteristici proprii, o stare proprie a materiei şi a timpului. Noi locuim în spaţiul tridimensional cu coordonatele: înălţime, lăţime, lungime, iar funcţia timpului este sensibilă la orice mişcare mecanică sau biologică. Dar, în lumea noastră materială există fenomene mult mai subtile, care primesc în următoarele dimensiuni caracteristicile timpului. Dezvoltarea voinţei, intelectului, intuiţiei, dragostei, sunt coordonatele spaţiilor cu patru,cinci, şase şi şapte dimensiuni. Universul nostru este străbătut de cea mai subtilă substanţă, despre care se aminteşte în multe filozofii cosmogonice ale antichităţii – Absolutul, care are un număr infinit de dimensiuni. Trecutul, prezentul,viitorul sunt unite în Absolut, În afară de Universul nostru, în Absolut există şi alte universuri, dar cunoaşterea lor este încă greu accesibilă chiar şi pentru civilizaţii mai avansate de pe alte planete. Universul nostru uneşte treisprezece lumi, şapte lumi principale, cinci lumi intermediare şi o lume opusă, lumea forţelor „întunecate”.

Prima lume, tridimensională, ne este bine cunoscută. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare roşie şi sunt în armonie cu vibraţiile sunetului”do”din prima octavă.

A doua lume, eterică, nu are fiinţe vii. Energia corespunde oscilaţiilor undelor culorii portocalii şi notei „re”. Energia acestei lumi se consumă pentru mişcarea fiinţelor vii de pe pământ. A treia lume este cea astrală. Materia este câmpul gravitaţional al Lunii. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare galbenă şi notei „mi”.

A patra lume – (spaţiul cvadridimensional) – este cea mentală. Materia este câmpul gravitaţional al planetelor sistemului Solar. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare verde şi notei „fa”.

A cincea lume – (spaţiul pentadimensional) —este lumea karmică. Materia este câmpul gravitaţional al Soarelui. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare bleu şi notei „sol”.

A şasea lume – (spaţiul hexadimensional) — este lumea intuitivă. Materia este câmpul gravitaţional al galaxiei noastre şi corespunde oscilaţiilor undelor de culoare albastră şi notei „la”.

A şaptea lume – (spaţiul septidimensional) — este Nirvana (lumea iubirii).Materia este câmpui gravitaţional al Universului şi corespundeculorii violet şi notei „si”.

Există şi reflectarea în oglindă a Nirvanei — a treisprezecea lume. Sentimentul opus iubirii, care duce la creaţie — sentimentul urii, care duce la distrugere. Materia şi energia lumii a treisprezecea corespund undelor de culoare maron, nota lipseşte. În religia hindusă se numeşte lumea lui Shiva, în creştinism — lumea lui Lucifer. Această lume este răspândită în întregul Univers, dar planeta de bază a lumii a treisprezecea se considera Pământul, care devine astfel centrul luptei universale. Poate că, tocmai din această cauză, pe Pământ sunt condiţii minunate atât pentru dezvoltare rapidă, cât şi pentru degradare la fel de rapidă. Fiecare din cele treisprezece lumi are aceeaşi importanţă pentru Absolut. Această dependenţă cosmică este exprimată în pictură: contopirea principalelor culori creează o culoare unică, globală — alb sau negru. Aceasta este culoarea Absolutului. De asemenea dacă se amestecă într-una singură toate culorile curcubeului, se obţine culoarea albă (lanţul creaţiei şi al iubirii). Dacă se face acelaşi lucru, schimbând însă culoarea violet (iubirea) cu culoarea maron (ura), se va obţine culoarea neagră (lanţul distrugerii).

Albert Ignatenko

Univers

Lumile Universului

Cosmologia modernă consideră Universul nostru drept gazdă a mai multor lumi, fiecare având caracteristici proprii, o stare proprie a materiei şi a timpului. Noi locuim în spaţiul tridimensional cu coordonatele: înălţime, lăţime, lungime, iar funcţia timpului este sensibilă la orice mişcare mecanică sau biologică. Dar, în lumea noastră materială există fenomene mult mai subtile, care primesc în următoarele dimensiuni caracteristicile timpului. Dezvoltarea voinţei, intelectului, intuiţiei, dragostei, sunt coordonatele spaţiilor cu patru,cinci, şase şi şapte dimensiuni. Universul nostru este străbătut de cea mai subtilă substanţă, despre care se aminteşte în multe filozofii cosmogonice ale antichităţii – Absolutul, care are un număr infinit de dimensiuni. Trecutul, prezentul,viitorul sunt unite în Absolut, În afară de Universul nostru, în Absolut există şi alte universuri, dar cunoaşterea lor este încă greu accesibilă chiar şi pentru civilizaţii mai avansate de pe alte planete. Universul nostru uneşte treisprezece lumi, şapte lumi principale, cinci lumi intermediare şi o lume opusă, lumea forţelor „întunecate”.

Prima lume, tridimensională, ne este bine cunoscută. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare roşie şi sunt în armonie cu vibraţiile sunetului”do”din prima octavă.

A doua lume, eterică, nu are fiinţe vii. Energia corespunde oscilaţiilor undelor culorii portocalii şi notei „re”. Energia acestei lumi se consumă pentru mişcarea fiinţelor vii de pe pământ. A treia lume este cea astrală. Materia este câmpul gravitaţional al Lunii. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare galbenă şi notei „mi”.

A patra lume – (spaţiul cvadridimensional) – este cea mentală. Materia este câmpul gravitaţional al planetelor sistemului Solar. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare verde şi notei „fa”.

A cincea lume – (spaţiul pentadimensional) —este lumea karmică. Materia este câmpul gravitaţional al Soarelui. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare bleu şi notei „sol”.

A şasea lume – (spaţiul hexadimensional) — este lumea intuitivă. Materia este câmpul gravitaţional al galaxiei noastre şi corespunde oscilaţiilor undelor de culoare albastră şi notei „la”.

A şaptea lume – (spaţiul septidimensional) — este Nirvana (lumea iubirii).Materia este câmpui gravitaţional al Universului şi corespundeculorii violet şi notei „si”.

Există şi reflectarea în oglindă a Nirvanei — a treisprezecea lume. Sentimentul opus iubirii, care duce la creaţie — sentimentul urii, care duce la distrugere. Materia şi energia lumii a treisprezecea corespund undelor de culoare maron, nota lipseşte. În religia hindusă se numeşte lumea lui Shiva, în creştinism — lumea lui Lucifer. Această lume este răspândită în întregul Univers, dar planeta de bază a lumii a treisprezecea se considera Pământul, care devine astfel centrul luptei universale. Poate că, tocmai din această cauză, pe Pământ sunt condiţii minunate atât pentru dezvoltare rapidă, cât şi pentru degradare la fel de rapidă. Fiecare din cele treisprezece lumi are aceeaşi importanţă pentru Absolut. Această dependenţă cosmică este exprimată în pictură: contopirea principalelor culori creează o culoare unică, globală — alb sau negru. Aceasta este culoarea Absolutului. De asemenea dacă se amestecă într-una singură toate culorile curcubeului, se obţine culoarea albă (lanţul creaţiei şi al iubirii). Dacă se face acelaşi lucru, schimbând însă culoarea violet (iubirea) cu culoarea maron (ura), se va obţine culoarea neagră (lanţul distrugerii).

Albert Ignatenko

Univers

Planul existențial.

Pământul cu toţi munţii, văile, dealurile, câmpiile, mările şi uscatul, plantele şi
animalele care îl populează, rasele de oameni şi aerul care ne înconjoară, constituie
lumea fizică sau planul fizic. Toate lucrurile şi fiinţele din lumea fizică sunt formate
din materia cea mai concentrată, cea mai densă, numită materie fizică. Ea este
percepută prin simţurile corpului nostru fizic, poate fi văzută, pipăită, cercetată în
laborator.

Departe de pământ, dincolo de atmosfera lui se află o pătură de o altă materie, în
stare eterică, cu mult mai fină, formată din atomi extrem de fini, materie care nu
mai poate fi cercetată cu organele fizice ale omului. Această pătură de materie fină
constituie planul astral. Materia planului astral pătrunde atmosfera, se furişează
printre moleculele şi atomii fizici ce intră în alcătuirea regnului mineral, vegetal şi
animal, pătrunde peste tot, prin toate, până în centrul pământului. Prin urmare noi,
oamenii, pe lângă materia fizică (solidă, lichidă, gazoasă, radiantă), suntem
înconjuraţi şi de materie astrală. Ca să înţelegem această penetraţie a materiei
astrale prin materia şi corpurile fizice, ne vom referi la pătura de aer care se află
deasupra apei oceanelor. Este adevărat că aerul din atmosferă şi apa oceanelor
sunt două stări diferite ale materiei; cu toate acestea, aerul pătrunde în apa
oceanului, asigurând viaţa plantelor şi animalelor. Deşi aceste două elemente sunt
separate, totuşi unul dintre ele, cel subtil, pătrunde prin cel dens. Tot astfel materia
planului astral pătrunde materia planului fizic.

Dincolo de planul astral se află o altă categorie de materie, care constituie planul
mental, planul spiritual. Materia planului mental e cu mult mai fină decât cea a
planului astral. Atomii care formează această materie sunt de cea mai fină
constituţie. Mintea noastră, extrem de redusă, nu poate înţelege rarefierea, fineţea
acestei materii, şi nici nu găseşte în lumea fizică ceva de comparat. Substanţa
care este răspândită în planul mental este aşa de fina, încât e considerată a fi
esenţa materiei, prima fază, începutul materiei, intermediarul între energie şi
materia astrală, este eterul de bază de la care şi cu care încep toate creaţiile din
univers. După cum materia astrală străbate materia fizică, tot astfel şi materia
planului mental străbate materia astrală şi pe cea fizică până la centrul pământului.

Prin urmare, omul este scăldat de un ocean de materie mentală, astrală şi fizică
(aerul). Aceste trei materii intră în constituţia corpurilor de pe pământ astfel:
mineralele vor avea numai materie-fizică şi astrală; plantele vor avea materie fizică,
astrală şi, cele superioare, o infimă parte din materia mentală; animalele vor avea
materie fizică, astrală şi materie mentală proporţional cu gradul de superioritate al
animalului; omul este constituit din materie fizică, astrală şi mentală. În existenţa lui
veşnică, omul va trăi în acest circuit care începe în planul fizic, apoi în cel astral,
după care va trece în planul superior, în planul mental, pentru a reveni din nou ca
om pe pământ sau pe altă planetă şi aşa mii şi mii de ani, învăţând şi evoluând
mereu.
sursa: „Dincolo de mormânt” -Scarlat Demetrescu.

Reclamă

Vindecare prin iluminare…..

Lumea devine asemeni unui animal de pradă doar atunci când noi ne pierdem echilibrul. Lumea de astăzi şi-a pierdut echilibrul. Oamenii şi recoltele sunt asaltate de microbi şi virusuri. Arsenalele noastre de antibiotice se dovedesc rapid ineficiente. Procesul de Iluminare ne readuce în starea de echilibru astfel încât Universul să poată funcţiona din nou spre binele nostru.

Procesul de Iluminare produce vindecarea, în trei feluri. Mai întâi, distruge reziduurile şi depozitele care aderă la pereţii unei chakre. Acest lucru promovează longevitatea şi întăreşte imunitatea. În al doilea rând, arde energia toxică din jurul înregistrărilor fizice şi emoţionale dăunătoare. Acesta este combustibilul pe care o înregistrare îl foloseşte pentru a se exprima. în cel de-al treilea rând, curăţă înregistrările din Câmpul Energetic de Lumină. Procesul de Iluminare aduce vindecarea chiar la sursă, la nivelul de început al fiinţei noastre. Atunci când aceste înregistrări sunt şterse, emoţiile şi comportamentele negative pot fi rapid schimbate. Puterea sistemului imunitar este descătuşată, astfel încât vindecarea fizică se accelerează.

Fiecare înregistrare din Câmpul Energetic de Lumină este legată de o chakră, prin intermediul căreia îşi eliberează informaţiile toxice înspre sistemul nervos central. înregistrarea este sursa, chakra este conductorul, iar sistemul nervos este reţeaua de distribuţie. Fiecare chakră conţine o hartă a tărâmului fizic şi emoţional al vietii voastre. Aşa cum un lanţ muntos poate fi prezentat în mai multe feluri , printr-o hartă aeriană, o hartă care prezintă diferitele straturi ale pământului, sau o hartă demografică – tot astfel, chakrele conţin hărţi ale experienţei vieţii noastre, interpretate în mod diferit. în prima chakră se află hărţile pentru supravieţuire. în cea de-a doua sunt hărţile emoţionale – şi aşa mai departe. Ca să înţeleg mai bine problema unui client, eu fac o evaluare a chakrelor, pentru a determina care centru energetic este cel compromis. Astfel, aflu prin care chakră o înregistrare din Câmpul Energetic de Lumină mă informează despre starea sa emoţională şi fizică.

Tot ceea ce este viu reprezintă lumină captată de materie. Balenele mănâncă plancton, care se hrăneşte cu lumină. Noi mâncăm plantele a căror hrană o constituie lumina. Totul este făcut din lumină, chiar şi energiile întunecate care blochează chakrele şi alimentează înregistrările. Asemenea unui buştean care trebuie pus în foc pentru a-şi elibera lumina, aceste energii trebuie aprinse.Nu există energii rele. Există doar energii care sunt „lumină”, şi, prin urmare, ajută viaţa , şi energii „grele”, care nu pot fi digerate. Câmpul Energetic de Lumină vă va arde energiile în mod natural şi automat, atunci când înconjuraţi un client cu el. Reziduurile care nu pot fi arse vor reveni în pământ, asemenea cenuşii rezultate în Sacru. Lumina eliberată prin ardere, este reabsorbită de către client şi umple din nou rezervele de combustibil ale Câmpului Energetic de Lumină.

Procesul de Iluminare transformă energiile grele în lumină. Aceasta este o metaforă pentru transformarea rănilor emoţionale în surse de putere şi de cunoaştere. În mitologie, aceasta este calea vindecătorului rănit. Printr-un proces alchimic vă puteţi transforma rănile într-o sursă de curaj şi forţă. Fiecare rană emoţională conţine lecţii valoroase. Odată ce aceste lecţii sunt învăţate, clientul nu mai are nevoie să retrăiască experienţa dureroasă. Rănile încetează să mai dicteze realitatea şi devin daruri ale iubirii şi puterii. Ceea ce a fost cândva o poveste cumplită se poate transforma în pace şi compasiune. Atunci când sunt integrate, aceste experienţe temperează duritatea sufletului.

Lecţiile sunt integrate la un nivel energetic. Atunci când energiile toxice dintr-o chakră sunt arse, seminţele naturale ale acelei chakre pot creşte. Atunci când frica nu mai sălăşluieşte în noi, înfloreşte compasiunea. Atunci când sentimentul de lipsă nu-şi mai are lăcaşul în prima chakră, trăim experienţa iubirii abundente a Universului. Atunci când durerea nu ne mai ocupă cea de-a treia chakră, putem schimba lumea. Arhitectura noastră luminoasă se schimbă. După câteva săptămâni, urmează înţelegerea intelectuală. Înţelegerea urmează întotdeauna vindecării. Schimbarea apare întâi la nivelul energetic, apoi intervine intelectul. In vindecarea cu Lumină, mintea poate înţelege acest lucru, de abia după ce câmpul energetic şi corpul se schimbă, dar adevărata transformare nu poate fi niciodată precedată de intelect.

Procesul de Iluminare transformă emoţiile grele asociate cu traume şi boli, în energia hrănitoare a vieţii. Produsele rezultate din arderea lemnului, de exemplu, sunt căldura şi lumina. Energiile grosiere sunt compactate în grămezi dense, ceea ce le face inutilizabile ca forţă vitală şi combustibil. La fel cum un buştean nu ne poate încălzi, decât după ce îi dăm foc, nu putem curăţa aceste energii dense, până când Procesul de Iluminare nu descătuşează Lumina din interiorul lor.

Sursa Alberto Villoldo

Reclamă

Balada Egoului

ego_by_einstein

„Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alungă egoul din mintea sa.

Frate, unii spun că sunt învățați,

…Alții spun că au renuntat la toate,

Unii spun că și-au supus simțurile

Dar boala ego-ului îi chinuie încă.

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alungă egoul din mintea sa.

Frate, unii spun că sunt yoghini,

Altii spun că au dobândit beatitudinea interioară

Dar „eu” și „al meu”, „tu” și ‚al tău”

Nu le-au alungat din mintea lor

Ce șansă mai au de a supraviețui

Când sunt loviți de o asemenea boală?

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce alungă ego-ul din mintea sa.

Unii spun că dau cu generozitate pomană,

Alții spun că fac cu vigoare penitențe

Dar ei nu cunosc Adevărul,

Ei nu realizeaza Ham(eu sunt spiritul)

Ei toți vor fi înghițiți de Maya(iluzie)

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alungă egoul din mintea sa.

Unii spun că sunt specialiști în multe practici,

Alții spun că duc o viață pură

A adevăratului Sine

Toate pretențiile lor sunt deșarte

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alungă egoul din mintea sa.

Unii spun că au practicat toate formele de cucernicie,

Altii spun că au făcut toate posturile rituale

Dar nodul ego-ului lor este nedesfăcut;

Ei doar au îngrămădit, pe capul lor, mai multe datorii.

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa .”

sursa : http://he.scribd.com/doc/104696780/Kabir

MATERIE ȘI SPIRIT

Spaţiul şi timpul nu sunt altceva decât instrumentele minţii pentru a pune toate lucrurile împreună. Dar ce este acest Univers? Din ce este alcătuită materia? Există cu adevărat spiritul? Ce este spiritul cu adevărat? E şi el o realitate independentă de materie? Atunci, cum de nu putem descoperi spiritul, la fel cum am făcut cu materia?

maxresdefaultFizica, cel puţin, ne-a oferit răspunsul la prima întrebare. Materia e alcătuită din atomi, iar atomii, la rândul lor, sunt alcătuiţi din electroni şi nucleu. Nucleul, la rândul său, e format din protoni şi neutroni. Protonii, de exemplu, sunt formaţi din quarci. Nu vreau să ţin în acest articol un curs plictisitor de fizică, dar pot spune că fizica, în ultimul secol, a făcut nişte descoperiri incredibile privind structura subatomică a materiei. OK, am înţeles că aceasta e materia. Materia de fapt înseamnă o mişcare a elementelor sale componente; nu există nimic static în materie, totul se mişcă.

Dar care este locul spiritului în această lume a materiei? Mai există el? Se află în afara materiei? E separat de materie? Filozofiile spirituale ale lumii, spun că omul are şi spirit, în afară de trupul fizic, care e materie. Dacă are spirit, unde e acesta? Şi cum de spiritul poate supravieţui în lumea materială? Oricum, ştiinţa nu recunoaşte existenţa spiritului, aşa că… Nu ne rămâne decât să ne uităm ce spun marile tradiţii spirituale ale lumii despre el. Mulţi nu l-au înţeles ce reprezintă el exact, aşa că voi încerca să-l explic pe înţelesul tuturor.

Spiritul nu este o entitate separată sau independentă de materie. El nu aparţine nici măcar materiei. El, pur şi simplu, este singura realitate. Materia pare a fi reală, pare a avea substanţă, dar nu este. Să facem un simplu exerciţiu de imagine: să presupunem că spiritul este un ventilator, atârnat pe tavan. Ventilatorul, atunci când nu funcţionează, este format din palete şi este un obiect real. În momentul în care ventilatorul porneşte, paletele se învârt extrem de repede, încât ochiul uman nu mai percepe exact fiecare paletă în parte, ci vede doar o mişcare. Ei bine, această mişcare reprezintă materia. Dacă scoatem ventilatorul din priză, mişcarea se opreşte. Aşadar, mişcarea este total dependentă de ventilator; ea de fapt, nici nu are o realitate proprie, fiind doar o iluzie. Singura realitate e ventilatorul. Deci, şi materia e doar o iluzie. Singura realitate e spiritul.