Reacție în lanț….

Atunci când sunteți supărați pe cineva , și vă vărsați  furia pe el, veți creea o reacție în lanț.
Acum, și el se va supăra , pentru că i-ați transmis furia.
Acest lucru poate continua pentru toată viața și va continua până veți ajunge dușmani.

Cum puteți termina această stare de fapt?
Există o singură posibilitate.
Se poate termina doar în meditație, nicăieri în altă parte,
pentru că în meditație nu ești supărat pe cineva.

Ești pur și simplu supărat.

Această diferență este de bază.
Nu sunteți supărați pe cineva.
Sunteți pur și simplu supărați și furia este eliberată în cosmos.
Nu vă vărsați ura spre cineva.
În cazul în care ura vă învăluie , sunteți pur și simplu plin de ură,  ura va fi aruncată înafară.

În meditație , emoțiile nu sunt abordate.
Sunt nesolutionate . Ele doar sunt. Nu au adresă ,nu au destinație . Doar sunt.

Ele se mișcă în cosmos , și cosmosul purifică totul.

Reclamă

Creativitate și meditație

     In creativitate si meditatie cautam, intr-un mod deplin constient, sa facilitam procesul intentionat, la dorinta, si nu numai pe cel al conectarii cu Dumnezeu, dar si pe cel al experimentarii Sinelui in procesul “devenirii” Dumnezeu. Ego-ul nu se mai percepe pe sine ca pe o expresie separata a constiintei, ci avand aceeasi esenta ca Totul.

Desigur, nu putem niciodata incheia complet procesul. Nimeni nu poate sa-L intrupeze in totalitate pe Dumnezeu, dar ne putem indrepta spre asta. Succesiunea starilor de constiinta se face catre o integrare superioara, nu catre o disociere inferioara. Procesul integrarii in cresterea catre valori pozitive are virtutile complementare de a fi in mod evident in fapt si transcedental in implicatii. Asta inseamna ca noi ne dezvoltam, din niste creaturi reactive, intr-o parte integranta a dimensiunii spirituale.

Eliade scria: “Idealul in yoga…. este de a trai un prezent etern, in afara timpului. Omul, eliberat in viata, nu mai poseda o constiinta personala…. ci o constiinta a observatorului, care este pura luciditate si spontaneitate.” Meditatia este, in esenta, emulatia creatiei si practicii pentru o trecere lucida prin moarte, in Eternul Acum.
Suntem cu totii capabili de o constienta transcendentala. Intr-un sens existential, ceea ce credem devine real. In mod paradoxal, constiinta pura genereaza, dar este si generata de procesele ce au loc in creier. Devenind calatori ai sufletului, putem explora lumea noastra interioara si multiple alte lumi, transformarea si curgerea sociala.

Putem cu totii deveni homo tehnicus, utilizand procesul modificarii constiintei, prin tehnologii spirituale. Chiar si experientele spirituale “neinsemnate” au implicatii semnificative pentru religie si teologie. Este in natura mintii mistice de a avea astfel de experiente, care au modificat religia. Astfel, este extrem de folositoare intelegerea aprofundata a modului in care mintea/corpul functioneaza pentru a le genera.
Mecanisme psihologice paradoxale opereaza in trup, in cele mai multe cazuri pentru a preveni din punct de vedere chimic atingerea unei stari superioare de euforie la oricare capat al spectrului. Dar este posibil, prin expunerea repetata la situatii paradoxale, sa functionezi efectiv la niveluri mai inalte de excitare combinata, atat simpatica, cat si parasimpatica. Creierului i se pot “reface circuitele” pentru a conecta din ce in ce mai multe zone intre ele, ca niste inele in lantul spiritual, ceea ce conduce spre asa-numita iluminare. Creierul se pare ca este infometat dupa extaz pentru a ne spori caracteristicile felului nostru normal de a fi: creativitatea, capacitatea de a rezolva probleme, spiritualitatea si asa mai departe.
Sarcina meditatiei este, in esenta, de a lasa corpul sa cada intr-un somn cat mai adanc posibil, in timp ce mintea ramane centrata. De fapt, daca n-ar fi prezenta functia de inhibare, chiar si in starile mistice, am adormi de tot. Starea de somn cu vise sau REM este similara: este o excitare cerebrala extrema, chiar daca activitatea musculara este inhibata. Un alt factor este sincronizarea emisferelor, care produce unde cerebrale alfa si theta, lungi si incete, dar cu amplitudine mare. Cu cat e mai adanca meditatia, cu atat sunt mai incete si mai puternice undele.
Navala energiei in timpul meditatiei apare cand starea de excitarea ori de calm “se revarsa” si stimuleaza sistemul sau complementar. Cand ambele parti ale sistemului nervos autonom se alineaza, simultan, sistemul limbic este coplesit de emotii, cufundare in propriile ganduri si infinita fericire. Acest lucru se regaseste in reprezentarile bazate pe gen: masculin/feminin ale puterii sarpelui kundalini si in conceptele yin/yang din Tao.
Cand ambele sisteme sunt eliberate la maximum, acest flux neurochimic este perceput subiectiv ca Absoluta Unitate a Fiintei, lipsa de frontiere, atemporalitate si sacralitate.
Relatia nostra cu oamenii, Pamantul si cosmosul este una dintre relatiile cu Celalalt.

Prima noastra influenta formativa este experienta empatiei. Iar empatia are nevoie de un chip. Daca putem gasi acea fata in propria noastra experimentare a lui Dumnezeu, cine va putea comenta ceva?

Dincolo de asta se afla doar larga deschidere a Neantului.

Iona Miller

Reclamă

Ce este spiritualitatea ?

În toate tradițiile,există informații depre experiențe care descriu trăiri și senzații ce depășesc frontierele conștiinței umane și te duc într-un univers al naturii umane nemodificat genetic.

Numeroși cercetători au pus în practică metode din cele mai diverse pentru a accede acest univers ,metode mistice,filozofice ,științifice , de la droguri psihedelice continuînd cu mantre,meditații,tehnici de respirație,hipnoză regresivă , izolare totală și rugăciune și lista ar putea continua.

Toate acestea  sunt tehnici care te apropie de starea de conștiință extinsă ,o stare în care nimic nu mai este așa cum mintea ta îți dictează,unde raspunsurile la întrebarile tale existențiale au rezultate suprinzător de diferite față de ce răspuns obții prin algoritmii mentali.

  Doar ai nevoie de intenția  de a experimenta aceste trăiri și să identifici metoda care ți se potrivește structurilor tale.

  Fără intenție nu există credința că poți ,fără credință nu există fermitatea intenției ,fără fermitate nu există finalitate.

Ce se întâmplă cu tine după accederea stării de conștiință extinsă 

AI UN PUTERNIC SENTIMENT DE UNITATE ,universul tău se transformă , nu mai e compus din tu și lumea ,te contopești cu lumea Și lumea se contopește cu tine.

NU AI CUVINTE SĂ DESCRII TRĂIRILE ,limbajul nostru de zi cu zi este prea sărac pentru a descrie lumea din astral.

SIMȚI EMOȚIILE MULT MAI PUTERNIC DECÂT LE SIMȚI ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI.

COORDONATA SPATIU-TIMP ,În  câteva secunde trăiești o experiență care este descrisă în cuvinte în 15 -20 minute,chiar dacă timpul fizic a fost un minut sau două .

DISPARE FRICA ȘI SIMȚI CĂ TRAIEȘTI CEVA MĂREȚ CUM NU AI MAI TRĂIT NICIODATĂ.

NU AI CUVINTE SĂ DESCRII TRĂIRILE ,limbajul nostru de zi cu zi este prea sărac pentru a descrie lumea din astral.

SCALA DE VALORI SE SCHIMBĂ ,EȘTI DIFERIT.

SIMȚI O FORȚĂ DE O PUTERE INIMAGINABILĂ ,care asteaptă ceva .

Senzația este interesantă , și rămâi uimit când înțelegi că această forță te așteaptă pe tine.

NU DESCRIU ACESTEA  DIN EXPERIENȚA ALTORA,

AȘA CĂ AȘ RUGA PE CEI CARE AR DORI SĂ DEA ACEST ARTICOL MAI DEPARTE SĂ MENȚIONEZE SURSA ,ORICUM NU VOR EXISTA PE LUMEA ACEASTA DOI OAMENI CARE SĂ TRĂIASCĂ ACESTE EXPERIENȚE LA FEL .OAMENII SUNT UNICI DECI ȘI TRĂIRILE LOR SUNT UNICE.

Radu Drăgan

Reclamă

A te ruga – necesitate sau mod de viață

8cc0436134dd0b0f3f80826cffc936a5.1000x762x1
Am fost obişnuiţi să ne rugăm doar în anumite momente rezervate special pentru asta, cum ar fi seara la culcare, înainte de a lua masa sau în biserică. Dar v-aţi gândit vreodată la rugăciunea spontană, făcută ca o conversaţie cu Dumnezeu? Ce-ar fi să o încercaţi începând de-acum?! E simplu: puneţi capul jos, mâinile în poziţia care vă inspiră mai mult, inspiraţi adânc şi concetraţi-vă mental la Dumnezeu. Acum începeţi să-i spuneţi Lui ce aveţi pe suflet. Faceţi asta ori de câte ori simţiţi nevoia, aşa, spontan.
Nu numai că veţi începe să vă simţiţi mai bine, dar veţi deveni din ce în ce mai puternici. S-a demonstrat că rugăciunea are efect terapeutic şi linişteşte, dar nu ştiu dacă la fel de mult atunci când nu îi spui lui Dumnezeu ce te frământă, şi chiar pentru ce anume îi porţi recunoştinţă şi vrei să-i mulţumeşti, ci îi bolboroseşti nişte cuvinte citite din vreo carte sau învăţate pe de rost.            Mă îndoiesc că Dumnezeu va înţelege ce problemă ai, în cazul ăsta. Vorbeşte-i cu cuvintele tale simple, în gând sau cu voce tare. Dar cel mai important e să încerci să-l simţi pe Dumnezeu aproape de tine, undeva aici, chiar lângă tine. Pentru că el ştie tot ce se întâmplă cu tine, îţi cunoaşte şi ultimul fir de păr din cap, deci e ca şi când stă aici, lângă tine. Crede în puterea rugăciunii tale sincere, spontane! Nu uita că este foarte important să îţi arăţi recunoştinţa pentru binele pe care l-ai primit, pentru ce îţi aduce mulţumire şi beneficii. Când doriţi să vă rugaţi, închideţi ochii pentru a nu fi distraşi de alte lucruri sau imagini. Astfel, vă puteţi concetra mai bine la Creator. Uitaţi de convingerile sau îndoielile personale privind rugăciunea, existenţa lui Dumnezeu sau originea omenirii. Începeţi să spuneţi pur şi simplu rugăciunea ca şi cum aţi începe să vorbiţi cu un prieten la telefon. Respiraţi calm, adânc. Respiraţia este foarte importantă în momentul rugăciunii. Cereţi apoi ce doriţi sau exprimaţi-vă recunoştinţa pentru ceea ce aveţi şi aţi primit deja.

Bazându-mă pe dovezile în favoarea rugăciunii şi spiritualităţii, precum şi pe experienţele mele de viaţă, eu cred că este vital să păstrăm o anumită practică spirituală regulată, formală sau informală, religioasă sau non-religioasă.
Eu personal consider foarte importantă şi efectuarea semnului crucii, precum şi prezenţa crucii ca simbol, dar nu a crucifixului. Să facem deosebirea între cruce şi crucifix. Crucifixul este imaginea lui Isus răstignit pe cruce, în agonie, după o tortură greu de imaginat. De ce aş vrea să mă rog în faţa imaginii cruzimii umane, fără limite, şi care nu a dus nici măcar la dispariţia ei şi nici a violenţei de orice fel din această lume?!? Nici până în ziua de astăzi nu s-a dorit eradicarea violenţei pe Pământ, a cruzimilor şi a faptelor inumane, mai mult, ele s-au perpetuat în decursul timpului până astăzi şi sunt continuate chiar şi în prezent.
De altfel însuşi Dumnezeu a fost uimit de înclinaţia spre răutate a oamenilor şi i-a părut rău că i-a creat. De aceea a vrut să-şi distrugă creaţia prin potop. După potop, a rămas doar Noe cu arca lui, dar Dumnezeu tot nu a fost convins că a stârpit răutatea, însă a hotărât ca atât timp cât va fi Pământul, să nu mai distrugă nimic din cauza răutăţii omului: „Niciodată nu voi mai blestema Pământul din cauza omului, căci înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui, şi niciodată nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut” (Geneza, 8:14). Deci răutatea omului îi este urâtă lui Dumnezeu şi aici trebuie să lucrăm fiecare cu noi înşine, cu sufletul nostru şi gândurile pe care le creăm. Gândurile noastre sunt energii care circulă în Univers. Cele urâte nu fac decât să sporească negativitatea mentalului colectiv şi implicit, a Pământului..
Fiecare dintre noi ne plătim singur faptele şi păcatele noastre proprii. Singuri ne putem mântui sau ne putem coborî în bezna neagră a existenţei. Nu există intermediari în acest proces, care e propriu şi personal. La judecata de-apoi, fiecare o să fie singur în faţa lui Dumnezeu, fără avocaţi. Tu, cu tine şi cu Dumnezeu. Când te rogi, imaginează-ţi ce ai să-i spui Lui şi întreabă-te, dacă ai fi tu judecătorul, te-ai putea ierta pentru ce ai făcut?

Reclamă

Visele conștiente

Cât de liberi suntem când visam! Barierele timpului, limitele spaţiului, regulile logicii, constrângerile conştiinţei, toate se risipesc şi noi devenim zeii propriilor noastre creaţii trecătoare. Freud a considerat visele noastre de o importanta centrala,din cauză că fiind create de noi, sunt unice. Înţelege visele omului şi vei înţelege omul, pare să spună el.
Mii de oameni au primit informaţii prin visele lor, printr-un mod paranormal, când erau disperaţi sau în pericol, sau într-un punct crucial al vieţii lor. Atunci însă când acest lucru mi s-a întâmplat mie, am simţit că este nu mai puţin decât un miracol. Freud spunea că somnul creează condiţii favorabile pentru telepatie. Somnul creează condiţii favorabile pentru receptarea informaţiilor de la Inteligenţa Superioară. Nu trebuie să fim ca unii care aşteaptă pasiv să sune telefonul. Oare nu s-ar putea să luăm iniţiativa şi să formăm noi acest număr de telefon pentru a comunica cu Inteligenţă Superioară? Dacă putem ajunge la Dumnezeu prin rugăciune, cu siguranţă putem dezvolta o metodă pentru a ajunge la Inteligenţa Superioară.
Un mod care este foarte simplu şi uşor de învăţat este Controlul Viselor.
Când interpretam un vis care a fost dinainte programat, adăugând pătrunderea în patologia psihicului propriu, găsim soluţii pentru problemele noastre zilnice. Sunt trei etape pentru învăţarea Controlului Viselor si toate include un nivel de meditaţie al minţii.
Prima etapă este să învăţăm să ne aducem aminte visele proprii. Mulţi spun: „Eu nu visez deloc”, dar acest lucru nu este adevărat. S-ar putea să nu ne aducem aminte, dar toţi visam. Dacă se înlătura visele, apar dereglări mentale şi emoţionale în câteva zile. Apar acele coincidenţe pe care nu putem să ni le explicăm. Noi nu avem nici o obiecţie împotriva cuvântului „coincidenţă” în Controlul Mental, dar îi dăm un înţeles special. Dacă un şir de întâmplări, care nu pot fi explicate uşor, conduc la un rezultat constructiv, aceasta o denumim coincidenţa. Când se obţine un rezultat distructiv, atunci acesta îl denumim accident. În Controlul Mental învăţăm cum să declanşăm coincidenţele. „E doar o coincidenţă” este o expresie pe care noi nu o folosim.

Ca să-ţi aminteşti visele nu poţi conta pe lumini strălucitoare, ci te poţi baza pe efectul cumulativ al programării proprii în timp ce eşti la nivelul tău, ca să-ţi aduci aminte. În timpul meditaţiei chiar înainte de a adormi, spune: „Vreau să-mi aduc aminte un vis, voi ţine minte un vis”. Pune pe noptiera un creion şi o hârtie şi culcăte. Când te trezeşti dimineaţa sau noaptea, notează tot ceea ce îţi aminteşti despre vis. Seara de seara exersează, astfel şi evocările vor fi din ce în ce mai clare şi mai complete. Când vei fi mulţumit de îmbunătăţirea capacităţii tale, atunci vei fi gata pentru următorul pas.
Înainte de a adormi în timpul meditaţiei, gândeşte-te la o problema care poate fi rezolvată pe bază de informaţii sau sfaturi. Alege o problema a cărei rezolvare te preocupă cu adevărat; întrebări prosteşti evoca răspunsuri prosteşti. Acum programeaza-te cu aceste cuvinte: „Doresc să am un vis, care va conţine informaţia pentru a rezolva problema pe care o am în minte.
„Voi avea un asemenea vis, pe care mi-l voi aminti şi-l voi înţelege”.
Când te vei trezi dimineaţa sau noaptea, analizează visul pe care ţi-l aminteşti cel mai
viu şi încearcă să-l înţelegi. Numai tu poţi interpreta visele pe care ai decis să le ai.
După autoprogramarea corespunzătoare dinainte a visului, vei avea o presimţire a modului cum trebuie înţeles. Subconştientul nostru fără grai comunica cu noi prin „presimţiri”. Exersând vei avea din ce în ce mai multă încredere în aceste „presimţiri” programate.
Dacă vei exersa răbdător Controlul Viselor, vei descoperi una din cele mai mari resurse mentale.

Sursa: Silva Metod

Radu Drăgan

Reclamă

Medicina shamanică…

Şamanii amerindieni au practicat medicina energetică vreme de mai bine de cinci mii de ani. Unii vindecători consideră că descendenţa lor spirituală îşi are originile în vremuri încă mai îndepărtate. Ei îşi amintesc poveşti pe care bunicile lor le-au învăţat de la bunicile lor şi în care se vorbeşte despre perioada în care Pământul era tânăr. Chiar dacă primii locuitorii ai Americii aveau cunoştinţe avansate despre astronomie, matematică şi arhitectură, scrisul nu s-a dezvoltat niciodată în această regiune ca în altele. Oamenii învăţaţi au trecut cu vederea tradiţiile spirituale ale amerindienilor, în favoarea iudaismului, creştinismului şi budismului, care au lăsat în urmă diferite înscrisuri. De exemplu, dacă teologii vestici studiază budismul de mai bine de două secole, de abia în ultimii patruzeci de ani s-au aplecat cu interes asupra studiului spiritualităţii amerindienilor. Studiul şamanismului a fost lăsat pe seama antropologilor care, cu vreo câteva excepţii notabile, precum Margaret Mead, n-au fost îndeajuns de pregătiţi pentru a studia aceste aspecte.
Distrugerea civilizaţiei indienilor nord-americani de către coloniştii europeni i-a forţat pe amerindieni să se stabilească în rezervaţii unde se îmbolnăveau pe capete şi în care învăţaţii păzeau cu grijă tradiţia spirituală. Este de la sine înţeles că înţelepţii nu au dorit să-şi împărtăşească tradiţiile celor care îi cotropiseră. Nici indienii din Peru nu au avut o soartă mai bună. Conchistadorii spanioli au venit în Peru în căutarea aurului şi, prin urmare, nu au intervenit foarte mult asupra tradiţiilor spirituale incaşe. Totuşi, ceea ce conchistadorii au trecut cu vederea, au reuşit să distrugă misionarii.
Căutătorii de aur care au ajuns pe teritoriul Americii de Sud au adus cu ei o serie de credinţe de neînţeles pentru indieni. Prima credinţă era că toată hrana din lume aparţinea prin drept Divin oamenilor – mai concret, europenilor – care erau stăpâni peste animalele şi plantele Pământului. Cea de-a doua se referea la faptul că oamenii nu pot vorbi cu râurile, cu animalele, cu munţii sau cu Dumnezeu. Iar ce-a de-a treia era că oamenii trebuie să aştepte până la sfârşitul veacurilor pentru a experimenta nemărginirea.
Nimic nu li se părea mai absurd amerindienilor. Dacă europenii credeau că au fost alungaţi din Grădina mitică a Edenului, amerindienii se considerau administratorii şi îngrijitorii Grădinii. Ei încă vorbeau cu râurile învolburate şi cu munţii şi încă auzeau vocea lui Dumnezeu în şoapta vântului. Cronicarii spanioli din Peru povestesc că, atunci când conchistadorul Pizarro 1-a întâlnit pe conducătorul incaş Atahualpa, i-a înmânat Biblia şi i-a explicat că aceasta era cuvântul lui Dumnezeu. Incaşul a dus volumul la ureche, a ascultat cu grijă câteva momente şi apoi a aruncat cartea sfântă, exclamând: „Ce fel de Dumnezeu este acesta care nu vorbeşte?”
Pe lângă tăcerea Dumnezeului European, pe amerindieni i-a uimit şi genul acestuia. Conchistadorii au adus cu ei o mitologie patriarhală, care a intimidat tradiţiile feminine amerindiene. înainte de sosirea spaniolilor, Mama Pământ şi formele sale feminine – peşterile, lagunele şi celelalte deschideri ale Terrei – reprezentau principii Divine. Europenii au impus principiul Divin masculin – falusul, sau copacul vieţii. Bisericile au început să se ridice până la cer. Pământul feminin nu a mai fost divinizat ori respectat. Copacii, animalele şi pădurile au rămas la bunul plac al jefuitorilor.
Astăzi, încă trăim prinşi în chingile acestei viziuni despre lume. Considerăm că ceea ce nu respiră, nu se mişcă şi nu creşte, nu este ceva viu. Percepem energia prin prisma surselor de combustibil pe care le folosim, precum lemnul, petrolul ori cărbunele. în vremurile îndepărtate, energia era considerată materia vie a Universului. Energia era creaţia manifestată. Poate că cea mai importantă exprimare contemporană a acestei credinţe a fost formulată de Albert Einstein, atunci când a descris relaţia dintre energie şi materie în ecuaţia sa, E = MC2. în Vest, ne identificăm cu latura materială, care este finită prin natura sa. Şamanii se identifică însă cu latura energetică, infinită prin natura sa.
Mai există o diferenţă fundamentală între vechii amerindieni şi americanii de astăzi. în zilele noastre, ne bazăm pe percepţie. Suntem o societate condusă prin reguli, care se bazează pe documente precum Constituţia, cele Zece Porunci sau legi impuse de politicienii aleşi să ne pună ordine în viaţă. Ne schimbăm perceptele (regulile sau legile) atunci când vrem să schimbăm lumea.
Grecii antici, pe de altă parte, erau oameni ai conceptelor. Nu erau interesaţi de reguli, ci mai degrabă de idei. Considerau că o singură idee poate schimba lumea şi că nu există nimic mai puternic decât o idee emisă la timpul potrivit. Şamanii sunt oameni ai perceptelor. Atunci când vor să schimbe lumea, ei produc nişte schimbări percep-tuale, care le schimbă relaţia cu viaţa. Ei prevăd posibilul, iar lumea exterioară se schimbă. Iată de ce un grup de înţelepţi incaşi va medita, gândindu-se ce fel de lume vor să lase drept moştenire nepoţilor.
Un motiv pentru care practica vindecării energetice a fost păzită cu atâta străşnicie a fost frecventa confuzie cu un set de tehnici, la fel cum medicina vestică este uneori percepută ca un set de proceduri, în mod greşit considerăm că putem stăpâni vindecarea energetică dacă învăţăm nişte reguli. Pentru şaman, nu este vorba despre reguli sau idei. Este vorba despre viziune şi Spirit. Şi, dacă practicile de vindecare variază adesea de la un sat la altul, Spiritul nu se schimbă niciodată. Adevărata vindecare nu este decât o trezire, a viziunii despre natura noastră perfectă şi experienţa nemărginirii.
fragment din Saman,Vindecător,Înțelept-  Alberto Villoldo

Reclamă

Folosește intuiția dacă tot ai primit-o în dar !

your-intuition-copy

Intuiţia este înţelepciunea spirituală pe care o purtăm înlăuntrul nostru. Ea se poate manifesta ca o clipă de uimire, o senzaţie corporală, un sentiment de bucurie sau o presimţire. Ea devine foarte puternică dacă o consultăm mai des. Urmându-ne intuiţia, putem lua decizii potrivite nouă şi putem învăţa să ne exprimăm sinele cel mai autentic.
Intuiţia devine extrem de importantă când e vorba de propria sănătate. Uneori ştiţi că ceva nu e în regulă pentru că ascultaţi „doctorul lăuntric”, sau din contră, nu acceptaţi un diagnostic pus pentru că intuiţia vă spune altceva.
Dacă încă intuiţia nu vă răspunde conform aşteptărilor, încercaţi să faceţi următoarele lucruri:
Meditaţi. Încercaţi să staţi nemişcaţi, să vă eliberaţi de orice anxietate şi nehotărâre, să lăsaţi orice gânduri de panică, teamă, nesiguranţă. Fiţi atenţi la orice mesaj de durere, de enervare, de oboseală sau de anxietate. Imaginaţi-vă că inspiraţi energie şi sănătate şi expiraţi răul şi boala. Continuaţi să meditaţi în acest fel cel puţin 10 minute. Dacă nu vă place meditaţia din poziţia şezând, faceţi o plimbare în natură. Mersul pe jos poate servi ca „meditaţie în mişcare” şi e foarte sănătos.
Luaţi decizii intuitive. Ascultaţi mai des senzaţiile corporale şi presimţirile, dincolo de confirmările din realitatea imediată. Corpul vă spune să mergeţi la doctor, să întrerupeţi o relaţie, să schimbaţi locul de muncă sau să faceţi o activitate programată? Aveţi încredere în ceea ce simţiţi, fără să vă blocaţi hotărârile şi activitatea zilnică. Uneori e greu să crezi în intuiţie pentru că asta înseamnă să ieşi din zona de confort, însă aveţi grijă că o schimbare nu trebuie să fie făcută brusc. Dacă aveţi senzaţia că a venit vremea să vă schimbaţi locul de muncă, faceţi lucrurile treptat: actualizaţi CV-ul, luaţi legătura cu agenţiile care se ocupă de recrutare şi cercetaţi piaţa muncii înainte de a părăsi locul de muncă.
Dormiţi cu ideea în gând. Este calea cea mai potrivită de a te conecta la intuiţie. Înainte de a merge la culcare seara, îţi pui o întrebare simplă, cu da sau nu, despre calea de urmat, despre ce decizie să iei, ori despre cum să răspunzi unei provocări. În timpul somnului, mintea subconştientă lucrează asupra răspunsului. După ce te vei scula, vei avea un răspuns clar, negreşit. Acest ritual dinainte de culcare nu este acelaşi lucru cu grija sau cu rumegarea provocării problemei, ba din contră. Ceri puri şi simplu un răspuns la problemă şi laşi subconştientul sau pe Dumnezeu să răspundă în locul tău.
S-a spus că singura dată când privim în sus, la Dumnezeu, este atunci când suntem doborâţi. Dar există „ceva acolo sus” şi în noi înşine: este inteligenţa înnăscută care ne-a creat trupurile şi care are şi puterea de a le vindeca. Orice cale spirituală am alege, în noi are loc o schimbare, atunci când avem încredere în ea, ne îndreptăm spre ea şi credem în ea. Lucruri minunate se vor petrece şi în legătură cu sănătatea noastră: sistemul imunitar va fi stimulat puternic, creierul va produce substanţe biochimice care joacă rolul unor medicamente naturale, tensiunea arterială, stresul şi anxietatea se vor reduce.
Dormim mai bine şi ne simţim mai bine.
Aproape sigur, ne vindecăm.

sursa terapii.com

Meditația iertării.

Începe prin a-ţi găsi o poziţie confortabilă şi închide ochii. Petrece câteva momente creând o atmosferă de Recunoştinţă în interiorul fiinţei tale….
Apoi concentrează-ţi atenţia asupra respiraţiei urmărindu-i ritmul; urmărind cum intră şi cum apoi îţi părăseşte trupul. Concentrează-te pe zona inimii. Cu fiecare expiraţie simţi cum tensiunea şi stresul îţi părăsesc fiinţa. Le scoţi din tine cu fiecare val de aer pe care îl elimini pe nas.
Cu fiecare inspiraţie simţi cum liniştea şi pacea te cuprind tot mai mult. Simţi cum liniştea şi acceptarea cresc şi se extind înlăuntrul fiinţei tale. Relaxează-te treptat, treptat şi simte cum inima ta se înmoaie tot mai mult devenind extrem de gingaşă. Apoi proiectează în zona inimii tale gândul despre tine, despre persoana ta. Vizualizează-te acolo şi îmbrăţişează-te cu tandreţe.
În timp ce te îmbrăţişezi cu căldură concentrează-te asupra iertării, sentimentului de iertare şi simte cum îţi oferi ţie însăţi iertare.
În şoaptă, încet repetă după mine cuvintele: Mă iert. Mă iert. Pentru orice suferinţă am cauzat, pentru orice durere am cauzat, fie că a fost prin cuvânt ori prin acţiunea mea, mă iert pe mine însămi.
S-ar putea ca spunând această afirmaţie să simţi că ceva din tine se opune, se luptă, nu acceptă. S-ar putea ca să-ţi treacă prin faţa ochilor multe motive pentru care nu ai merita iertarea. Este vorba de lucrurile ruşinoase pe care poate le-ai făcut. Este vorba şi de toate sentimentele de ruşine asociate cu acele fapte. Acceptă tot ce ai făptuit şi tot ce ai simţit. Simte cum cu expiraţia le scoţi afară din trupul tău şi le elimini. Inspiră şi expiră.
Orice gând ar apărea în mintea ta acum nu te speria, repetă cuvintele de iertare şi imaginează-ţi că orice gând rebel se elimină prin expiraţie. Concentrează-te pe iertare care-ţi intră în inimă prin intermediul aerului pe care îl inspiri în plămâni.
Lasă ca iertarea să îţi umple fiinţa. Leagănă-te pe tine însuţi, îmbrăţişându-te în inima ta, aşa cum o mamă şi-ar îmbrăţişa pruncul. Îmbrăţişează-te cu tandreţe şi gingăşie acceptându-te deplin pe tine însuţi. Simte cum iertarea îţi inundă întreaga fiinţă. Repetă de mai multe ori: Mă iert. Mă iert. Rămâi cu aceste cuvinte în gând pentru câteva minute…
Acum adu-ţi în inimă pe cineva care are nevoie de iertarea ta, pe cineva pe care tu ai vrea să-l ierţi. Îmbrăţişează această persoană în inima ta. Simte-i prezenţa. Expulzează prin expiraţie orice sentiment ce se opune iertării acestei persoane. Expiră orice sentiment de furie, de suferinţă sau frică şi inspiră iertare. Relaxează-ţi, înmoaie-ţi pântecele, abandonează orice rezistenţă.
În şoaptă spune acestei persoane: te iert, te iert pentru orice durere mi-ai cauzat, pentru price suferinţă mi-ai creat prin cuvântul sau prin acţiunea ta. Te iert.
La început poate fi greu să ierţi, dar orice pas spre iertare este un pas făcut spre vindecare spirituală. Ai răbdare cu tine, repetă cuvintele. Inspiră cuvintele de iertare în inimă. Încearcă să înţelegi ce te opreşte ca să ierţi cu fiecare inspiraţie. Expiră toate motivele pentru care această persoană nu ar merita iertarea, toate momentele în care această persoană te-a rănit.
Inspiră iertare. Simte cum în procesul iertării graniţele dintre tine şi acea persoană se dizolvă. Îmbrăţişează această persoană în inima ta, simte iertarea pe care o simţi pentru această persoană. Îmbrăţişează această persoană cu dragoste. Repetă în şoaptă: Te iert. Menţine acest gând în mintea ta pentru câteva minute.
Acum adu-ţi în inimă pe cineva de la care ai vrea să-ţi ceri iertare, pe cineva faţă de care ai greşit sau pe cineva care a suferit din cauza ta şi care şi-a închis inima faţă de tine. Adu acea persoana în inima ta şi îmbrăţişează acolo cu dragoste şi iertare.
În şoaptă repetă cuvintele: cer iertare de la tine, cer iertare de la tine. Dacă te-am rănit sau dacă ţi-am cauzat suferinţă prin gândurile mele sau prin faptele mele, te rog să mă ierţi.
Expiră orice rezistenţă ai putea simţi înlăuntrul tău. Expiră resentimentele, suferinţa şi durerea. Scoate-le afară. Repetă cuvintele de iertare. Simte cum iertarea creşte, lasă iertarea să te cuprindă. Simte inima cum se deschide pentru a primi iertarea . Crede că ai fost iertat, că iertarea ţi-a fost oferită. Acceptă această iertare. Repetă „Sunt iertată”. Stai cu aceste gânduri pentru câteva minute…
Acum revin-o la imaginea ta în inimă. Simte fericirea iertării cu toate părticelele fiinţei tale. Eşti iertată, ai iertat, ai fost iertată.
Simte cum uşurarea şi recunoştinţa curg prin tine, umplându-te. Lasă iubirea care sălăşuieşte în tine să radieze întreaga ta fiinţă. Bucură-te în iertare.
Fie ca toate fiinţele să vieţuiască în iubire. Inspiră adânc recunoştinţă, absoarbe recunoştinţă în fiinţa ta înainte de a încheia această meditaţie.

image

Sursa:www.reikiroman/altervista.org

Radu Drăgan

Exerciții pentru dezvoltarea concentrarii.

improve-iq-score

1. Respiraţi conştient

Umpleţi-vă şi go­liţi-vă plămânii în rit­mul dvs. În timp ce in­spiraţi, lăsaţi gândurile să colinde în voie. Dar pe expiraţie încercaţi să vă concentraţi asupra flu­xu­lui de aer pe care îl trimiteţi afară din plă­mâni. La început, când abia vă însuşiţi tehnica, limitaţi-vă la numai câ­teva respiraţii. Mai târ­ziu, pe măsură ce vă deprindeţi s-o practicaţi, puteţi respira un timp mai îndelungat. Aşa cum am arătat mai sus, metoda vă ajută şi la redobândirea concentrării.
Durata exerciţiului: individuală.

2. Trei, doi, unu

Luaţi seama la trei lucruri: un scaun, un perete, o plantă. Acordaţi fiecăruia din ele câte trei secunde. Apoi concentraţi-vă pe trei zgomote. După aceea, pi­păiţi trei obiecte. Repetaţi exerciţiul cu numai două lu­cruri, pe urmă cu unul singur. Aveţi libertatea să vă ale­geţi poziţia: aşezaţi pe scaun, întinşi pe spate ori stând în picioare. Această tehnică vă ajută să scăpaţi de obi­ceiul de a pierde timp adâncindu-vă în gânduri inu­tile.
Durata exerciţiului: 1-2 minute.

3. Nici o mişcare

Aşezaţi-vă undeva şi îndreptaţi-vă privirea spre un punct aflat pe perete sau pe podea, la o distanţă de apro­ximativ jumătate de metru. Fixaţi-vă privirea pe acel loc, ţinând ochii pe jumătate închişi şi simţiţi ce se întâmplă în corpul dvs. Străduiţi-vă să vă mişcaţi cât mai puţin posibil, chiar dacă, nefiind obişnuiţi cu imo­bilitatea, începeţi să aveţi senzaţii de durere în membre.
Durata exerciţiului: 8 minute sau mai mult.

4. Învăţaţi cum se zboară

Luaţi o poziţie lejeră. Braţele atârnă destinse pe lângă corp, palmele fiind orientate spre interior. Ridi­caţi lent bra­ţele întinse prin lateral, până le aduceţi la nivelul umerilor. Acum întoarceţi palmele în sus şi apro­piaţi braţele întin­se deasupra capului, astfel încât vârfu­rile degetelor să se atingă. Pe expiraţie desprindeţi degetele şi readuceţi braţele la înălţimea umerilor, co­bo­rându-le lin şi întorcând palmele în jos.
Durata exerciţiului: 3 minute sau mai mult.

5. Lăsaţi gândurile să plutească

Luaţi loc şi priviţi un punct de pe podea. Imaginaţi-vă o apă curgătoare, pe care plutesc la vale mici bărcuţe, con­fecţionate din hârtie albă. Fiecărui gând care vă vine în minte daţi-i un nu­me şi aşezaţi-l într-una din bărcuţele de hârtie. Lăsaţi bărcuţele să alunece pe apă, înde­părtându-se încet, una după alta.
Durata exerciţiului: 10 minute.

6. Percepeţi spaţiile goale

Retrageţi-vă într-un loc liniştit şi în­dreptaţi-vă atenţia în mod deliberat asu­pra spaţiilor goale dintre obiecte. Aces­tea pot fi două ceşti de cafea, două scau­ne, dar şi două frunze ale unei plan­te. Apoi închideţi ochii şi încercaţi să vă percepeţi corpul. Aveţi degetele mâi­nilor depărtate, ţineţi gura deschisă? Cât de lungi sunt pauzele dintre inspiraţie şi expiraţie? Dar cele de la înghiţit şi cli­pit?
Durata exerciţiului: 5 minute.

7. Exerciţiu de “pierdere a mâinilor”

Staţi aşezaţi, cu spatele drept şi ochii închişi. Ima­ginaţi-vă că n-aţi avea mâini. Ce s-ar schimba pentru dvs. în viaţa de fiecare zi? Timp de câteva minute, ur­măriţi situaţiile care vă vin în minte şi sentimentele pro­vocate de ele. Apoi lăsaţi deoparte acest joc al ima­ginaţiei. Fiţi atenţi la respiraţie, simţiţi-vă corpul şi mâinile. Ce sentiment aveţi acum?
Durata exerciţiului: 6-8 minute.

8. Senzaţii în mers

Umblaţi fără grabă şi percepeţi cu maximă claritate ce se întâmplă la fiecare pas în parte: deplasarea greutăţii corpului, punerea piciorului în pământ, rularea tălpii, activitatea musculară în zona gambelor, a coap­selor şi feselor. Mişcarea lentă o puteţi exersa chiar la prima ieşire de dimineaţă, mergând spre staţia de auto­buz ori spre chioşcul de ziare. Şi nu aveţi reţineri să vă jucaţi cu diverse feluri de a merge: păşiţi lejer, mergeţi fără zgomot, umblaţi agale, călcaţi apăsat… Între­baţi-vă mereu cum vă simţiţi.
Durata exerciţiului: 5 minute sau mai mult.

9. La volan

În viaţa de zi cu zi, şofatul este o rutină – încercaţi să-l practicaţi cu atenţia trează. Începeţi îndată după ce v-aţi instalat în maşină: simţiţi tapiţeria scaunului şi a rezemătorii în atingere cu coapsele, fesele şi spatele dvs.? Fiţi atenţi la apăsarea cheii de contact, în momen­tul când porniţi motorul. Şi la felul cum conduceţi ma­şina, cum vă încadraţi în trafic. Urmăriţi ce emoţii vă încearcă în timpul cursei.
Durata exerciţiului: minimum 5 minute.

10. Apă pe piele

Ţinând duşul în mână, aţi deschis vreodată robinetul de apă caldă cu toată atenţia? Faceţi-o şi observaţi ce temperatură vă creează o senzaţie plăcută. Cum se simt picăturile de apă care se rostogolesc pe piele. Cum vă atinge jetul dur sau mângâietor pe coapse, pe abdomen şi pe spate. Intonează apa o melodie? Încercaţi de ase­menea să simţiţi consistenţa cremoasă a săpunului pe corpul dvs.
Durata exerciţiului: în funcţie de modul personal de a face duş.

11. O nouă experienţă gustativă

Când staţi la masă, deschideţi-vă toate simţurile! Ce culoare, formă şi consistenţă are un anumit aliment? Cum se simte, atunci când îl pipăiţi? Scoate un zgomot în clipa când îl luaţi în mână, îl tăiaţi cu cuţitul ori îl înţepaţi cu furculiţa? Şi ce gust are mâncarea? După fiecare îmbucătură mestecată, faceţi câte o scurtă pauză şi depuneţi tacâmul pe farfurie.
Durata exerciţiului: individuală.

Când oamenii îşi antrenează consecvent aten­ţia, se pot observa şi modificări morfologice în creier. Nucleul amigdalian, centrul anxietăţii, se re­strânge. Dimpotrivă, hipocampul creşte – iar prin aceasta se îmbunătăţeşte funcţia memoriei. Prin urmare,devenim mai apţi să învăţăm lucruri noi. Ce ne-am putea dori mai mult?

Sursa: Financiarul

Practica spirituală și eliminarea gândurilor negative

image

Uneori veţi simţi că vă cutremuraţi numai la gândul vreunei acţiuni rele, sau veţi fi foarte tulburaţi. Amintindu‑vă asemenea acţiuni petrecute în trecut. Acestea sunt semne de progres spiritual. Acum simţiţi că nu aţi mai fi în stare să repetaţi aceleaşi acţiuni. Nu numai mintea se va împotrivi, dar chiar şi corpul fizic se va cutremura ori de câte ori un gând malefic vă va împinge să repetaţi o acţiune prin forţa obişnuinţei. Continuaţi practica spirituală cu şi mai multă dăruire şi vigoare. Astfel, toate amintrile acţiunilor şi gândurilor malefice, toate ispitele malefice, vor dispărea de la sine. Vă veţi stabili acum în starea de puritate şi pace.

La început, cum vă aşezaţi pentru meditaţie, cum vă năpădesc o sumedenie de gânduri negative. De ce oare se produce acest lucru exact în timpul meditaţiei, atunci când urmăriţi să menţineţi doar gânduri pure? Sunt numeroşi aspiranţii care ajung chiar să îşi părăsească practica spirituală din acest motiv. Aşa cum, dacă deranjaţi o maimuţă, ea va încerca să se răzbune, şi gândurile malefice vor încerca să se răzbune, tot la fel, atacându‑vă cu o forţă dublată atunci când urmăriţi să văconcentraţi asupra unor gânduri divine, sublime. Este ca şi cum aţi încerca să vă curăţaţi casa de duşmani, lucru care nu poate fi făcut fărăîmpotrivirea acestora.

Există în natură o lege a rezistenţei. Vechile gânduri malefice vor încerca să vă înduplece, spunându‑vă: „O bunule om! Nu fi crud, nu ne izgoni din mintea ta, căci noi suntem aici din timpuri imemoriale. Avem deci toate drepturile să locuim aici. Noi te‑am ajutat întotdeauna să înfăptuieşti atâtea acţiuni negative. De ce acum vrei să ne părăseşti? Oricum, fii convins că nu ne vom părăsi domeniul ce ne aparţine de drept cu una cu două! „. Nu vă lăsaţi descurajaţi. Continuaţi practica regulată a meditaţiei şi aceste gânduri îşi vor pierde puterea, căci o altă lege a naturii este aceea că pozitivul învinge totdeauna negativul. Chiar şi cel mai nătâng aspirant va constata o uluitoare schimbare dacă îşi va menţine constant practica spirituală timp de doi sau trei ani. Acum, el nu va mai putea renunţa la practică nici chiar pentru o singură zi, căci va simţi o autentică neîmplinire, un gol interior, ca şi cum ziua respectivă ar fi trecut degeaba.
Atunci când mintea este goală (când i se permite reveria pasivă), gândurile malefice vor încerca imediat să intre. Acesta este un punct cheie în comiterea păcatului, căci acţiunile mentale sunt de fapt acţiunile reale. Cu o singură privire desfrânată aţi şi comis adulterul în propria voastră inimă. Amintiţi‑vă mereu acest lucru ! Dumnezeu judecă omul după motivaţiile sale, în timp ce oamenii obişnuiţi se judecă unul pe altul doar după acţiunile fizice exterioare, greşind adesea asupra adevăratelor lor intenţii.

De aceea, păstraţi‑vă mintea mereu ocupată şi astfel gândurile rele nu vor mai putea intra. O minte leneşă (pasivă) este locuinţa preferată a diavolului. Supravegheaţi‑vă mintea în fiecare clipă. Cea mai bună metodă este săfiţi angajaţi în permanenţă într‑o anumităactivitate benefică: de la măturat şi curăţenie şi până la meditaţie, lectură, cântece, rugăciuni, ajutorarea celor bolnavi sau neputincioşi. Evitaţi bârfa şi vorbăria inutilă şi umpleţi‑vă mintea numai cu gânduri sublime conţinute în scripturile sacre.

Radu Drăgan