Meridiane energetice .

Meridianele energetice – asa cum sunt descrise in acceptiunea chineza – fiind linii de camp in campul morfogenetic al fiintei umane, se gasesc localizate la nivelul corpului eteric. Biocampul uman prezinta mai multe astfel de structuri, denumite “vehicule” in gandirea hindusa, avand functia de interfete cu lumile subtile in care fiinteaza si evolueaza.

Meridianele energetice se proiecteaza pe de o parte in corpul fizic drept ghiduri de unda din cristale lichide – in lichidul intracelular, pe de alta parte se proiecteaza drept linii de camp cu frecventele armonicilor superioare in “corpurile superioare” ale anatomiei subtile, la nivelurile corespunzatoare. Acolo unde formeaza “noduri de camp” sau se intersecteaza de 7 ori – adica intr-un “vartej” prin 7 “corpuri”, apare un punct de presopunctura / acupunctura, intersectia a 14 meridiane – doua linii de camp suprapuse prin cele 7 straturi ale fiintei umane – determina un centru energetic minor, numit chakra secundara, iar intersectia a 21 de meridiane = 3×7 determina un centru energetic major, denumit chakra principala.

Denumirea de Chakra provine din limba sanscrita si are semnificatia unei roti – “chakra” inseamna “invarteala” . Chakrele “eterice” se proiecteaza la suprafata corpului eteric, cam la 6-10 mm departare de piele, de grosimea unui deget. Ele pot fi percepute vizual ca niste adancituri structurate, cu aspect de farfurioara sau de palnie, care se invart rapid, ca niste sorburi prin care se leaga “corpurile energetice”, insotite de irizatii luminoase.

Prin chakre curge Qi-ul sau Prana, flux energetic de importanta vitala pentru corpul eteric. Practic, fiecare vietate si deci fiecare persoana dispune de asemenea chakre, chiar daca aspectul si functionarea lor difera considerabil de la individ la individ. Cand dezvoltarea chakrelor este deficitara, acestea prezinta o slaba radianta iar particulele eterice se invart in dizarmonie, functia lor fiind rezumata la “relanti”, adica numai la transmiterea energiei prin deschiderea si legaturile chakrelor in straturile corpurilor subtile. Daca pe de alta parte individul este echilibrat si elevat spiritual, chakrele stralucesc si emit o lumina oritoare, vibranta, asemanatoare stelelor. Dimensiunile chakrelor variaza de la om la om si la acelasi individ in functie de starea sa de moment, cu diametre cuprinse intre latimea unui dyeget si un lat de o palma – intre 3 si 20 de cm.

La nivelul corpului eteric chakrele exercita doua functii vitale:

Vehiculeaza prana in interiorul vehiculului vital – corp fizic + corp eteric
Retransmit calitatile si impulsurile venite de la corpul emotional – corpul imediat urmator celui eteric – catre corpul vital – corpul fizic impreuna cu fiziologia acestuia.
Putem spune ca centrii energetici reprezinta porti de comunicare subtile intre diferitele corpuri, aferente diferitelor planuri ale existentei. Chakrele preiau prana sau fluxul purtator de energie vitala Qi din straturile superioare ale existentei, apoi o filtreaza si o distribuie prin meridianele energetice catre sistemele si aparatele functionale ale fiintei vii – sistemul nervos, glandele endocrine, sange si limfa, apoi catre tesuturi, fiecarei celule in parte.

Structura chakrelor se regaseste la nivele din ce in ce mai fine, in organe, tesuturi si pana la nivel celular in parte. Practic, fiecare celula reflecta armonia subtila prin chakre minuscule corespondente si prin corpuri energetice miniaturale aferente.

Chakrele secundare se proiecteaza si ele pe suprafata corpului fizic: cate una in spatele fiecarui ochi, cate una in fata fiecarei urechi, cate una deasupra fiecarei clavicule, cate una pe fiecare san, una deasupra timusului, una in zona ficatului, una in regiunea stomacului, doua legate de complexul splina-pancreas, cate una in legatura cu fiecare gonada, cate una in fiecare palma, cate una inapoia genunchilor si cate una in talpa fiecarui picior. La articulatiile mainilor si picioarelor – glezne – sunt localizate chakre tertiare, care constituie proiectii ale chakrelor din palme si din talpi.

Cei 7 centri energetici principali sunt proiectati de-a lungul coloanei vertebrale in zona perineului – la coccis, zona sacrala, cea a plexului solar, a inimii, a gatului, a fruntii  si a crestetului capului. Centri energetici principali sunt specializati si coordoneaza functiile uneia dintre glandele endocrine ale corpului fizic si cele ale unui plex nervos apartinand sistemului nervos autonom vegetativ = simpatic + parasimpatic.

Determinat de traume sau deviante de comportament in viata unui individ, aceste vartejuri energetice de camp se pot bloca integral sau partial, datorita perturbarilor campurilor si a proiectiilor acestora in planurile existentiale. In asemenea cazuri, plexurile nervoase functioneaza distorsionat, asa ca glandele endocrine nu pot functiona la intregul potential iar apoi receptorii nervosi semnaleaza durere,  provocand suferinta corpului fizic.

Cu toate ca fiecare chakra este caracterizata de o frecventa dominanta de culoare, fiecare chakra emana toate culorile spectrului – armonici inferioare si armonici superioare asociate valorilor proprii ale frecventei de lucru. Pornind de la centrul bazal sunt caracteristice urmatoarele culori dominante: radacina-rosu, sacral-oranj, ombilical-galben, la inima-verde, baza gatului-albastru, frunte-indigo si crestet-violet/argintiu-auriu.

Pe langa culorile caracteristice planului existential in care se manifesta, fiecare fiinta prezinta frecvente proprii asociate cu propriul sau mod de manifestare, care insa respecta legile armonicitatii matematice – constituind armonici superioare ale propriei fundamentale. In alte spectre de frecvente acestora le corespund armonice conjugate, de exemplu fiecarui centru ii corespunde un sunet de tonalitate absoluta si un timbru relativ asociat, intr-un fonem numit “mantra” = cantare sacra, sunet sacru in sanscrita.

Sursa: Energetica Viului – introducere in bioenergetica

Radu Drăgan

Reclamă