Visele conștiente

Cât de liberi suntem când visam! Barierele timpului, limitele spaţiului, regulile logicii, constrângerile conştiinţei, toate se risipesc şi noi devenim zeii propriilor noastre creaţii trecătoare. Freud a considerat visele noastre de o importanta centrala,din cauză că fiind create de noi, sunt unice. Înţelege visele omului şi vei înţelege omul, pare să spună el.
Mii de oameni au primit informaţii prin visele lor, printr-un mod paranormal, când erau disperaţi sau în pericol, sau într-un punct crucial al vieţii lor. Atunci însă când acest lucru mi s-a întâmplat mie, am simţit că este nu mai puţin decât un miracol. Freud spunea că somnul creează condiţii favorabile pentru telepatie. Somnul creează condiţii favorabile pentru receptarea informaţiilor de la Inteligenţa Superioară. Nu trebuie să fim ca unii care aşteaptă pasiv să sune telefonul. Oare nu s-ar putea să luăm iniţiativa şi să formăm noi acest număr de telefon pentru a comunica cu Inteligenţă Superioară? Dacă putem ajunge la Dumnezeu prin rugăciune, cu siguranţă putem dezvolta o metodă pentru a ajunge la Inteligenţa Superioară.
Un mod care este foarte simplu şi uşor de învăţat este Controlul Viselor.
Când interpretam un vis care a fost dinainte programat, adăugând pătrunderea în patologia psihicului propriu, găsim soluţii pentru problemele noastre zilnice. Sunt trei etape pentru învăţarea Controlului Viselor si toate include un nivel de meditaţie al minţii.
Prima etapă este să învăţăm să ne aducem aminte visele proprii. Mulţi spun: „Eu nu visez deloc”, dar acest lucru nu este adevărat. S-ar putea să nu ne aducem aminte, dar toţi visam. Dacă se înlătura visele, apar dereglări mentale şi emoţionale în câteva zile. Apar acele coincidenţe pe care nu putem să ni le explicăm. Noi nu avem nici o obiecţie împotriva cuvântului „coincidenţă” în Controlul Mental, dar îi dăm un înţeles special. Dacă un şir de întâmplări, care nu pot fi explicate uşor, conduc la un rezultat constructiv, aceasta o denumim coincidenţa. Când se obţine un rezultat distructiv, atunci acesta îl denumim accident. În Controlul Mental învăţăm cum să declanşăm coincidenţele. „E doar o coincidenţă” este o expresie pe care noi nu o folosim.

Ca să-ţi aminteşti visele nu poţi conta pe lumini strălucitoare, ci te poţi baza pe efectul cumulativ al programării proprii în timp ce eşti la nivelul tău, ca să-ţi aduci aminte. În timpul meditaţiei chiar înainte de a adormi, spune: „Vreau să-mi aduc aminte un vis, voi ţine minte un vis”. Pune pe noptiera un creion şi o hârtie şi culcăte. Când te trezeşti dimineaţa sau noaptea, notează tot ceea ce îţi aminteşti despre vis. Seara de seara exersează, astfel şi evocările vor fi din ce în ce mai clare şi mai complete. Când vei fi mulţumit de îmbunătăţirea capacităţii tale, atunci vei fi gata pentru următorul pas.
Înainte de a adormi în timpul meditaţiei, gândeşte-te la o problema care poate fi rezolvată pe bază de informaţii sau sfaturi. Alege o problema a cărei rezolvare te preocupă cu adevărat; întrebări prosteşti evoca răspunsuri prosteşti. Acum programeaza-te cu aceste cuvinte: „Doresc să am un vis, care va conţine informaţia pentru a rezolva problema pe care o am în minte.
„Voi avea un asemenea vis, pe care mi-l voi aminti şi-l voi înţelege”.
Când te vei trezi dimineaţa sau noaptea, analizează visul pe care ţi-l aminteşti cel mai
viu şi încearcă să-l înţelegi. Numai tu poţi interpreta visele pe care ai decis să le ai.
După autoprogramarea corespunzătoare dinainte a visului, vei avea o presimţire a modului cum trebuie înţeles. Subconştientul nostru fără grai comunica cu noi prin „presimţiri”. Exersând vei avea din ce în ce mai multă încredere în aceste „presimţiri” programate.
Dacă vei exersa răbdător Controlul Viselor, vei descoperi una din cele mai mari resurse mentale.

Sursa: Silva Metod

Radu Drăgan

Reclamă

Fapta bună.

Ce înseamnă o faptă bună? Este explozia iubirii,adică a energiei, creaţiei, creativităţii şi altruismului. Dacă apa curge izvorând într-un torent neîntrerupt se umple bazinul până la refuz. Dacă izvorul seacă, apa poate să curgă   îndărăt. Cu cât senzaţia Divinului din noi devine neîntreruptă, cu atât avem mai multă energie şi iubire şi încetăm să ne ataşăm de activitatea noastră. în filozofia indiană se spune că bolile apar din cauza dependenţei mărite faţă de lumea exterioară. Prin urmare, renunţarea la lume ne permite să scăpăm de dependenţe şi să ne îmbunătăţim sănătatea. în filosofia indiană, detaşarea de rezultatele muncii noastre este unul dintre aspectele principale ale fericirii.
Iisus Hristos spunea că atunci când săvârşeşti o faptă bună nu trebuie să ştie stânga ce face dreapta. Aceasta înseamnă, de asemenea, detaşarea de rezultatele activităţii noastre. Chiar şi aşteptarea laudelor pentru faptele noastre bune este tot un fel de dependenţă de rezultate. Mândria pentru că faci o faptă bună ne permite să aşteptăm recunoştinţă în viitor şi să sperăm la răsplata de sus. Orice aşteptare înseamnă dependenţă. De aceea, când regretăm nişte bani sau timpul pierdut înseamnă că n-am primit răsplata aşteptată, că avem puţină energie şi puţină iubire în suflet. Dacă acordăm, continuu, atenţie şi iubire aproapelui nostru, nu înseamnă că nu trebuie să-i cerem acelaşi lucru. Trebuie să-i îndemnăm, periodic, pe prietenii noştri să se sacrifice, să ajute şi să aibă grijă de cineva.
Îmi amintesc de o povestire pe care am citit-o pe când aveam cincisprezece ani. Subiectul este următorul. Pe o navă cosmică ce se îndepărtase suficient de mult de Pământ au apărut nişte probleme grave. Era nevoie de un schimb de informaţie urgent iar pentru transmiterea ei era nevoie de câteva zile. Schimbul reciproc de semnale ar fi durat luni de zile şi membrii echipajului puteau să moară. Unul dintre coordonatorii proiectului a avut ideea de a transmite continuu informaţia din ambele sensuri iar pe parcurs să unească întrebările şi răspunsurile. Problema fost rezolvată în câteva zile. Când a fost întrebat cum de s-a gândit la aşa ceva, autorul a răspuns că astfel comunică soţia sa cu prietena ei când stau de vorbă. Apropo, această schemă stă la baza activităţii creierului când un grup de oameni acţionează conform regulii: să nu oprim imaginaţia în nici un caz. Critica, analiza, aprecierea sunt interzise. Aceasta înseamnă că adevărata creaţie începe în clipa când este eliminată raţiunea sănătoasă. Când interacţionăm la nivelurile de suprafaţă cu o energie scăzută, situaţia este reglată de raţiunea sănătoasă, adică funcţionează regulile, principiile, blocarea. Când trecem la conţinutul interior şi nivelul energetic creşte brusc, raţiunea sănătoasă cedează locul iubirii care trece dincolo de limitele conştiinţei şi vieţii. în acest caz raţiunea sănătoasă nu este decât o parte infimă a iubirii. Probabil, de aceea sfântul Augustin spunea: „Iubeşte-L pe Dumnezeu şi poţi să faci tot ce doreşti.”

Sursa : Lazarev

Reclamă

Respirația – un mod de viață

Toate marile traditii spirituale ale lumii folosesc respirația ca vehicul de accesare ale straturilor mai profunde ale ființei, de conectare la dimensiunea sacră a existenței. Respirația este energie vitala în primul rând și este strâns legată de capacitatea de deschidere, acceptare și transformare. Respirația este cea care leagă “interiorul” cu “exteriorul” și conduce, ușor-ușor, la înțelegerea realității ca “tot”.

Nivelul inimii este punctul de intersecție între ființa transcendentală, verticală, infinită, și ființa întrupată, aflată într-un parcurs în timp și spațiu, într-o realitate creată. Inima este punctul în care putem cu adevărat să facem alegeri, pentru că reflecta spațiul extins al iubirii, acceptării și al păcii interioare. De la acest nivel de trăire și înțelegere nonconceptuală, apare vindecarea tuturor celorlalte niveluri de conștiință.

Respirația Inimii “parcurge” dimensiunea verticală și face posibilă conștientizarea faptului că fiecare chakră corespunde unei anumite realități, sau nivel de experimentare a realității, cu atribute specifice.

Simpla constientizare și setare a atenției are o dimensiune terapeutică intrinsecă, deoarece cresterea gradului de prezenta aduce după sine vindecare la toate nivelurile. Energia urmeaza întotdeauna atenția adusă la nivel de concentrare. Respirația Inimii lucrează foarte mult cu gestul energetic, conectat la respirație.

Omul, ca și întrupare și exprimare unică a divinului în realitatea fizică, este în fapt o ființă multidimensională, cu acces la experiențe nelimitate și cu un parcurs firesc și curgător, de la nivelurile cele mai dense până la cele mai subtile. De multe ori însă, experientele pe care le traversăm lasă urme neconștientizate ce se reflectă ca blocaje, limitări la nivel energetic, emoțional și în cele din urmă fizic, corpul fiind cea mai densă formă de energie pe care o experimentăm ca oameni. Frici neexprimate, cuvinte nerostite, emoții ascunse sau uitate, judecăți de sine, toate se oglindesc în identificarile în care ne risipim, uitând cine suntem de fapt – ființe deschise către esenta divină.

Inspirația corectă

Când inspiri, împinge stomacul înainte, simte cum toracele este „inundat” cu aer iar zona intercostală se depărtează, apoi ridică-ți pieptul (în timp ce încă inspiri).

Inspirația trebuie să fie un proces lin, lent, curgător, fără întreruperi.

 

Expirația corectă

Lasă-ți pieptul și toracele să se relaxeze – aerul va fi eliminat automat. Apoi, când tot aerul pare că s-a dus, împinge-ți stomacul ușor înăuntru, pentru a elimina orice „urmă” de aer din plămâni.

Când expiri, totul devine mult mai usor și firesc – cu excepția momentului când „ajuți” aerul să iasă, împingând usor stomacul înapoi.

Esențial pentru o respirație corectă:

  • Găsește un loc liniștit, unde să te retragi pentru a respira nederanjat de nimeni.Golește-ți mintea de gânduri. Deschide larg fereastra pentru ca aerul să inunde camera.
  • Fie că alegi să stai pe scaun, fie că stai pe podea cu picioarele încrucișate, important este să ții coloana dreapta. Orice poziție „cocoșată” va dăuna exactității cu care trebuie să efectuezi exercițiile de respirație.
  • Respiră adânc și lent, dacă vrei să te relaxezi.
  • Efectuează exercițiile pe stomacul gol. Dacă ai avut parte de o masă consistentă, lasă să treacă cel putin 3 ore până la momentul efectuării exercițiilor sau o oră și jumătate dacă masa a constat într-o gustare ușoară. Altfel, organismul tău, centrat pe digestie, nu va transporta suficient sânge încărcat cu oxigen până la creier, proces extrem de important în cadrul unei respiratii corecte.

Pentru beneficii maxime, poți efectua exercițiile de două ori pe zi ,dimineața devreme, înainte de micul dejun, și la începutul serii. Este bine să nu mănânci nimic timp de 15 minute după exerciții.

Conștientizează zilnic diferența între stările tale în lipsa acestui exercițiu și cele pe care le ai după ce l-ai făcut și fă tu alegerea dacă să-l continui sau să renunți la el . La nivel fizic acest exercițiu te încarcă cu aer ,element esențial vieții , iar la nivel subtil te încarcă cu energia Universului ,energie fără de care noi și nimic din jurul nostru nu ar funcționa.

Reclamă

Creier versus inimă.

 

image

Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.

Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.

Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.

Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră.

Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie.

Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici?Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea„Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii”. Veţi simţi diferenţa.

1. În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva…

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că  cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.

Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman.

Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim„inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profundei pentru noi.

Măsurătorile realizate au arătat că inima generază un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri.

Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii.

Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile?

În primul rând prin EMOŢII.

Ştiinţa ne spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoarepentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.

Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume CONVINGERILE noastre,toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile.
Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.

Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră.

Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice,iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier.

Astfel se explică de ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii decât prin intermediul creierului.

Sursa: ziarul Libertatea.

Radu Drăgan

Lupta cu tine însuți.

image

Energia curge în existență la fel ca un râu. În propriu-i ritm, într-un murmur ordonat, divin, fantastic, care face ca tot ce se întâmplă să fie ceea ce este pentru binele întregului. Unitatea și ordinea sunt universale; entropia, dezordinea și hazardul servesc ordinii divine și unității. Fără să fim conștienti, fără să vrem, fără să știm cum și de ce răspundem fiecărui eveniment și fiecarei întimplări așa cum este necesar. Energia curge firesc. Adesea, însă, noi ne opunem curgerii sale, respingem cursul firesc, vrem să mutăm matca, să schimbăm lucrurile, să punem râul “subtil” al experienței într-o stare nefirească. Până la un anumit punct ni se permite să ne exercităm liberul arbitru. Până la un punct, depunem rezistență în calea curgerii energiei. Și când o facem, ne simțim rău. Când ne opunem curgerii firești a energiei intrăm în stări profunde de stres, de suferință, de incertitudine, de nesiguranță. Rezistența noastra poate fi identificată prin suferință și stările noastre de rău. Nu acceptam schimbările pe care ni le propune viața. Nu acceptam iubirea, nu acceptăm bucuria și lumina existenței, care curg neîncetat în plan subtil. Ele sunt stările naturale ale Vieții, la fel cum înflorirea este starea naturală a unui pom în primăvară. Rezistența este starea noastră de opoziție la iubire și la bucurie. Rezistența ne aduce stres, boală, nefericire, suferința mentală și întimplări care justifică aceste trairi. Prin rezistență noi parcă am striga: “Nu vrem iubire, nu vrem bucurie, nu vrem pace!”. Pare absurd, pare imposibil, pare strigător la cer să credem că – de fapt – noi nu vrem exact ceea ce vrem mai mult. Sau ceea ce pare că vrem mai mult. Iubire și bucurie, cine să nu vrea aceste minunății? Cine să fie atit de strident retrograd la iubire și la bucurie, când toată lumea aleargă neîncetat după ele? Totuși, inconstient, noi le respingem. În momentele noastre de suferință respingem iubirea. În momentele de ură, de durere interioară și de rău parcă am spune:“Nu vreau iubire, nu pot accepta aceasta”. Mintile noastre par complet derutate în fața acceptării unor situații de viață, a unor schimbări necesare. Schimbarea devine extrem de stresantă pentru mentalul omenesc. Iubirea ne cere să renunțăm la tot ce-am crezut că este iubirea și să o trăim ca pe-o stare de spirit, ca pe-o permanență, ca pe-o Realitate care cuprinde toate ființele. Rezistența poate fi recunoscută ca o stare de suferință, de stres, sub forma întâmplărilor ce ne apar în cale, a problemelor care nu ne lasăsă dormim noaptea . Rezistența descrie opoziția noastră la schimbare. A accepta ceea ce se întâmplă înseamnă a-i permite energiei să curgă în ritmul ei natural. A-i permite oricarei schimbări să apară, să se manifeste. A permite unui om să plece, altui om să vină spre noi. A permite unei situații să ne aducă ceea ce avem nevoie. Pe măsură ce ne opunem mai mult unei schimbari, vom fi mai puternic stresați și vom menține în biocâmpul nostru exact ceea ce nu ne dorim. A renunța la rezistență poate presupune un abandon în Voința Divină, posibil prin renunțarea la ceea ce ne dorim, ca și renuntarea la ceea ce nu ne dorim. O asemenea atitudine înseamnă non-atașament, iar non- atasamentul înseamnă încredere deplină în evenimentele vieții, în umbra cărora Divinul în nemărginita sa inteligență leagă totul așa cum este bine să fie. Dincolo de logica umană obisnuită, care susține că omul “știe”, “poate”, “întelege”, “discerne”,“raționează”, o alta logică – noi spunem divină – dovedește adesea contrariul. Pe ea avem nevoie s-o constientizăm, s-o observăm și s-o acceptăm pentru ca suferința să ni se diminueze.În concluzie totul este credință și acceptare.

Radu Drăgan

Rolul energetic al ficatului în organism

image

FUNCŢIILE FICATULUI

1. Asigurã libera circulaţie a energiei
2. Stocheazã sângele
3. Controleazã tendoanele
4. Se manifestã la nivelul unghiilor
5. Se deschide la nivelul ochilor
6. Gãzduieşte sufletul eteric (Hun)

1. Asigurã libera circulaţie a energiei

Ficatul este responsabil de funcţionarea armonioasã a tuturor organelor interne, inclusiv de a sa. Caracteristica ficatului este de a „înflori” şi de a înlãtura depresia.

Stagnarea energiei ficatului, cauzatã de schimbãri emoţionale, poate afecta funcţia ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei şi se poate manifesta la urmãtoarele trei niveluri:

a) starea emoţionalã
b) digestia / secreţia bilei
c) energia şi sângele

a) Starea emoţionalã: mintea va putea fi liniştitã numai atunci când ficatul îşi îndeplineşte funcţia menţinerii liberei circulaţii a energiei. De asemenea, armonia energiei şi a sângelui depind de aceastã funcţie a ficatului.
Disfuncţia ficatului este însoţitã de depresie sau de excitaţie.
Atunci când energia ficatului stagneazã pot apãrea simptomele: depresie, paranoia, izbucnirea lacrimilor.
Dacã apare hiperactivitatea energiei ficatului atunci este posibilã manifestarea unei stãri de irascibilitate, ameţeli, vertij, insomnie, coşmaruri.
In timp ce disfuncţia ficatului conduce adesea la schimbãri emoţionale, în acelaşi fel, o stare de iritare mentalã prelungitã poate afecta libera circulaţia a energiei, asiguratã de ficat.

b) Ficatul are o influenţã importantã în procesul digestiei. Disfuncţia ficatului poate afecta secreţia şi eliberarea bilei, cât şi funcţia digestivã a splinei şi a stomacului.
Atunci când este afectatã funcţia stomacului de coborâre a energiei pot apãrea senzaţiile de vomã (sau chiar voma), apar sângerãri ale nasului (aceastã situaţie este descrisã de medicina tradiţionalã chinezã prin „atacul stomacului de cãtre energia ficatului”).
Dacã este afectatã şi funcţia splinei de transportare şi transformare, atunci pot apãrea distensia abdominalã şi diareea (medicina tradiţionalã chinezã descrie aceastã problemã ca fiind „lipsa de armonie între ficat şi splinã”).

c) Deşi plãmânii şi inima deţin rolul principal în circulaţia sanguinã, totuşi aceasta nu poate fi bine îndeplinitã în cazul în care funcţia ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei nu este bine îndeplinitã. Dacã aceastã funcţie este deficitarã apare stagnarea energiei dar şi a sângelui.
Stagnarea sângelui cauzatã de blocarea funcţiei ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei duce la simptomele: presiune în piept, dureri în regiunea hipocondriacã, dismenoree şi chiar apariţia unor formaţiuni.

2. Stocarea sângelui

a) Regleazã volumul sângelui în funcţie de activitãţile fizice

Ficatul stocheazã sângele şi regleazã volumul acestuia aflat în circulaţie. Volumul sângelui aflat în circulaţie depinde de nevoile organismului.
In timpul mişcãrilor viguroase sau al altor activitãţi ale zilei, sângele este eliberat de ficat, crescând volumul sângelui aflat în circulaţie.
Pe durata repaosului sau al somnului, necesarul de sânge scade şi o parte a sângelui va fi stocat în ficat.

Atunci când funcţia ficatului (Yang-ul ficatului) este mai slabã este influenţat nivelul energetic al acestuia. Funcţia fiind mai slabã, ficatul va trimite mai puţin sânge în locurile necesare, ceea ce duce la apariţia oboselii.
Dacã sângele ficatului (Yin-ul ficatului) este deficient, vor apãrea crampe musculare, ticuri şi tremurãturi ale muşchilor.

b) Reglarea menstruaţiei

Ficatul este foarte important pentru ginecologie.
Dacã funcţia de stocare a sângelui nu este normalã (Yang-ul ficatului scãzut), atunci vor apãrea probleme legate de menstruaţie: amenoree sau oligomenoree.
Atunci când ficatul are un exces (ficatul este cald) (Yang-ul ficatului în exces) poate surveni metroragia.
Dacã energia ficatului (Yang-ul ficatului) stagneazã, va stagna şi sângele ficatului (simptome: dismenoree, cheaguri de sânge).

    Proasta funcţionare a ficatului afecteazã energia din extrameridianele Renmai şi Chongmai, care au o strânsã legãturã cu uterul.

Sângele ficatului (Yin-ul ficatului) şi funcţia ficatului (Yang-ul ficatului) se condiţioneazã reciproc. Atunci când existã o deficienţã a sângelui sau un exces (cãldurã), va fi influenţatã negativ şi funcţia ficatului.
Dacã funcţia ficatului nu este normalã va fi influenţatã calitatea sângelui. De exemplu, dacã existã un exces al funcţiei ficatului (cãldura ficatului) atunci şi sângele va fi cald, apãrând eczeme, erupţii pe piele, ş.a.m.d.

3. Controlarea tendoanelor

Tendoanele sunt ţesuturile principale ce leagã articulaţiile şi muşchii, controlând mişcarea membrelor. Activitatea tendoanelor (de contractare sau de relaxare) este influenţatã de sângele ficatului, ce le hrãneşte şi le umezeşte.
Deficienţa sângelui ficatului (Yin-ului ficatului) va duce la o slabã hrãnire a tendoanelor, ceea ce genereazã spasme, contracturi, flexie şi extensie slabe, amorţeli în membre, crampe, tremurãturi, slãbiciunea muşchilor, ş.a.m.d.

Observaţie: 
Ficatul controleazã tendoanele, adicã aspectul contractil al musculaturii.
Splina controleazã muşchii, volumul acestora.
Probleme ficatului afecteazã mişcãrile, în timp ce problemele splinei influenţeazã negativ masa musculaturii, provocând atrofia acesteia.

4. Se manifestã la nivelul unghiilor

Atunci când sângele ficatului este suficient, unghiile vor fi puternice.
Deficienţa sângelui ficatului duce la muierea şi la subţierea unghiilor, sau chiar la deformarea lor.

5. Se deschide la nivelul ochilor

Meridianul ficatului este conectat cu ochii. Sângele ficatului hrãneşte şi umezeşte ochii, dându-le capacitatea de a vedea.
Insuficienţa sângelui ficatului poate genera miopie, vedere neclarã, ochi „uscaţi”.
Cãldura ficatului poate duce la apariţia durerilor la nivelul ochilor, senzaţia de arsurã.

6. Gãzduieşte sufletul eteric (Hun)

Sufletul eteric este cel care dã capacitatea de a fi de neclintit, de a face planuri, de a fi hotãrât, de a avea atitudini creative. Atunci când apare excesul la nivelul ficatului, sufletul eteric este cel care va genera furia.

Energia ficatului ascensioneazã asemenea unui copac (ficatul corespunde elementului lemn). Ficatul are legãturã cu creşterea, în sensul de creştere personalã, de capacitatea de a te transforma. „Impotmolirea” este legatã de o stagnare a energiei ficatului.

Ficatul genereazã capacitatea de a face planuri. Se spune cã el este asemenea unui general de armatã. Vezica biliarã dã abilitatea de a lua decizii, ficatul şi vezica biliarã fiind strâns legate.

     Aceste rânduri au fost preluate din cartea Maestrului Cezar Culda; „Medicina Tradiţionalã Chinezã şi Qigong-ul Terapeutic”©

Radu Drăgan