Simțurile și dincolo de ele……

„Fiecare organ de simţ ne procură o parte din cunoaşterea lumii şi e interesant de ştiut cum sunt aceste simţuri ierarhizate. Simţul tactil e specializat în ceea ce este solid, nu atingem nici ceea ce este gazos, nici ceea ce este eteric, un pic lichidele, dar mai ales solidele. Gustul e specializat pentru lichide. Veţi spune: “Ba nu, când pun o bomboană în gură, ea e solidă, şi am totuşi o senzaţie de dulce…“ Ah! Vă voi răspunde că n-aţi studiat bine problema: gustul nu funcţionează decât cu o condiţie, ca ceea ce puneţi în gură să aibe posibilitatea de a deveni lichid graţie salivei. Să luăm acum mirosul. Este un simţ care percepe mirosurile, adică emanaţiile gazoase. Nasul are încă raporturi cu materia, dar cu o materie mai subtilă ale cărei particule plutesc în aer. Mai departe, în cazul auzului, nu mai e vorba de particule materiale, ci numai de unde, vibraţii. Şi la fel este pentru văz. Cu vederea suntem aproape de lumea eterică. Deci, vedeţi, cele cinci simţuri sunt ierarhizate, de la cel mai grosier la cel mai subtil.
Dar dacă vrem acum să pătrundem în lumea astrală, nu ne mai putem folosi de cele cinci simţuri. Ne trebuie un alt simţ, care să fie adaptat, adică capabil de a percepe o materie şi mai subtilă. Toţi aceia care nu au dezvoltat acest al şaselea simţ nu pot şti că există o altă materie, o altă regiune, ei nu bănuie că universul e parcurs de alte vibraţii, care ne pot provoca senzaţii mai vaste şi intense. Pentru a atinge un obiect, trebuie să te afli lângă el. Pentru a-l gusta, de asemenea. Pentru a respira un parfum, putem fi, deja, la o anumită distanţă. Pentru a capta un sunet, distanţa poate fi puţin mai mare… Şi pentru vedere, şi mai mare, pentru că ochii sunt astfel alcătuiţi încât ne permit să primim informaţii şi instrucţiuni de foarte departe. Vedeţi din nou cum natura a stabilit foarte inteligent această ierarhie între cele cinci simţuri. Dar ea nu s-a oprit aici, şi acum alte simţuri trebuie să ne pună în contact cu regiuni mai vaste şi mai îndepărtate.
Cât timp fiinţa umană nu şi-a dezvoltat organele care pot să o pună în contact cu regiuni şi entităţi mult mai elevate, ea nu va cunoaşte mare lucru. Ea va scrie, va vorbi, va explica, va critica, va judeca, dar se va înşela tot timpul, pentru că nu cunoaşte decât o parte a realităţii. Dacă vrea să cunoască întreaga realitate, trebuie să exerseze, să trezească în ea alte facultăţi pe care le poseda şi înainte, dar care dorm, aşteptând să fie utilizate. Într-o epocă foarte îndepărtată, când omul nu intrase cu adevărat în posesia corpului său fizic, tradiţia iniţiatică spune că trăia tot timpul dedublat, în afara corpului său… Mai târziu, când spiritul său a început să coboare progresiv în materie, el şi-a dezvoltat facultăţi care îi permiteau să lucreze asupra materiei (cele cinci simţuri), în timp ce slăbeau facultăţile sale mediumnice. Dar nu le-a pierdut, le posedă încă.
Priviţi copiii. Până la vârsta de şapte ani nu sunt complet intraţi în corpul lor fizic: aceasta reflectă perioada când umanitatea era în acest stadiu de evoluţie. În acea perioadă, oamenii vorbeau cu spiritele naturii şi cu sufletele morţilor, comunicau cu ele, le întâlneau, şi când mureau ei înşişi, nu ştiau dacă sunt morţi sau vii. Lumea invizibilă, lumea spiritelor era pentru ei cea mai mare realitate; ei pluteau în atmosferă ca şi cum ar fi fost imateriali, şi numai din când în când reintrau în corpul lor fizic. În aceste condiţii, ei nu erau pregătiţi să lucreze asupra materiei. Ori, în evoluţia lor trebuiau să treacă prin aceasta. În prezent, oamenii au ajuns să aibă mijloace intelectuale formidabile pentru a domina materia, dar în acelaşi timp au uitat de existenţa lumii spirituale, au rupt contactul cu ea. La unii, desigur, a rămas o amintire, o intuiţie, dar majoritatea a uitat.
Există două forme de cunoaştere: intelectuală şi spirituală, deci dacă le-am putea dezvolta pe amândouă, e cu atât mai bine. Nu trebuie să uităm că natura însăşi, adică Inteligenţa cosmică are punctul ei de vedere asupra evoluţiei omului: ea a plănuit dezvoltarea fiinţei umane în cele două sensuri, spre materie şi spre spirit. Dar cum e foarte dificil de dezvoltat cele două părţi în acelaşi timp, ea a dat omului secole şi milenii pentru a lucra într-o singură direcţie, lăsând câteva căi deschise în cealaltă, pentru a nu împiedica evoluţia sa spirituală. Deci, pentru epoca actuală, Spiritul cosmic a decis de a permite oamenilor de a se dezvolta în domeniul senzaţiilor, al vederii, al auzului, etc… El îi lasă pe oameni să coboare în materie pentru a o poseda, a o atinge, a o explora, a o cunoaşte, şi mai cu seamă pentru a lucra cu ea.
Nu vă miraţi, aşa este, e un pasaj. Spiritul uman e obligat să coboare, din ce în ce mai profund, în materie pentru a o cunoaşte, pe punctul de a pierde toate amintirile patriei celeste unde trăia în trecutul îndepărtat. Dar, cunoscând din ce în ce mai bine materia, el a făcut numeroase achiziţii, şi mai ales a început să-şi domine materia lui proprie. Pe moment, desigur, numai o mică minoritate este capabilă de aceasta, dar pentru om, scopul existenţei terestre este de a coborî în corpul fizic ca să intre în posesia facultăţilor sale şi să le utilizeze pentru a lucra asupra lumii exterioare.
Când spun că spiritul uman “coboară în materie”, subînţeleg în primul rând în corpul fizic, pentru a se instala, pentru a-l lua în posesie şi a pentru a-i deveni stăpân. Apoi, după ce s-a instalat, el lucrează la rândul său asupra mediului exterior. Aici, de asemenea, manipulează lucruri: el transformă, construieşte, distruge… E o perioadă de involuţie, de coborâre în materie. Dar cum Spiritul divin are proiecte grandioase pentru fiinţa umană, El nu o lasă să coboare indefinit, să se scufunde complet, să piardă contactul cu Cerul şi să-şi uite originile. De îndată ce va atinge un stadiu suficient de posesiune de sine, de stăpânire a propriului creier, a propriilor membre şi tuturor facultăţile sale, de cunoaştere a tuturor proprietăţilor elementelor, atunci alte influenţe, alte forţe, alţi curenţi vor începe să o poarte, să o ridice, şi, progresiv, ea va regăsi facultăţile pe care le poseda în trecut: va cunoaşte în acelaşi timp şi materia şi spiritul.
Se spune în Geneză că Adam şi Eva au mâncat din fructul Arborelui Cunoaşterii Binelui şi al Răului. Aceasta semnifică că nu au vrut să se mulţumească cu cunoaşterea spiritului, şi că au vrut de asemenea să coboare în materie; au început atunci să coboare, şi aici, prin bucurie şi suferinţe, prin sănătate şi boli, studiază – mai mult răul – de milioane de ani. Depindea de ei să rămână sus, în Paradis, să nu fi mâncat decât fructele Arborelui Vieţii eterne, dar, împinşi de curiozitate, au vrut să vadă ce era jos, şi atunci au început să sufere de frig, de obscuritate, de boli şi de moarte.
Omenirea îşi continuă, încă, coborârea… Anumite religii numesc această coborâre “păcatul originar”. Dar o putem interpreta, de asemenea, ca un studiu în care fiinţa umană a vrut să se lanseze. Da, acest Arbore al Cunoaşterii Binelui şi Răului, reprezenta nişte studii de făcut, nişte studii forte dificile, pentru că omul trebuia să înfrunte o materie din ce în ce mai densă. Dar ce era rău în asta? El a ales să coboare să se instruiască, şi a coborât; acum e adâncit în studiile sale până la gât, pe cale de a-şi da seama în ce infern s-a băgat. Pentru moment, el studiază răul, dar într-o bună zi va urca înapoi pentru a studia binele.
Eu cunosc proiectele şi planurile Inteligenţei cosmice, ştiu că atunci când oamenii vor stăpâni şi domina materia graţie celor cinci simţuri, ei vor începe să se avânte spre înălţimi pentru a-şi dezvolta simţurile spirituale. Deci, cei care doresc să avanseze pe drumul evoluţiei, să înceapă să reducă din senzaţiile pe care le încearcă prin cele cinci simţuri pentru a căuta de acum înainte în ei înşişi. Înăuntru e vastitate, bogăţie… trebuie numai să căutăm! „

Omraam Mikhael Aivanhov

Reclamă

Reclame

Rolul energetic al ficatului în organism

image

FUNCŢIILE FICATULUI

1. Asigurã libera circulaţie a energiei
2. Stocheazã sângele
3. Controleazã tendoanele
4. Se manifestã la nivelul unghiilor
5. Se deschide la nivelul ochilor
6. Gãzduieşte sufletul eteric (Hun)

1. Asigurã libera circulaţie a energiei

Ficatul este responsabil de funcţionarea armonioasã a tuturor organelor interne, inclusiv de a sa. Caracteristica ficatului este de a „înflori” şi de a înlãtura depresia.

Stagnarea energiei ficatului, cauzatã de schimbãri emoţionale, poate afecta funcţia ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei şi se poate manifesta la urmãtoarele trei niveluri:

a) starea emoţionalã
b) digestia / secreţia bilei
c) energia şi sângele

a) Starea emoţionalã: mintea va putea fi liniştitã numai atunci când ficatul îşi îndeplineşte funcţia menţinerii liberei circulaţii a energiei. De asemenea, armonia energiei şi a sângelui depind de aceastã funcţie a ficatului.
Disfuncţia ficatului este însoţitã de depresie sau de excitaţie.
Atunci când energia ficatului stagneazã pot apãrea simptomele: depresie, paranoia, izbucnirea lacrimilor.
Dacã apare hiperactivitatea energiei ficatului atunci este posibilã manifestarea unei stãri de irascibilitate, ameţeli, vertij, insomnie, coşmaruri.
In timp ce disfuncţia ficatului conduce adesea la schimbãri emoţionale, în acelaşi fel, o stare de iritare mentalã prelungitã poate afecta libera circulaţia a energiei, asiguratã de ficat.

b) Ficatul are o influenţã importantã în procesul digestiei. Disfuncţia ficatului poate afecta secreţia şi eliberarea bilei, cât şi funcţia digestivã a splinei şi a stomacului.
Atunci când este afectatã funcţia stomacului de coborâre a energiei pot apãrea senzaţiile de vomã (sau chiar voma), apar sângerãri ale nasului (aceastã situaţie este descrisã de medicina tradiţionalã chinezã prin „atacul stomacului de cãtre energia ficatului”).
Dacã este afectatã şi funcţia splinei de transportare şi transformare, atunci pot apãrea distensia abdominalã şi diareea (medicina tradiţionalã chinezã descrie aceastã problemã ca fiind „lipsa de armonie între ficat şi splinã”).

c) Deşi plãmânii şi inima deţin rolul principal în circulaţia sanguinã, totuşi aceasta nu poate fi bine îndeplinitã în cazul în care funcţia ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei nu este bine îndeplinitã. Dacã aceastã funcţie este deficitarã apare stagnarea energiei dar şi a sângelui.
Stagnarea sângelui cauzatã de blocarea funcţiei ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei duce la simptomele: presiune în piept, dureri în regiunea hipocondriacã, dismenoree şi chiar apariţia unor formaţiuni.

2. Stocarea sângelui

a) Regleazã volumul sângelui în funcţie de activitãţile fizice

Ficatul stocheazã sângele şi regleazã volumul acestuia aflat în circulaţie. Volumul sângelui aflat în circulaţie depinde de nevoile organismului.
In timpul mişcãrilor viguroase sau al altor activitãţi ale zilei, sângele este eliberat de ficat, crescând volumul sângelui aflat în circulaţie.
Pe durata repaosului sau al somnului, necesarul de sânge scade şi o parte a sângelui va fi stocat în ficat.

Atunci când funcţia ficatului (Yang-ul ficatului) este mai slabã este influenţat nivelul energetic al acestuia. Funcţia fiind mai slabã, ficatul va trimite mai puţin sânge în locurile necesare, ceea ce duce la apariţia oboselii.
Dacã sângele ficatului (Yin-ul ficatului) este deficient, vor apãrea crampe musculare, ticuri şi tremurãturi ale muşchilor.

b) Reglarea menstruaţiei

Ficatul este foarte important pentru ginecologie.
Dacã funcţia de stocare a sângelui nu este normalã (Yang-ul ficatului scãzut), atunci vor apãrea probleme legate de menstruaţie: amenoree sau oligomenoree.
Atunci când ficatul are un exces (ficatul este cald) (Yang-ul ficatului în exces) poate surveni metroragia.
Dacã energia ficatului (Yang-ul ficatului) stagneazã, va stagna şi sângele ficatului (simptome: dismenoree, cheaguri de sânge).

    Proasta funcţionare a ficatului afecteazã energia din extrameridianele Renmai şi Chongmai, care au o strânsã legãturã cu uterul.

Sângele ficatului (Yin-ul ficatului) şi funcţia ficatului (Yang-ul ficatului) se condiţioneazã reciproc. Atunci când existã o deficienţã a sângelui sau un exces (cãldurã), va fi influenţatã negativ şi funcţia ficatului.
Dacã funcţia ficatului nu este normalã va fi influenţatã calitatea sângelui. De exemplu, dacã existã un exces al funcţiei ficatului (cãldura ficatului) atunci şi sângele va fi cald, apãrând eczeme, erupţii pe piele, ş.a.m.d.

3. Controlarea tendoanelor

Tendoanele sunt ţesuturile principale ce leagã articulaţiile şi muşchii, controlând mişcarea membrelor. Activitatea tendoanelor (de contractare sau de relaxare) este influenţatã de sângele ficatului, ce le hrãneşte şi le umezeşte.
Deficienţa sângelui ficatului (Yin-ului ficatului) va duce la o slabã hrãnire a tendoanelor, ceea ce genereazã spasme, contracturi, flexie şi extensie slabe, amorţeli în membre, crampe, tremurãturi, slãbiciunea muşchilor, ş.a.m.d.

Observaţie: 
Ficatul controleazã tendoanele, adicã aspectul contractil al musculaturii.
Splina controleazã muşchii, volumul acestora.
Probleme ficatului afecteazã mişcãrile, în timp ce problemele splinei influenţeazã negativ masa musculaturii, provocând atrofia acesteia.

4. Se manifestã la nivelul unghiilor

Atunci când sângele ficatului este suficient, unghiile vor fi puternice.
Deficienţa sângelui ficatului duce la muierea şi la subţierea unghiilor, sau chiar la deformarea lor.

5. Se deschide la nivelul ochilor

Meridianul ficatului este conectat cu ochii. Sângele ficatului hrãneşte şi umezeşte ochii, dându-le capacitatea de a vedea.
Insuficienţa sângelui ficatului poate genera miopie, vedere neclarã, ochi „uscaţi”.
Cãldura ficatului poate duce la apariţia durerilor la nivelul ochilor, senzaţia de arsurã.

6. Gãzduieşte sufletul eteric (Hun)

Sufletul eteric este cel care dã capacitatea de a fi de neclintit, de a face planuri, de a fi hotãrât, de a avea atitudini creative. Atunci când apare excesul la nivelul ficatului, sufletul eteric este cel care va genera furia.

Energia ficatului ascensioneazã asemenea unui copac (ficatul corespunde elementului lemn). Ficatul are legãturã cu creşterea, în sensul de creştere personalã, de capacitatea de a te transforma. „Impotmolirea” este legatã de o stagnare a energiei ficatului.

Ficatul genereazã capacitatea de a face planuri. Se spune cã el este asemenea unui general de armatã. Vezica biliarã dã abilitatea de a lua decizii, ficatul şi vezica biliarã fiind strâns legate.

     Aceste rânduri au fost preluate din cartea Maestrului Cezar Culda; „Medicina Tradiţionalã Chinezã şi Qigong-ul Terapeutic”©

Radu Drăgan