Cu cat stim mai mult , cu atat avem o raspundere mai mare

  Deci cel care cunoaste Legea Spirituala si nu o pune in practica, sufera in mod teribil consecintele.
  Daca noi Intelegem ca cuvantul ‘DUMNEZEU’ inseamna ‘LEGE DIVINA’, multe pasaje din Biblie ni se vor clarifica.
  ‘Razbunarea este a Mea, si a Mea e rasplata!’, spune Dumnezeu (Legea). Dar sa fie clar ca Legea este cea care se razbuna, si nu Dumnezeu! Dumnezeu Il vede pe om perfect, ‘creat dupa imaginea (imaginatia) Sa’ si dotat cu ‘puterea stapanirii de sine’.
  Iata ideea perfecta despre om, cum este inregistrata in Intelegerea Divina, asteptand ca omul s-o recunoasca, caci el nu poate fi decat asa cum se vede el insusi si nu poate deveni altceva decat ceea ce se vede el insusi ca devine.
  Acest paragraf as spune ca se refera la Constiinta de sine. Daca tu traiesti impresii despre tine si nu ceea ce tu esti IN ADEVAR, atunci legic vei experimenta din intregul tau potential exact cat iti permiti tu singur sa te vezi a fi…Nimeni nu te limiteaza in experienta, decat proria ta viziune, mai grav chiar, iluzia ca tu te percepi si inca CORECT, din simplul motiv ca noi nu am venit sa ne constatam vietile ci sa le creem constient… si nici nu ar fi corect cred ca cineva sa pluseze, sa te oblige sa accepti ceea ce tu refuzi, din maretia cu care ai fost inzestrat. Facand abstractie de ADEVARATA TA IDENTITATE, de fapt nu faci decat sa afirmi indirect ca ai lectii neintelese, deci nici macar compasiunea nu se justifica.
   Noi vedem mai intai succesul sau esecul, bucuria sau durerea inainte de a aparea ca scene create de imaginatia noastra. Noi am observat aceasta la mama care isi imagineaza boala copilului ei, la sotia care ‘vede’ reusita sotului sau.
Iisus Hristos a spus: ‘Veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va elibera’
  Astfel noi constatam ca LIBERTATEA (care ne salveaza din conditiile nefericite)PROVINE DIN CUNOASTERE, respectiv DIN CUNOASTEREA LEGILOR SPIRITUALE.
  AICI ma simt dator sa atentionez ca termenul “libertate”, ca si oricare altul, cunoaste o infinitate de definiri posibile. Cu exceptia CELEI EXPLICATE AICI, oricare alta este simpla “erezie” a mintii…
  Ascultarea precede comanda si LEGEA DIVINA ASCULTA DE CEL CARE O RESPECTA. Legea electricitatii trebuie sa fie cunoscuta inainte de a servi omului. Daca este folosita cu ignoranta, ea devine inamicul lui mortal. La fel si cu Legea spirituala!   Cel mai frecvent noi insa AFLAM LEGEA, apoi nu o luam in seama, dar am dori sau avem asteptari ca ea sa functioneze benefic in viata noastra, noi neacceptandu-o de fapt, neintegrand-o in vietile noastre. Rezultatul va fi INTOTDEAUNA ca vom suferi in continuare exact ce rezulta din pasajul acesta.

O doamna cu o vointa puternica, dorea sa posede o casa apartinand unor cunostinte si deseori isi construia imagini mentale in care se vedea locuind in aceasta casa.  Dupa catva timp, proprietarul muri si ea intra in posesia acelei case.
  Cativa ani mai tarziu, invatand sa cunoasca Legea spirituala, ea ma intreba: ‘Crezi ca am contribuit la moartea acelui om?’ ‘Da’, i-am raspuns. ‘Dorinta ta era atat de puternica, incat a maturat totul; dar ai platit datoria Karmica. Sotul tau, pe care il iubeai atat de tandru, a murit la scurt timp dupa aceea, si aceasta casa a fost pentru tine ‘un cal troian’. Totusi, nici primul propietar al acestei case, nici sotul ei n-ar fi putut sa fie afectati de gandurile acestei persoane, daca ar fi fost ancorati in Adevar, dar ei erau amandoi sub incidenta legii Karmice (fiind ignoranti). Aceasta doamna, care dorea atat de mult acea casa, ar fi trebuit sa spuna: ‘Spirit Infinit, da-mi casa care mi se cuvine, tot atat de minunata ca aceasta, si care este a mea prin drept Divin!’
Alegerea Divina i-ar fi dat satisfactie perfecta si ar fi adus fiecaruia binele lui. Modelul Divin este singurul cu care se poate lucra pe deplin sigur. Reia pe drept cuvant aceasta explicatie si aici: alinierea cu planul Divin este conditie a constientei noastre.
Dorinta este o forta formidabila, dar trebuie ca ea sa fie canalizata in mod convenabil, in caz contrar instalandu-se haosul.
  OMUL NU TREBUIE SA CEARA NICIODATA ALTCEVA DECIT CEEA CE II APARTINE PRIN DREPT DIVIN ! ! !
   Dar sa revenim la exemplul nostru: daca doamna respectiva ar fi repetat mental: ‘Daca aceasta casa pe care o doresc este a mea, eu nu pot s-o pierd; dar daca nu-mi apartine, da-mi, Doamne, echivalentul ei!’, proprietarul ar fi luat poate hotararea sa se mute, deci in mod armonios (daca acea casa era pentru ea alegerea Divina) casa i-ar fi revenit sau ar fi primit o alta casa, echivalentul celei dorite. Deci, ATENTIE : orice lucru caruia ii fortam manifestarea prin vointa personala este intotdeauna ‘rau primit’, prin urmare sortit insuccesului.
  Aici, aparent se intra in conflict cu fizica quantica, magia, “the secret”…Spun aparent deoarece unui anumit nivel de constienta e necesar sa ii corespunda si un nivel de ATENTIE la oportunitatea si armonia creeri acelei manifestari in experienta. Ea oricum este iluzorie, da doar gustul experientei, dar macar sa nu strice jocul altei entitati creatoare. Este asa numita “aliniere”, pomenita succint si in filmul “the Secret”. A nu se uita ca este, totusi, doar un joc.
  Omul a primit acest ordin precis: ‘faca-Se Voia Mea, si nu a ta !’, si, lucru curios, el obtine intotdeauna exact ce-si doreste, cand renunta la vointa sa personala, permitand astfel Spiritului Infinit sa actioneze prin intermediul lui.
‘Stai linistit si asteapta cu incredere Eliberarea de la Dumnezeu’ (Legea).
Asadar, CUNOASTEREA LEGII SPIRITUALE II DA OMULUI PUTEREA SA-SI STEARGA GRESELILE.
Omul nu poate forta ambianta exterioara sa fie ceea ce nu este el ansusi! Retineti ca toti au spus asta, intr-o forma sau alta. Pana ce subconstientul (Fiul) nu este impregnat sau una cu Tatal, ceea ce este convingerea subconstientului, credinta sa, aceea se va aduce in manifestare.

TOTUL SE PLATESTE.
Oamenii au impresia ca daca obtin ceva ,e deptul lor sa aibe acel lucru.
Dreptul Divin e legea prin care pot si pastra ceea ce primesc.
Dar pierd din vedere un amanunt . Cum poti sa-ti si inchipui ca poti primi ceva fara sa dai ceva in schimb.
Universul are o Lege care spune „Nimic nu se pierde , nimic nu se câstiga,totul se transforma.”
Tot ceea ce primesti ,daca nu rasplatesti daruind pentru el ,ti se va lua .
Dar ce ar mai fi de luat in considerare este ca si cel care ti-a va pierde ,pe langa ceea ce a pierdut dandu-ti tie.

Daca doreste bogatii, el trebuie mai intai sa-si constientizeze propria bogatie interioara.

Astfel, o doamna veni sa-mi ceara un tratament pentru prosperitate. Ea se interesa foarte putin de starea ei interioara, care era in mare dezordine.

Eu i-am spus: ‘DACA VREI SA FII BOGATA, TREBUIE SA FII ORDONATA! TOTI CEI CARE POSEDA MARI AVERI SUNT ORDONATI in interior si in plan exterior; ORDINEA ESTE prima LEGE CEREASCA.’ Apoi am adaugat: ‘Cat timp nu va fi ordine la tine acasa, bogatia te va ocoli.’

Imediat, ea incepu sa-si aranjeze prin casa, mutand mobilele, facand ordine in sertare, curatand covoarele, si peste putin timp realiza o importanta demonstratie pecuniara, sub forma unui dar, pe care i-l facu o ruda. Ea insasi s-a transformat, si acum isi conduce singura afacerile, isi supravegheaza tot ceea ce o inconjoara, asteptand in fiecare clipa PROSPERITATEA, stiind ca DUMNEZEU ESTE IZVORUL CEL MAI SIGUR.

De fapt aici se refera la dizarmonii versus armonia Universala. Desigur dezordinea este haotica si nu poate fi consonanta cu armonia.

Multi ignora ca a da anseamna a face un plasament si ca a tezauriza, a economisi in exces, duce inevitabil la pierderi!

‘Cel care da fara constrangere, va deveni mai bogat, iar cel care economiseste prea mult, va saraci.

Legea Spirituala a prosperitatii sustine intotdeauna pe cel care cheltuieste fara teama, dar cu intelepciune.

   RESURSELE NOASTRE SUNT INEPUIZABILE SI INFAILIBILE, ATUNCI CAND INCREDEREA NOASTRA ESTE ABSOLUTA ! ! ! Aici este invocata o lege mai putin cunoscuta, aceea a “totalitatii”, adica a fii absolut in alegerea, decizia si increderea ta.
Dar increderea si credinta trebuie sa preceada demonstratia.
‘Faca-Se Voia Ta!’
‘Credinta este esenta lucrurilor pe care le speram, evidenta lucrurilor pe care nu le vedem’ – deoarece credinta mentine viziunea stabila, imaginile adverse se risipesc si ‘la timpul potrivit,  vom recolta, daca nu ne indoim.’

Iisus Hristos a adus vestea cea buna (Evanghelia) care ne invata ca exista O LEGE MAI PUTERNICA DECIT KARMA. ESTE LEGEA HARULUI CERESC, A GRATIEI DIVINE, A IERTARII. Doar ACEASTA LEGE IL ELIBEREAZA PE OM de legea cauza-efect – legea consecintelor! Insist si eu pentru intelegerea corecta: ambele sunt Legi Adevarate ale Creatiei si deci ambele functioneaza. Cea a Karmei este cea sub care ne situeaza egoul infatuat, care crede ca el stie si poate. Lipsit insa de clarviziune, el creeaza un ciclu cauza/efect nedorit ca gust al experientei. Totodata el ne separa de legea Gratiei, sub care daca am alege sa ne situam constient, am beneficia de tot ceea ce, in Planul Divin, ne este rezervat.
‘Prin Har Ceresc, si nu prin legea karmei ne vom mantui!’
Ni se spune ca vom recolta ceea ce am semanat; dar darurile lui Dumnezeu se revarsa neancetat asupra noastra. ‘Tot ceea ce poseda Imparatia, ai apartine OM-ului.’ Aceasta stare de beatitudine continua il asteapta pe acel OM care a depasit intelegerea si gandirea muritorului de rand. …respectiv inconstienta. Tribulatiile exista in(ne)intelegerea omului obisnuit, dar Iisus Hristos a spus: ‘Fiti curajosi, Eu am invins lumea (lumescul)!’

Gandirea materialista/carnala/lumeasca este a ignorantei, adica a pacatului, a bolii si a mortii. Iisus a inteles irealitatea lor absoluta si a afirmat ca boala si durerea vor trece; si chiar si moartea, ultimul inamic, va fi anvins! “griji, nevoi, necaz, durere” as spune ca corespunde unui manunchi de frecvente din Creatie, pe care puteti foarte lesne sa le evitati in mod constient, lundu-va in mod ATENT atentia de la ele. Asa cum la piata nu veti cumpara decat ceea ce voi alegeti sa aveti in sacosa, fara a va putea trezi cu un produs nedorit, exact la fel puteti ignora din creatie orice alegeti ca nu corespunde intentiei voastre de a experimenta. Treceti pe langa ele, fara a le vedea, exact ca in fata tarabei pe care sta ceva ce nu va doriti. Doar asa veti scapa de boli, lipsuri, suferinte de orice fel. Alta cale chiar NU ESTE. Odata ce o anumita “realitate” a fost creata de cineva,constient sau inconstient, ea exista ca atare, doar ca nu e treaba voastra, daca voi nu alegeti. Renuntati sa va mai tot spuneti ca iata, boala exista la vecinul; e treaba sa ce a  ales el sa experimenteze si nu a voastra. Daca o doriti, priviti la ea atent si vi se va transfera automat. Ca nu boala este transmisibila, ci informatia aceea, indiferent ce crede actuala medicina.

Astazi, din punct de vedere stiintific, stim ca moartea ar putea fi invinsa imprimand in subconstient convingerea  tineretii eterne si a vietii vesnice.

SUBCONSTIENTUL, ACEASTA PUTERE FARA DIRECTIE, EXECUTA FARA SA DISCUTE/COMENTEZE ORDINELE PE CARE LE PRIMESTE.

Sursa :

image

site google.com

Reclame

Judecătorul din noi

Ne prefacem că suntem ceea ce nu suntem deoarece ne este teamă că vom fi respinşi. Frica de a fi respins devine frica de a nu fi suficient de bun. în cele din urmă, ne transformăm în cineva care nu suntem noi înşine. Acceptăm convingerile mamei şi devenim copia ei, acceptăm convingerile tatălui, ale societăţii şi ale dogmelor religioase.
Toate tendinţele noastre normale se pierd în procesul de educaţie. Când mai creştem, iar mintea noastră începe să înţeleagă, noi învăţăm să spunem nu. Adulţii ne spun: „Nu fa asta”. Noi ne revoltăm şi spunem: „Nu!”. Ne revoltăm deoarece ne apărăm libertatea. Vrem să fim noi înşine, dar suntem prea mici, iar adulţii sunt mari şi puternici. După o perioadă de timp ni se face frică, deoarece ştim că de fiecare dată când vom face ceva greşit vom fi pedepsiţi.
Sistemul de îndoctrinare este atât de puternic încât la un anumit punct din viaţa noastră nu mai avem nevoie de nimeni pentru a ne educa. Nu mai avem nevoie de mamă sau de tată, de şcoală sau de biserică, pentru a fi dresaţi. Am fost pregătiţi atât de bine încât am devenit propriii noştri dresori. Suntem nişte animale autodomesticite. Putem continua să ne îndoctrinăm singuri, în concordanţă cu acelaşi sistem de convingeri care ne-au fost oferite, folosind acelaşi sistem de pedepse şi de recompense. Ne pedepsim pe noi înşine ori de câte ori nu urmăm regulile care corespund sistemului nostru de credinţe; ne recompensăm atunci când suntem „un băiat bun” sau „o fată bună”.
Sistemul de convingeri este precum o Carte a Legii care ne conduce mintea. Fără să ne mai punem întrebări, tot ce există în această Carte a Legii reprezintă adevărul nostru.  Ne bazăm toate raţionamentele pe Cartea Legii, chiar dacă aceste raţionamente se împotrivesc naturii noastre interioare. Chiar şi legile morale precum Cele Zece Porunci sunt programate m mintea noastră prin procesul de îndoctrinare. Una câte una, toate aceste condiţionări sunt scrise m Cartea Legii, şi ele sunt cele care ne guvernează visul.
Există în minţile noastre cineva care judecă pe toată lumea, inclusiv vremea, căţelul, pisica, totul. Judecătorul interior foloseşte ceea ce este în Cartea Legii noastre pentru a judeca tot ceea ce facem şi tot ceea ce nu facem, tot ceea ce gândim şi tot ceea ce nu gândim, tot ceea ce simţim şi tot ceea ce nu simţim. Nimic nu scapă tiranici acestui Judecător. De fiecare dată când facem ceva care contravine Cărţii Legii, Judecătorul spune că suntem vinovaţi, că trebuie să fim pedepsiţi, că trebuie să ne fie ruşine. Acest lucru se petrece practic continuu, zi după zi, pe întreg parcursul vieţii noastre.
Există m noi şi o altă parte, care primeşte sentinţele, iar această parte este numită Victima. Victima suportă toate jignirile, sentimentele de vinovăţie şi ruşinea. Ea este acea parte integrantă din fiinţa noastră care spune: „Bietul de mine, nu sunt suficient de bun, nu sunt suficient de inteligent, nu sunt suficient de atractiv, nu sunt suficient de plin de iubire… Bietul de mine”. Marele Judecător este de acord şi spune: „Da, nu eşti suficient de bun”. Şi toate acestea sunt bazate pe un sistem de convingeri în care nu am ales niciodată ce trebuie să credem şi ce nu. Aceste convingeri sunt atât de puternice încât chiar mulţi ani mai târziu, când avem acces la noi concepţii şi urmărim să luăm propriile noastre decizii, descoperim că aceste convingeri inoculate în copilărie încă ne mai controlează viaţa.
Tot ceea ce este împotriva Cărţii Legii ne face să simţim o senzaţie stranie în plexul nostru solar, care se numeşte frică. Încălcarea sistemului de convingeri din Cartea Legii ne deschide rănile emoţionale, iar reacţia noastră imediată este de a crea o emoţie otrăvită. Tot ceea ce este cuprins în Cartea Legii trebuie să fie adevărat, de aceea orice lucru care pare să zdruncine acest sistem de convingeri ne face să ne simţim nesiguri. Chiar dacă ceea ce există în Cartea Legii este greşit, sistemul nostru de valori ne face să ne simţim în siguranţă.
De aceea, avem nevoie de mult curaj pentru a zdruncina sistemul nostru de valori. Chiar dacă ştim că nu noi am ales acest sistem de valori, nu este mai puţin adevărat că am fost în întregime de acord cu el. Condiţionarea este atât de puternică încât chiar dacă înţelegem că ceea ce credem noi nu este adevărat, dacă ne împotrivim convingerilor noastre, ne simţim vinovaţi şi ruşinaţi.
La fel cum guvernele au cărţi ale legii cu care conduc visul societăţii, sistemul nostru de convingeri este Cartea Legii care guvernează visul nostru personal. Toate aceste legi există m mintea noastră, noi credem în ele, iar Judecătorul din interiorul nostru acţionează conform acestor reguli. Judecătorul dă sentinţe, iar Victima suferă din cauza vinovăţiei şi a pedepsei. Dar cine spune că există justiţie în acest vis? Adevărata justiţie înseamnă să plăteşti pentru fiecare greşeală pe care o faci. Adevărata injustiţie înseamnă să plăteşti de mai multe ori pentru fiecare greşeală.
De câte ori plătim noi pentru o greşeală? Răspunsul este: de mii de ori. Omul este singurul animal de pe pământ care plăteşte de mii de ori pentru aceeaşi greşeală. Restul animalelor plătesc o dată pentru fiecare greşeală. Dar nu şi oamenii. Noi avem o memorie puternică. Facem o greşeală, ne judecăm, ne găsim vinovaţi şi ne pedepsim. Dacă ar exista o justiţie, acest lucru ar fi suficient; noi nu am mai repeta pedeapsa. Dar de fiecare dată când ne aducem aminte, noi ne judecăm pe noi înşine, ne găsim din nou vinovaţi şi ne pedepsim din nou, şi din  nou, şi din nou. Dacă avem o soţie sau un soţ, aceştia ne reamintesc greşelile noastre, astfel încât ne putem judeca pe noi înşine din nou, ne pedepsim din nou şi ne găsim vinovaţi din nou. Este acest lucru corect?
Don Miguel Ruiz

Reclamă