Merită să fii stresat?

Avem două posibilități ,să ne fie rău sau să ne fie bine.
Dacă ne e bine nu avem nici o treabă, totul e minunat,nu avem nici un factor de stres.
Stresul începe când nu ne este bine,ne gândim dacă ne va fi bine sau ne vom îmbolnăvi .
Dacă ne îmbolnăvim din nou ne stresăm ,ne gândim dacă ne vindecăm  sau vom muri.
Dacă suntem în pragul morții iar ne stresăm.Vom ajunge in rai sau în iad .
Dacă ajungem in rai nu avem nici un motiv să ne stresăm.
Dacă ajungem în iad iar ne stresăm de întâlnirea cu toți cei cu care va trebui să dam mâna și să le explicăm de ce am ajuns acolo.
Iar la rândul ei ne vor explica de ce au ajuns acolo.
Oare nu stresul ne face să alegem greșit ?
Oare nu cumva noi suntem cei care alegem stresul?
Atunci merită să ne stresăm?
De ce ne stresăm?
Pentru că nu este cum vrem noi, pentru ca provocările la care viața ne supune nu au finalitatea pe care o dorim noi.
Dar știm ce ne dorim?
Ce ne dorim e dorința noastră ,sau e dorința celor din jurul nostru?
Dacă e dorința celorlalți de ce să ne stresăm?
Lor nu li se împlinește.
În concluzie la ce ne folosește stresul?

Radu Drăgan

Reclamă

Reclame

Rai și iad

„Un renumit samurai, cu o constituţie masivă, a hotărît într-o zi să viziteze un călugăr firav, sperînd să dobîndească acces la secretele Universului. ‘Călugare’, spuse el pe un ton agresiv, specific unui om obişnuit să comande, ‘învaţă-mă despre rai şi iad!’. Micul călugăr îl privi în tăcere pe vajnicul luptător. Apoi, după cîteva clipe, îi spuse samuraiului cu mult dispreţ: ‘Să te învăţ despre rai şi iad? Nu te-aş putea învăţa nimic. Eşti murdar! Miroşi urît! Sabia ta este ruginită! Eşti dizgraţios, o adevărată ruşine pentru clasa samurailor. Dispari din faţa mea imediat! Nu pot să te suport!’. Samuraiul era furios. Atît de furios încît întregul corp începuse să-i tremure. Faţa i se înroşise şi valuri de mînie îi străbăteau trupul. Fulgerător, fără să mai stea pe gînduri, samuraiul ridica ameninţător sabia deasupra capului, pregătindu-se să îl ucidă pe călugăr. ‘…Acesta este iadul.’, spuse, liniştit, călugărul, privindu-l. Samuraiul împietri, şocat de răspunsul călugărului.

Compasiunea şi calmul acestui omuleţ, care îşi riscase viaţa pentru a oferi o învăţătură despre iad! Samuraiul îşi coborî încet sabia, plin de gratitudine şi, pentru motive pe care nu le putea explica, inima sa se umplu pe data de o pace cum nu mai cunoscuse. ‘…Şi acesta este raiul’, adăugă, la fel de calm, călugărul.”

Reclamă

Sfaturi pentru drumul spre Dumnezeu…

-Imaginea noastră despre Dumnezeu reflectă felul în care ne vedem pe noi înșine.

-Calea către Adevăr este o trudă a inimii, nu a cugetului.Fă-ți din inima cel dintâi sfetnic! Nu din cuget.

-Poți să-l cercetezi pe Dumnezeu în orice lucru și orice ființă din lume,pentru că e omniprezent.

-Ceea ce nu poate fi spus în cuvinte poate fi priceput doar prin tăcere.

-Orice ți s-ar întâmpla în viață, oricât de îngrijorătoare ar putea părea lucrurile, nu păși pe tărâmul deznădejdii.

-Răbdarea este să privești noaptea cerul și să vezi răsăritul soarelui.

-Toate călătoriile tale să fie lăuntrice.

-În clipa în care pornești în căutarea Iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.

– Adevărații îndrumători spirituali sunt străvezii precum sticla, căci ei lasă Lumina să treacă prin ei.

-Lasă viața să curgă prin tine.

-Fiecare făptură omenească e o lucrare în desfășurare, care se apropie încet, dar sigur, de desăvârșire.

-Nu există înțelepciune fără iubire.

-Un singur soi de murdărie nu poate fi spălat cu apă limpede, iar aceela este neiertarea

-Lumea e cuprinsă într-o singură ființă omenească – tu.

-Dacă vrei să schimbi felul în care se poartă ceilalți cu tine, ar trebui să schimbi mai întâi felul în care te porți tu cu tine.

-Nu te îngriji încotro te va purta drumul. Ia aminte la primul pas. Nu te lăsa dus de curgere. Fii tu însuți curgerea.

-Nu sunt doi oameni asemenea. Nu sunt două inimi care să bată la fel.

-În tot ce facem, inimile noastre au însemnătate, nu înfățișarea noastră.

-Iadul e în acum și aici. La fel și raiul. Încetează să-ți mai faci griji din pricina iadului și să visezi la rai, căci sunt amândouă cuprinse chiar înlăuntrul clipei de acum.

-Lumea e o singură ființă. Toți și toate sunt legate între ele printr-un păienjeniș de povești. Durerea unui singur om ne va răni pe toți. Bucuria unui singur om îi va face pe toți să zâmbească.

-Orice spui, bun sau rău, se va întoarce într-un fel sau altul la tine.

-Veșnicia nu e un timp nemărginit, ci doar lipsa oricărui timp. Dacă vrei să cunoști lumina veșnică, scoate-ți din minte trecutul și viitorul și rămâi în clipa de acum.

-Vina pentru orice ți se întâmplă e a ta.

-Dacă vrei să-ți întărești credința, trebuie să-ți înmoi inima.

-Nimic n-ar trebui să stea între tine și Dumnezeu. Ține-te departe de toate soiurile de idoli, fiindcă îți vor încețoșa vederea.

-Trăiește viața asta la fel de ușor și de gol ca aerul.

-Cei ce se supun naturii vieții vor trăi într-o liniște și pace netulburate chiar și atunci când întreaga lume largă trece zbucium.

-Toate contradicțiile din lume se află și înlăuntrul fiecăruia dintre noi. Până în ziua în care ajungi la starea de făptură omenească desăvârșită, credința e un fapt treptat și unul care are nevoie de părelnicul lui contrariu: necredința.

-Niciun strop de bunătate sau grăunte de răutate nu vor rămâne până la urmă neplătite. Nici macar o frunză nu se mișcă fără știrea lui Dumnezeu.

-Dumnezeu e un ceasornicar , orice lucru de pe pământ se întâmplă la timpul lui. Nici o clipă mai târziu, nicio clipă mai devreme. Pentru fiecare există un timp când să iubească și un timp când să moară.

-Există o singură cale de-a renaște la o viață nouă: să mori înainte de moarte.

-Pe când părțile lumii mereu se schimbă, întregul rămâne mereu același.

-Iubirea nu poate fi explicată. Iubirea e apa vieții. Iar cel ce iubește e un suflet de foc. Lumea se învârte altfel când focul iubește apa.

Radu Dragan

foto by Yarina Drăgan

Reclamă