Metode antiagresiune…….

Prima este metoda antidotului: dacă cineva se gân­dește la tine cu ură, tu trebuie să te gândești la el cu iubire. Este cea mai simplă forma de apărare. Dacă țipă la tine, răspunde-i liniștit. Această metodă induce agresorului o stare cu care nu se identifică, dar o preia prin legea acțiunii și reacțiunii.

A doua metodă este aceea a conștientizării: dacă cineva te urăște, tu trebuie să înțelegi că ura este trecătoare, iar 7 secunde de liniște fac mai mult decât te aștepți și agresiunea începe să dispară.

Și în momen­tul în care vin ca o avalanșă necazu­rile asupra ta, tu trebuie să te gândești că toate sunt tre­cătoare și că vor lua sfârșit.

În a treia me­todă, folosim energia negativă care se îndreaptă spre tine . Este ca și cum ai cădea în mare și te-ai folosi de forța valurilor ca să ieși la mal.Această metodă este compusă din celelalte două plus suprapunerea gândului că oricâtă lume este pornită împotriva ta , există acolo sus tot timpul Cineva care te iubește.

Singura condiție ca ele să funcționeze este să fii suficient de treaz ca să simți diferența dintre energiile negative și cele pozitive,

și când ele sunt agresiuni externe sau sunt provocate din interiorul nostru, autoagresiuni.

Toate aceste metode sunt o cheiță de deschidere a minții și a su­fletului și un pas spre  întelegerea  vieții.

Din păcate, noi nu le cu­noaștem și nici nu le practicăm.

Dacă ne face cineva rău, sărim la gâtul lui să-i demonstrăm cine suntem și ce putem noi.

Noi nu răspundem cu dra­goste la ură, răspundem cu o teamă interioară la orice nu cunoaștem și la ce nu înțelegem.

Nu ne rămâne decât să cunoaștem realitatea din jurul nostru ca să stim de cine și cum să ne apărăm.

R.D.

Reclamă

Alchimie……

Deoarece luăm ca de la sine înţeles faptul că lucrurile solide
sînt reale, atribuim realitate materiei solide din care sîntem
făcuţi. Norii, copacii, florile, animalele şi trupul tău, toate
sînt făcute din aceiaşi atomi de hidrogen, azot, oxigen şi
carbon, dar aceşti atomi sînt într-o permanentă modificare şi
schimbare — mai puţin de un procent din atomii prezenţi în
corpul tău anul trecut există încă şi astăzi. Discutînd chiar şi
în termeni materialişti, nu prea are sens să spui că tu eşti materie
solidă cînd este clar că această soliditate este o lume a
spaţiului gol şi a unei curgeri continue.

Căutarea pe care o reprezintă alchimia începe sub suprafaţa atomilor şi a moleculelor,în spatele aparenţei schimbării.

Odată ce accepţi că tu eşti curgerea vieţii şi nimic mai
mult, aventura căutării perfecţiunii devine o aventură dincolo
de nemărginire. Lucrurile care sînt perfecte în tine se numesc
esenţă, fiinţă şi iubire. Ele nu pot fi mărginite de timp şi
spaţiu.

Cînd traversezi o încăpere, oare iubirea pentru familia ta păşeşte laolaltă cu tine?

Cînd intri într-o baie, oare esenţa ta se udă?

Graniţele pot fi trasate pe o hartă, iar aspectul vizibil
al fiinţei umane poate fi reprezentat ca oase, muşchi, ţesuturi
şi celule. Poate fi făcută o hartă a creierului, reprezentînd
felurile în care interacţionează continuu cele 10 milioane
de neuroni. Totuşi, în ambele cazuri, hărţile nu sînt teritoriul
însuşi. Esenţa, fiinţa şi iubirea care fac să existe fiinţa umană
au o viaţă a lor, care începe şi se sfîrşeşte cu aceeaşi invizibilă
conştiinţă.

Deepak Chopra

Reclamă

Cauza nefericirii.

Nu îţi cer acum să renunţi la toate ataşamentele tale. Aceasta, prietene, nu este un ţel realist. Îţi cer doar să devii conştient de ataşamentele tale, de percepţiile tale, de interpretările tale pro şi contra. Îţi cer doar să observi cum ai făcut ca fericirea ta să fie condiţionată.

Dacă vrei să înţelegi necondiţionarea, priveşte copacul mişcându-se în bătaia vântului. E cea mai bună metaforă pe care o poţi găsi. Copacul are rădăcini adânci şi ramuri întinse. Jos e neclintit, iar sus e flexibil.
Este un simbol al tăriei şi al capitulării.

Poţi dezvolta aceeaşi tărie de caracter, mişcându-te flexibil o dată cu toate situaţiile din viaţa ta. Stai drept şi fii înrădăcinat în momentul de faţă. Cunoaşte-ţi nevoile, dar îngăduie ca ele să fie satisfăcute cum ştie viaţa mai bine. Nu insista ca nevoile tale să fie satisfăcute într-un anumit mod, căci, dacă insişti, vei opune o rezistenţă inutilă. Trunchiul copacului se frânge, atunci când încearcă să se opună vântului.

Mişcă-te o dată cu vântul!

Viaţa ta e un dans!
Ea nu este nici bună, nici rea. E o mişcare, un continuum.
Alegerea ta este una simplă: poţi dansa sau nu. Decizia de a dansa nu te va scoate de pe ringul de dans. Dansul va continua în jurul tău. Dansul va continua şi tu eşti parte din el.

Există o demnitate simplă în asta. Te încurajez să te bucuri de pura stare de graţie de a fi viu. Dacă vei căuta în viaţă un sens mai elevat, vei fi dezamăgit. Dincolo de dans, nu se află nici un sens.
Toate condiţiile se deschid înspre necondiţionare. Fii, pur şi simplu, deschis şi prezent şi vei cădea în braţele lui Dumnezeu. Dar împotriveşte-te chiar şi pentru o clipă – şi vei fi prins într-o complicaţie fără rost, provocată de tine însuţi.
Fiinţele umane nu pot fi independente de realitatea condiţionată, deoarece realitatea condiţionată este o creaţie a conştientei umane.
Opriţi-vă din încercarea de a scăpa de propriile voastre creaţii. Acceptaţi-le, pur şi simplu, aşa cum copacul acceptă vântul. Demnitatea voastră constă în a deveni pe deplin umani, pe deplin receptivi la propriile voastre nevoi şi la nevoile altora.
Compasiunea nu vine prin detaşarea de întreaga paletă a experienţei emoţionale, ci prin participarea plenară la ea.
Unii au spus că lumea asta e un loc al durerii. E absurd. Această lume nu este nici bucurie, nici durere, deşi aţi putea spune că e amândouă în acelaşi timp.
Această lume este un loc în care se naşte corpul emoţional şi mental. Naşterea fizică şi moartea facilitează, pur şi simplu, dezvoltarea unei conştiente gândire/sentiment, care este responsabilă pentru propriile sale creaţii. E absurd să negi importanţa acestui proces al naşterii. Şi este la fel de absurd să-l glorifici. Nu există fiinţă umană care să nu parcurgă acest traseu al naşterii, fără să trăiască atât experienţa bucuriei, cât şi a durerii.
Sunt oare ambele necesare?

Absolut! Fără durere, mama nu ar putea scoate bebeluşul din ea. Şi fără bucuria vieţii nou-născute, durerea n-ar avea nici un sens.

Dar nu spune „acesta e un loc al durerii” sau „acesta e un loc al bucuriei”. Nu căuta să faci din experienţa ta ceea ce ea nu este. Fereşte-te de interpretări care te-ar determina să accepţi numai o parte din spectrul vieţii.
Experienţa mea aici nu a fost diferită de a ta.

Nu am biruit durerea. M-am lăsat în voia ei.
Nu am biruit moartea. Am păşit prin ea de bunăvoie.
Nu am slăvit trupul şi nici nu l-am condamnat.
Nu am numit această lume nici rai, nici iad, dar am profesat că ambele sunt propria voastră operă.

Am intrat în dansul vieţii la fel ca voi, ca să cresc întru înţelegere şi acceptare, ca să trec de la iubirea condiţionată la trăirea iubirii fără condiţii. Nu există nimic din ceea ce tu ai simţit sau ai trăit ca experienţă, din care să nu fi gustat şi eu. Cunosc fiecare dorinţă şi fiecare frică, deoarece am trăit trecând prin toate. Iar eliberarea mea de ele nu a venit prin vreo dispensă specială.
Vezi tu, eu nu sunt un dansator mai bun decât tine. Mi-am oferit, pur şi simplu, disponibilitatea de a participa şi de a învăţa, iar aceasta e tot ce-ţi cer.

Binevoieşte! Participă! Atinge şi lasă-te atins! Simte totul! Deschide-ţi
braţele vieţii şi lasă-ţi inima să fie atinsă! De aceea te afli aici!
Când inima se deschide, ea este plină de iubire. Iar capacitatea ei de a da şi a primi nu se mai bazează pe nimic din exterior. Ba dăruieşte fără să se gândească la recompensă, deoarece a da este cel mai mare dar. Şi primeşte – nu numai pentru sine – ci pentru ca şi alţii să poată trăi experienţa darului.

Legile lumii acesteia nu îi mai limitează pe bărbatul sau pe femeia a căror inimă este deschisă. Şi astfel se întâmplă miracole – nu printr-o activitate specială, ci doar ca o extensie a iubirii însăşi.
Miracolele nu vin dintr-o gândire lineară, secvenţială. Ele nu pot fi planificate. Nu poţi învăţa nici să le faci, nici să le primeşti. Miracolele vin în mod spontan în inima care s-a deschis şi în mintea care a renunţat la nevoia ei de a controla sau de a şti. Căci Mintea lui Dumnezeu e nevinovată şi atotdăruitoare.
Ea nu-ţi poate refuza cele necesare, întrucât eşti parte din Ea. Ea nu te cunoaşte ca fiind separat. Asemenea unui părinte ce se uită la unicul său copil. Ea te priveşte cu statornică iubire şi afecţiune. „Întinde-ţi mâna şi primeşte aceste daruri”, te invită Ea. Dar tu nu dai ascultare chemării Ei. În frustrarea ta, nu auzi Vocea Divină care te chemă.
Privind în jur la condiţiile vieţii tale şi găsindu-le numai defecte, nu eşti conştient că te-nconjoară Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu. Şi totuşi, oricât de departe te-ai simţi tu de Dumnezeu, nu eşti decât la un gând distanţă. Şi momentul mântuirii tale este chiar acum. Aminteşte-ţi aceasta, prieten drag. Chiar acum, în acest moment, ori asculţi Vocea lui Dumnezeu, ori eşti prins, fără rost, în mrejele propriei tale psihodrame.
Chiar acum eşti fie fericit, fie găseşti nod în papură împrejurărilor din viaţa ta.

Îngăduie-ţi să fii prezent în gândurile tale şi întreabă: „Simt eu. În acest moment, conştient de Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu pentru mine?”

Dacă răspunsul este „Da!”, vei simţi căldura Prezenţei Divine în inima ta. Iar dacă răspunsul este „Nu”, conştiența ta te va face să-ţi aminteşti acea Prezenţă şi să o atragi către tine. Această practică simplă nu poate da greş.
Încearc-o şi convinge-te! Pe măsură ce înveţi să fii deschis momentului prezent, vei deveni din ce în ce mai conştient de Prezenţa Divină în mintea şi experienţa ta.

Rostul tău personal se va dezvălui în această conştientă lărgită, ajutându-te să înţelegi cum poţi fi de cel mai mare ajutor pentru tine însuţi şi pentru ceilalţi.

Cele necesare vor prinde formă înaintea ochilor tăi. Modul în care apar te va lăsa adesea perplex, dar nu vei judeca. Nu vei căuta nod în papură nici ţie, nici altora. Vei învăţa să te laşi în voia situaţiei de moment, făcând tot ce poţi şi adăstând în tăria propriei tale capitulări. Din ce în ce mai mult îi vei încredinţa lui Dumnezeu consecinţele şi vei şti că darul tău este întotdeauna acceptat ca atare. El este întotdeauna de-ajuns. Astfel, vremea autocrucificării se va încheia şi pacea va reveni în mintea ta. Atunci mă vei vedea aşa cum sunt eu cu adevărat, pentru că atunci vei fi dat naştere Christosului din tine.
Aştept acest moment cu mare bucurie şi certitudine. Fiindcă acesta este momentul adevărului.

Este sfârşitul a tot ceea ce înseamnă separare.
Este sfârşitul a tot ceea ce înseamnă suferinţă.

Paul Ferrini

IUBIRE FĂRĂ CONDIŢII

Reclamă

Înțelepciunea celulei

Viaţa este un strat subţire de evenimente, care acoperă o realitate mai adâncă. În realitatea mai adâncă suntem o parte di din fiecare eveniment ce se petrece acum, s-a petrecut sau se va petrece. În realitatea mai profundă, cu siguranţă ştim cine suntem şi care este scopul nostru. Nu există nici o confuzie sau conflict, cu nici o altă persoană de pe Pământ.
Scopul nostru în viaţă este de a ajuta Creaţia să se extindă şi să se dezvolte , iar când ne privim, vedem doar dragoste.
Totuşi misterul vieţii nu include nici unul dintre aceste lucruri, el se referă la modul cum să le aducem la suprafaţă.

La întrebarea:   Cum dovedim că există totuşi un mister al vieţii ? Se poate răspunde: că cea mai simplă dovadă este separarea enormă dintre realitatea profundă şi existenţa de zi de zi.
Un mister ce nu vrea să fie cunoscut se retrage continuu, pe măsură ce ne apropiem de el, dar misterul vieţii nu se comportă aşa: secretele sale sunt relevate imediat, dacă ştim unde să căutăm. Dar ele nu trebuie căutate?
Înţelepciunea corpului nostru este un punct bun de pornire în ce priveşte dimensiunile ascunse ale vieţii, deoarece, chiar dacă acestea sun invizibile, înţelepciunea corpului este extrem de reală, deci, un fapt pe care cercetătorii din medicină au început
să-l accepte încă din anii 1980.
Oamenii de ştiinţă au descoperit porţile spre dimensiunile ascunse, la care nu am gândit până acum. Celule au gândit în locul nostru timp de mii de ani. De fapt înţelepciunea lor este mai veche decât înţelepciunea cortexului, deci, poate fi cel mai bun model pentru singurul lucru mai vechi decât ele, cosmosul.
Oriunde privim simţim ceea ce doreşte să înfăptuiască înţelepciunea cosmică, este acelaşi lucru pe care şi noi dorim să-l împlinim, adică: să mă dezvolt şi să creez, dar principala diferenţă este că întotdeauna corpul meu cooperează cu universul, mai bine cum o putem face noi.
Celulele participă pe deplin la misterul vieţii, deci, este o înţelepciune a pasiunii totale şi angajamentului. Să vedem dacă putem uni calităţile înţelepciunii trupeşti cu dimensiunile ascunse pe care vrem să le dezvăluim.
Înţelepciunea pe care o trăim acum, o identificare cu Inteligenţa Corpului, este:
– Avem un scop mai înalt.
– Suntem în comuniune cu viaţa, în complexitatea sa.
– Conştienta noastă este gata să se metamorfozeze în orice moment, rar, ea simte orice există în spaţiul nostru vital.
– Acceptăm pe ceilalţi ca pe egalul vostru, fără a-i judeca sau a avea prejudecăţi.
– Trăim fiecare moment într-o manieră creativă, reînnoită şi nu ne agăţăm de tot ceea ce este vechi sau depăşit.
– Fiinţa noastră este legănată în ritmurile universului, deci, ne simţim în siguranţă şi îngrijiţi.
– Ideea noastră de eficienţă este de a lăsa fluxul vieţii să aducă ceea ce avem nevoie.
– Forţa, controlul şi lupta nu sunt modul nostru de acţiona.
– Simţim o anumită conexiune cu sursa noastră.
– Suntem programaţi să dăruim, ca sursă a întregii abundenţe.
– Privim orice schimbare, inclusiv naşterea şi moartea ca perspectivă a nemuririi.
– Ce este neschimbător este un lucru real pentru noi.
La nivelul celulelor, nici unul din aceste subiecte nu sunt aspiraţii spirituale, ci fapte ale existenţei cotidiene.

Scopul mai înalt.

Fiecare celulă din corpul nostru este de acord să lucreze pentru bunăstarea întregului, iar bunăstarea sa individuală ocupă locul doi.

Comunicarea.

Celula ţine legătura cu toate celelalte celule. Celulele mesager se străduiesc să înştiinţeze cele mai îndepărtate puncte ale corpului, despre dorinţa sau intenţia altei celule, oricât de mică ar fi ea. Retragerea sau refuzul comunicării nu este o opţiune a
celulei.
Conştienţa.

Celulele au capacitatea de a se adapta numaidecât. Rămân flexibile, pentru a putea reacţiona la situaţii urgente. Aici comportamentul rigid nu este o opţiune a lor.

Acceptarea.

Celulele admit că toate sunt importante, în egală măsură, deci, fiecare funcţie din corp este interdependentă cu cealaltă. A acţiona de una singură nu este o opţiune.

Creativitatea.

Cu toate că fiecare celulă are un set unic de funcţii , ele se combină în moduri creatoare. A se agăţa de un comportament învechit nu este o opţiune.

Fiinţa.

Celulele se supun unui ciclu universal de odihnă şi activitate. Acest ciclu se exprimă în diferite moduri: nivelurile fluctuante de hormon, presiunea sângelui şi ritmurile digestive, expresia cea mai este somnul. În liniştea inactivităţii, viitorul corpului este
plămădit.  A fi activ sau agresiv în mod obsesiv nu este o opţiune.

Eficienţa.

Celulele funcţionează folosind cel mai mic consum de energie posibil . În mod obişnuit, o celulă stochează hrană şi oxigen în interiorul pereţilor, doar pentru trei secunde. Ea are toată încrederea că va primi ce-i trebuie. Consumul excesiv de hrană, aer sau apă nu este o opţiune.

Conexiunea.

Datorită moştenirii genetice comune, celulele ştiu că sunt fundamental aceleaşi. Faptul că celulele ficatului sunt diferite de cele ale inimii şi că celulele muşchilor sunt diferite de ale creierului, ele nu neagă identitatea lor comună, care este neschimbătoare.

Dăruirea.

Activitatea de bază a celulelor este aceea de a dărui, iar aceasta menţine integritatea tuturor celorlalte celule. Angajamentul total faţă de a dărui face ca aspectul de a primi să devină ceva automat şi este cealaltă jumătate a ciclului natural. A aduna nu este o opţiune.

Nemurirea.

Celulele se reproduc pentru a-şi împărtăşi cunoaşterea, experienţa şi talentele, dăruind totul pentru progeniturile lor. Acesta este felul de nemurire practică, deci, ele se supun morţii la nivel fizic, dar o înving la nivel non-fizic. Prăpastia dintre generaţii nu
este o opţiune.

Privind tot ce au fost de acord să facă celulele noastre, ne întrebăm dacă nu cumva este un pact spiritual în adevăratul sens al cuvântului?

Prima calitate este a urmări un scop înalt, este identică cu calităţile spirituale ale abandonării şi altruismului. A dărui reprezintă acelaşi lucru cu a-i întoarce lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu. Nemurirea este acelaşi lucru cu credinţa în viaţa de după moarte.

Misterul vieţii este răbdător şi atent în felul în care i-a permis corpului nostru potenţialul său total să fie relevant.
Suntem cu toţii tributari unei forme şi apoi ne dezintegrăm în concordanţă cu misterul vieţii şi nimic altceva.

În loc să cercetăm misterul vieţii, ca pe o parte intimă din noi înşine, ne purtăm ca şi cum el nu există.
După multe vieţi petrecute în haos, suntem oare pregătiţi să lăsăm misterul să ne salveze acum?
Există o altă cale?

O cale ar fi să ne gândim şi noi ce fac celulele corpului nostru şi să analizăm dacă şi noi facem în viaţa zilnică ce fac ele.

fragment din Cartea Secretelor-Dr. Deepak Chopra

Reclamă

Univers,Multivers, Eternitate

Toti marii ganditori ai omenirii, filosofi, fizicieni, cercetatori au incercat sa formuleze ipoteze care sa explice existenta noastra si REALITATEA. Acestea sunt doar cateva perspective care , indiferent ca exprima sau nu ADEVARUL, ne pot cu siguranta oferi o perspectiva cu mult largita asupra existentei noastre.

1. Solipsism

Din DEX Online: “Conceptie, doctrina potrivit careia singura realitate ar fi eul, constiinta individuala, intreaga lume exterioara existand numai in aceasta constiinta. – Din fr. solipsisme”.

Enciclopedia Britanica explica astfel – Solipsismul este o forma de idealism subiectiv care neaga faptul ca mintea umana ar avea orice baza pentru notiunea de a exista, in afara de ea insasi. F.H. Bradley, idealist britanic, autorul cartii “Appearance and Reality” (1897), a caracterizat perspectiva solipsistica astfel:

„Nu pot sa transced experienta, iar experienta este de fapt experienta MEA. De aici rezulta ca nimic in afara de mine insumi nu exista; din aceasta cauza, experienta este starea sinelui”.

Solipsismul este prezentat ca o solutie care explica cunoasterea umana cu privire la lumea externa, si in general, teoria este privita ca o „reducere la absurd”.Nimic nu exista in afara perceptiilor noastre, ne spune aceasta teorie.

Si.. de ce nu, poate fi adevarat. Oamenii care au luat anumite droguri ca LSD, de exemplu, povestesc ca in acele momente au impresia ca pot atinge cele mai convingatoare halucinatii. Pentru noi, aceasta nu este o realitate, pentru experienta lor insa, visul devine realitate, tangibil.

Visurile in general stimuleaza senzatii si, pana la urma, ceea ce traim ca real este ceea ce ne spun diferitele parti ale creierului care sunt activate.

2. Platon si viziunea sa asupra lumii

Platon este cel mai cunoscut filosof in istoria umanitatii. Potrivit viziunii sale asupra lumii, in afara realitatii noastre perceptibile se asterne o lume a formelor „perfecte”. Tot ceea ce vedem este doar o umbra, o imitatie a felului cum de fapt lucrurile sunt cu adevarat. El spunea ca doar studiind filosofia putem sa avem cat de cat o sclipire a acestei realitati ascunse – incercarea de a descoperi formele perfecte, o lume ce noi in mod obisnuit nu o putem percepe.

Platon mai credea ca totul este format dintr-o singura substanta – diamntele, un animal, un copac, toate sunt formate din “acelasi material”, dar acestea se prezinta sub diferite forme. Stiinta contemporana ii da dreptate lui Platon… prin descoperirea atomilor si moleculelor.

3. Prezentismul

Ne-am obisnuit sa privim timpul ca pe o diviziune: trecut, prezent si viitor.

Prezentismul argumenteaza ca trecutul si viitorul sunt concepte imaginate, cand de fapt doar prezentul este real. Cu alte cuvinte, totul inceteaza sa mai existe in momentul cand deja devine trecut. Viitorul este de asemenea doar imaginatie, pentru ca timpul nu poate sa existe inainte si dupa ce s-a intamplat, dupa cum spune si Sfantul Augustin.

Wikipedia: Augustin este unul din cei mai influenti ganditori, poate cel mai influent dintre toti, mai ales daca tinem seama de faptul ca inclusiv platonismul a influentat gandirea medievala prin intermediul lui Augustin. El ramane o autoritate mai mult de o mie de ani după moartea sa, influentand, de exemplu, gandirea lui Descartes.

Inlocuieaste conceptia timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este “tamaduitoare” in sensul de drum catre bine. Invatatura autentica este posibila numai prin iluminare.

Omul se poate indoi de multe dar nu si de certitudinea existentei sale. (perspectiva premerge rationalismul cartezian).

4. Eternalism

Este filosofia opusa prezentismului. Este o teorie filosofica care spune ca timpul este multi-fatetat, pe mai multe layere si ca el poate fi compresat. Toate formele timpului exista simultan si in acelasi timp reale, considera aceasta teorie, doar ca masurarea sa depinde de observator. Ceea ce el vede depinde de perspectiva din care el priveste.

Adeptii contemporani ai teoriei argumenteaza aceasta perspectiva prin intermediul teoriei relativitatii, care ii da timpului o ontologie similara cu cea a spatiului.

 5.Teoria Multiversului

Este una dintre cele mai vehiculate teorii in ultima perioada. Cu totii am auzit despre universuri paralele. Potrivit acestei perspective, ar exista lumi similare cu a noastra, cu mici (sau uneori mari) schimbari sau diferente. Potrivit acestei teorii, ar putea exista o infinitate de realitati alternative!

Wikipedia: Multiversul este o multime ipotetica de mai multe universuri posibile (inclusiv universul in care ne aflam) care impreuna cuprind tot ceea ce exista si poate exista: totalitatea spatiului, a timpului, materiei si a energiei, precum si constantele fizice si legile care-l descriu.

Multi cercetatori cred ca multiversul este doar o pista falsa pentru fizica. Criticii multiversului sustin ca acesta este pur si simplu mult prea convenabil pentru a explica lucrurile pe care nu le intelegem – Teoria Big Bang-ului nu ne spune nimic despre ce anume a determinat extinderea rapida a universului sau ce s-a intamplat inainte de explozie. Raspunsurile la aceste intrebari le-ar putea da teoria multiversului. Diverse universuri dintr-un multivers sunt numite uneori “universuri paralele”.

6. Realismul fictional

Aceasta este una dintre cele mai fascinante laturi ale teoriei multiversului. Aceasta perspectiva spune ca,avand un infinit numar de universuri, orice poate fi exista undeva! Asa incat orice ne-am putea inchipui poate fi real intr-un univers alternativ, unul in care toate se aranjeaza in asa fel incat acea realitate sa fie posibila.

7. Fenomenalismul

Filosofii fenomenalisti considera ca obiectele exista ca fenomene ale constiintei noastre si ca nu este existenta in afara perceptiei.

John Stuart Mill a initiat o teorie ce este considerata a fi o perspectiva fenomenalista clasica. Mult mia aproape de timpurile noastre insa, Roderick Firth a adus in discutie relativitatea perceptiei: de exemplu, un perete alb va arata alb in lumina alba si rosu in lumina rosie.

8. Marea Glaciatiune

Marea Glaciatiune este teoria conform careia, universul se indreapta catre o stare finala. Universul ar avea o cantitate limitata de energie. Potrivit acestei teorii, atunci cand energia in final se sfarseste, Universul se va dizolva intr-o stare de inghetare. Potrivit acestei teorii, miscarea particulelor se va incetini la un moment dat si astfel nu vor mai produce energie, ceea ce insema ca intr-o buna zi, totul se va opri…

Sursa Garbo.ro

Reclamă

Respirația – un mod de viață

Toate marile traditii spirituale ale lumii folosesc respirația ca vehicul de accesare ale straturilor mai profunde ale ființei, de conectare la dimensiunea sacră a existenței. Respirația este energie vitala în primul rând și este strâns legată de capacitatea de deschidere, acceptare și transformare. Respirația este cea care leagă “interiorul” cu “exteriorul” și conduce, ușor-ușor, la înțelegerea realității ca “tot”.

Nivelul inimii este punctul de intersecție între ființa transcendentală, verticală, infinită, și ființa întrupată, aflată într-un parcurs în timp și spațiu, într-o realitate creată. Inima este punctul în care putem cu adevărat să facem alegeri, pentru că reflecta spațiul extins al iubirii, acceptării și al păcii interioare. De la acest nivel de trăire și înțelegere nonconceptuală, apare vindecarea tuturor celorlalte niveluri de conștiință.

Respirația Inimii “parcurge” dimensiunea verticală și face posibilă conștientizarea faptului că fiecare chakră corespunde unei anumite realități, sau nivel de experimentare a realității, cu atribute specifice.

Simpla constientizare și setare a atenției are o dimensiune terapeutică intrinsecă, deoarece cresterea gradului de prezenta aduce după sine vindecare la toate nivelurile. Energia urmeaza întotdeauna atenția adusă la nivel de concentrare. Respirația Inimii lucrează foarte mult cu gestul energetic, conectat la respirație.

Omul, ca și întrupare și exprimare unică a divinului în realitatea fizică, este în fapt o ființă multidimensională, cu acces la experiențe nelimitate și cu un parcurs firesc și curgător, de la nivelurile cele mai dense până la cele mai subtile. De multe ori însă, experientele pe care le traversăm lasă urme neconștientizate ce se reflectă ca blocaje, limitări la nivel energetic, emoțional și în cele din urmă fizic, corpul fiind cea mai densă formă de energie pe care o experimentăm ca oameni. Frici neexprimate, cuvinte nerostite, emoții ascunse sau uitate, judecăți de sine, toate se oglindesc în identificarile în care ne risipim, uitând cine suntem de fapt – ființe deschise către esenta divină.

Inspirația corectă

Când inspiri, împinge stomacul înainte, simte cum toracele este „inundat” cu aer iar zona intercostală se depărtează, apoi ridică-ți pieptul (în timp ce încă inspiri).

Inspirația trebuie să fie un proces lin, lent, curgător, fără întreruperi.

 

Expirația corectă

Lasă-ți pieptul și toracele să se relaxeze – aerul va fi eliminat automat. Apoi, când tot aerul pare că s-a dus, împinge-ți stomacul ușor înăuntru, pentru a elimina orice „urmă” de aer din plămâni.

Când expiri, totul devine mult mai usor și firesc – cu excepția momentului când „ajuți” aerul să iasă, împingând usor stomacul înapoi.

Esențial pentru o respirație corectă:

  • Găsește un loc liniștit, unde să te retragi pentru a respira nederanjat de nimeni.Golește-ți mintea de gânduri. Deschide larg fereastra pentru ca aerul să inunde camera.
  • Fie că alegi să stai pe scaun, fie că stai pe podea cu picioarele încrucișate, important este să ții coloana dreapta. Orice poziție „cocoșată” va dăuna exactității cu care trebuie să efectuezi exercițiile de respirație.
  • Respiră adânc și lent, dacă vrei să te relaxezi.
  • Efectuează exercițiile pe stomacul gol. Dacă ai avut parte de o masă consistentă, lasă să treacă cel putin 3 ore până la momentul efectuării exercițiilor sau o oră și jumătate dacă masa a constat într-o gustare ușoară. Altfel, organismul tău, centrat pe digestie, nu va transporta suficient sânge încărcat cu oxigen până la creier, proces extrem de important în cadrul unei respiratii corecte.

Pentru beneficii maxime, poți efectua exercițiile de două ori pe zi ,dimineața devreme, înainte de micul dejun, și la începutul serii. Este bine să nu mănânci nimic timp de 15 minute după exerciții.

Conștientizează zilnic diferența între stările tale în lipsa acestui exercițiu și cele pe care le ai după ce l-ai făcut și fă tu alegerea dacă să-l continui sau să renunți la el . La nivel fizic acest exercițiu te încarcă cu aer ,element esențial vieții , iar la nivel subtil te încarcă cu energia Universului ,energie fără de care noi și nimic din jurul nostru nu ar funcționa.

Reclamă

Nu spune niciodată : niciodată.

Orice se poate întâmpla cu orice ființă umană vreodată, ți se poate întâmpla și ție. Poți să te îmbolnăvești,poți să ai un accident,poți să mori , totul este posibil. Omul este vulnerabil. Doar să te duci pe drum şi poţi fi lovit de o mașină. Poţi să te relaxezi într-o cameră şi tavanul să cadă. Nu există nici o modalitate de a te salvezi. Problemele psihologice sunt numai probleme. Poți deveni paranoic, poţi deveni nebun, poți paraliza din cauza fricii – dar aceasta nu are nimic de-a face cu realitatea. Poţi vedea un orb mergea pe drum perfect drept – orbirea în sine nu este problema. Poţi vedea cerșetori cu picioarele rupte , fără mâini , și totuși râzând, vorbind în continuare cu ceilalți, făcând remarci,având opinii, cântând o melodie. Doar urmărește viața : viața nu este o problemă. Omul are capacitatea extraordinară pentru a se adapta la realitate, dar omul nu are capacitatea de a-și aranja viitorul. Odată ce încerci să te protejezi şi să te fixezi în viitor, atunci totul va fi un haos. Vei pierde prezentul încercând să-ți cauți viitorul . Şi apoi vor apărea o multitudine de probleme. Nu există nici o modalitate de a controla viitorul .

Viața este un fenomen complex . Totul este posibil şi nimic nu este sigur. Dacă vei îmbrățișa frica de trecut sau de viitor, vei hrăni psihologia. Ceva trebuie făcut cu mintea ta. Meditația este modul prin care privești viitorul fără minte ,este singurul mod de a privi realitatea.

Durerea și plăcerea sunt lucrurile care definesc starea de bine și starea de rău. Au venit împreună la pachet. Ele nu sunt două lucruri diferite; ele sunt un singur lucru , şi nu pot fi separate . Cum poți să îți închipui că poți avea parte numai de bine , și șă pierzi din vedere cealată parte a binelui , răul.

Răul trebuie acceptat așa cum accepți binele , fără rău nu poți avea adevărata dimensiune a binelui , nu ai la ce raporta binele , nu poți defini binele.

Dacă tot timpul vei avea parte de bine ,vei rămâne acolo în bine ,nu vei evolua , motivația în stare de bine dispare ,nu mai e necesar efort pentru că ai ceea ce înseamnă bine pentru tine . Când prea mult rămâi pe loc în starea de lene existențială , dacă tu nu conștientizezi că e prea mult pe loc ,moneda se întoarce cu răul spre tine. De tine depinde cât de des se va învârti și cu ce frecvență și intensitate vei vedea răul și binele.

Radu Dragan

Reclamă