Dincolo de trup………

Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală , iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.

De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.

Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două, raţiune şi suflet , însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.

Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?

l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.

În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.

Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.

În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete – senzoriale, ale obiectelor.

Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul transformă sentimentele în acte ale acţiunii sale.

Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.

De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.

Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.

Sentimentele pe care le trăim ne definesc în interiorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.

Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.

Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.

Radu Dragan

Reclamă

Reclame

SUNTEM FĂCUȚI DIN APĂ. FII CA APA.

Apa are un mesaj foarte important pentru noi. Apa ne spune să privim foarte adânc în noi înșine. Atunci când facem asta prin intermediul oglinzii apei, mesajul devine foarte clar. Știm deja că viața omului este direct dependentă de calitatea apei, atât cea din noi cât și cea din afara noastră.

Informațiile din acest articol reflectă munca lui Masaru Emoto, un cercetator creativ și vizionar care a publicat cartea „Mesajele apei” ca rezultat al descoperirilor sale. Dacă te indoiești că gandurile tale te afectează (dar afecteaza și pe cei din jurul tau), rezultatele lui Masaru Emoto, pe care le expunem aici, îți vor schimba parerea și convingerile, definitiv.

Emoto ne dovedește prin experimente științifice că energia vibrațională umană (gânduri, cuvinte, idei, muzică) afectează profund structura moleculara a apei, aceeași apă care compune corpul uman în proporție de peste 70%. Interesant este și faptul că suprafața oceanelor de pe planeta este aproximativ 70% din cea totală. Apa este sursa vieții pe Terra, iar calitatea și integritatea ei sunt vitale pentru toate formele de viață.

Apa este o substanță care ia forma mediului în care se afla. Puneți apa într-un pahar și veți observa că apa ia forma paharului. Dar acest comportament al apei, de a reflecta fidel mediul în care se află, se aplică și la nivel molecular, iar Emoto a demonstrat-o cu prisosință.

Zăpada cade pe pământ de milioane de ani. Fiecare fulg de zapadă are o formă și structură unică.

Japonezul a descoperit că apa din izvoarele curate de la munte are o structură geometrică cristalină foarte simetrică și bine formată. Apa din zonele poluate industrial și apa din bazinele de stocare are o structură evident distorsionată și nesimetrică.

Emoto a studiat de asemenea și efectele muzicii asupra formei cristalelor de apă. Apoi a făcut aceleași experimente și pentru a vedea influența cuvintelor scrise pe o bucată de hârtie care a fost lipită de recipientul ce conținea mostra de apă de analizat.

Ce a facut, de fapt, dr. Masaru Emoto? Pe scurt, a luat o mostră de apa dintr-un izvor japonez, a înghețat-o până la -25 de grade, în condiții de laborator, după care, sub un microscop puternic, în timp ce gheața se topea, i-a fotografiat structura moleculară. Apoi, aceeași mostră a oferit-o unui preot buddhist, care a binecuvântat-o, și a repetat experimentul. Rezultatele au fost total diferite.

A repetat ulterior experimentul în nenumarate feluri, chiar cu apă introdusă în sticle pe care a lipit diferite etichete inscripționate cu cuvinte precum „iubire”, „mulțumesc”, dar și „mi-e silă de tine” sau „Adolf Hitler”. Spre surpriza lui, apa din sticlele inscripționate cu cuvinte frumoase a produs cristale absolut superbe, în timp ce apa din sticlele pe care au fost scrise cuvinte urâte a produs cristale total deformate și hidoase.

Rezultatele muncii lui au produs o carte cu un succes încredibil în Japonia și Statele Unite, numită „The message from the water”. Cartea a inspirat ulterior și un documentar care are ca temă centrală fizica cuantică, „What the bleep do we know?” care poate fi urmărit aic  ihttp://filmehd.net/what-the-bleep-do-we-know-2004-filme-online.html

Emoto a prezentat un eșantion de apă care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum și Lacul Lebedelor a lui Ceaikovschi. „Când apa din corpul nostru ascultă o muzică frumoasă, se schimba corpul nostru. Muzica este o forma de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umana. Va veni o vreme în care vom cumpăra de la farmacie muzică  vindecatoare”, a mai spus Emoto.

Așadar, trebuie să bem mai multă apă, trebuie să vedem imagini cât mai plăcute în jurul nostru, să ascultăm muzica vindecătoare și să auzim ,atât de la propria noastră conștiință, cât și de la cei din jur , cât mai multe cuvinte vindecătoare. Trebuie să reținem că aceleași extraordinare experimente au arătat că apa reproduce formele emoționale ale alimentelor pe care le mâncăm.

Dar să vedem ce este apa, ce legatură are apa cu rugăciunea, ce legătură are ea cu trupul, conștiința sau cu mediul înconjurător. În 1996, japonezul Masaro Emoto a făcut un experiment extraordinar pe un lac foarte poluat, într-o zona puternic industrializată din Japonia.

Câteva mii de oameni s-au rugat, să vadă ce efect are rugăciunea asupra apei, ce se întamplă cu apa în timpul rugăciunii? Oamenii s-au adunat în grupuri; unii s-au rugat într-un templu, alții pe lac, în bărci și alții pe malul lacului. S-a făcut și o ceremonie cu lumânări, exact ca în ritualurile creștine.

Masaru Emoto a prelevat apa din lac înainte de rugăciune și după două ore de rugăciune a văzut la microscop care era structura apei în ambele situații. Apa poluată era formată din particule haotice și stranii, pe cand apa prelevată după doua ore de rugăciune avea structura unor cristale minunate, pure, în formă de flori.

Frumusețea și perfecțiunea acestor cristale de apa purificată prin rugăciune este absolut  extraordinară în imaginile prezentate. Testele au mers mai departe și Masaru Emoto s-a întrebat ce durată de viață are apa purificată prin rugăciune. Constatarea extraordinară a fost aceea că structura cristalina a apei se păstrează și timp de o lună după rugăciune.

Cum trebuie să ne rugăm pentru a fi sănătoși.

Japonezul Emoto s-a întrebat apoi: Cum trebuie să ne rugăm pentru ca apa să aibă un efect maxim asupra corpului omenesc? Testele făcute de el arată că mâinile trebuie ținute împreunate în dreptul pieptului, cum țin preoții mâinile în ritualul de rugăciune, iar gândul emis în rugăciune să fie un gând de bine. Testele arată că mâinile ținute în alt mod decât împreunat creează altă structură a apei, precum și emiterea de gânduri negative în timpul rugăciunii creează alte efecte asupra apei.

 Ce observăm în aceste extraordinare testări?

Apa răspunde rugăciunii noastre, deci conștiinta umană poate schimba structura materiei. Faptul că peste 70 la sută din organismul omenesc este compus din apă este relevant și extraordinar în același timp. Pentru că, devine limpede faptul că, atâta vreme cât se purifică apa dintr-un lac, iar structura ei devine cristalină și vindecătoare, și rugăciunea noastră poate avea efecte purificatoare asupra noastră sau asupra persoanelor pentru care ne rugăm.

Iată de ce este foarte important felul în care ne gândim la alți oameni și felul în care ne gândim la noi înșine. Căci și gândirea noastră este o formă de rugăciune, iar aceasta poate crea forme vindecătoare pentru noi și pentru cei din jurul nostru.

Să nu lăsăm de izbeliște mintea și sentimentele noastre, să făcem tot posibilul pentru a ne schimba modul de gândire, „modul de rugăciune” și de simțire atunci când știm că ele sunt însoțite de frică, de suferință, de ură. Să ne asumăm responsabilitatea de ființe creatoare și să înțelegem că putem fi cântecul și bucuria noastră și a celor din jur atunci când întelegem că simțim, gândim și făptuim , nu doar pe noi înșine, ci și pe cei din jurul nostru.

Mai departe, experimentele lui Emoto au arătat că clorul împiedică apa să formeze cristale. Totusi, prin rugăciune, vibrația negativă a clorului a fost îndepartată, iar cristalele s-au format în mod obișnuit. Aceasta nu înseamna că rugăciunea îndepartează clorul ori îl distruge… Este îndepărtată doar informația distructivă pe care clorul o are asupra corpului. Este de reținut faptul că nu doar compoziția chimica a hranei sau a apei contează, cât și vibrația, adică informația pe care o consumăm prin ele.

Pare limpede faptul că o mâncare preparată cu dragoste, cu plăcere, cu bucurie nu produce dureri abdominale, ori alte forme de tulburări la nivelul corpului fizic, pe când cea preparată cu toate gandurile negre are nevoie, dacă nu de schimbarea sentimentelor și gândurilor celui care o face , de rugăciunea de purificare a apei și a hranei făcută de cel care o consumă.

Viața secretă a apei

Căutând fericirea, ne căutăm, de fapt, pe noi înșine. O putem căuta pe tărâmuri îndepartate, dar o vom găsi, în cele din urmă, doar în noi. O inimă plină de iubire și recunoștintă este calea spre fericire. Rugați-vă pentru aceasta lume a noastră și împartașiți mesajul iubirii celor din jur . Întelegând că găndurile și cuvintele noastre au efect asupra lumii, atunci, vom întelege, că deținem toate mijloacele pentru a ne schimba viața în bine.

Dacă veți căuta destul de bine prin amintiri, veți da peste o perioadă în care ați trăit o stare de candidă binecuvantare. Viața avea sens și trăiați atât de intens încât timpul fusese, pur și simplu, dat uitării. A urmat apoi maturitatea, cand ați lăsat de o parte tot ce va preocupase până atunci și ați încuiat ușa în urmă. Se poate chiar să fi uitat unde ați pus cheia.

Dar acele sentimente de fericire nu s-au pierdut, însă, de tot. Cu puțină străduință, ați putea descuia ușa, ați putea scoate din nou la iveală acele lucruri despre care ați crezut că vor rămâne pentru totdeauna o parte a trecutului vostru. Dacă vei fi sincer cu tine însuți și vei caută să fii și să faci ceea ce dorești cu adevărat, viața își va relua cursul firesc.

Odata ce ai descoperit ceea ce știi să faci cel mai bine și îți dai seama că în direcția aceea trebuie să îți îndrepți atenția, te afli deja pe drumul ce duce înapoi la starea de fericire binecuvântată. Iar de aici nu mai este mult până să simți că, într-adevăr, o mare schimbare are loc în viata ta, să ajungi din nou la tine.

 Structura apei ne arată conștiința noastră.

Dacă gândurile pot face asta apei, atunci ce efecte au aceste gânduri asupra noastră?

Acum dispunem de probe clare că noi ne putem vindeca și transforma pe noi înșine și întreaga planeta prin gândurile pe care alegem să le avem.

Reclamă

VOCEA INTERIOARĂ

Multă lume ar dori să afle ce este aceasta voce interioară și cum poate deveni manifestă .

Această voce interioară se manifestă doar după mult exercițiu și lucru cu tine însuți. În interiorul nostru există o multitudine de voci .

Tot timpul auzim ceva în interiorul nostru, le numim gânduri .La orice se întâmplă în jurul nostru , gândim. La fiecare gând emis un alt gând vine și îl contrazice ,apoi un altul și un altul și ne oprim în momentul în care luăm o hotărâre.De fapt ni se pare că ne-am oprit pentru că întrebările noastre continuă, chiar dacă nu le verbalizăm și rămân la stadiu de gând ,ele sunt voci care se aud în mintea noastră . Se spune că cel care aude voci trebuie dus la doctor ,dar pun întrebarea: Cel care constată că persoana care care aude voci trebuie dusă la doctor pe ce fond a rostit această constatare,nu cumva pe fondul unui gând care l-a auzit ca o voce în mintea lui . Deci diferența între cei doi este că unul recunoaște că aude voci iar celălalt nu.

De aici putem trage o concluzie ,gândurile sunt vocile care se aud în interiorul nostru.Dar câte din aceste gânduri sunt personale , strict ale noastre.Puține , pentru că multe sunt emise ca urmare a unor reflexe sociale ,culturale,mostenite de la generațiile anterioare , când am fost învătați că AȘA trebuie făcute lucrurile.

De ce la unii funcționează aceste instrucțiuni de folosire a eului propriu și la alții nu ? Pentru că oamenii sunt diferiți,nu există doi indivizi la fel ,chiar dacă anumite caracteristici îi pot grupa pe oameni în categorii, proporțiile în care se manifestă sunt diferite. Să zicem că la moduri de gândire ar putea exista moduri de a reacționa la fel pe grupe de indivizi ,dar la trăiri sentimente și afinități fată de alte persoane nu mai există posibilități de încadrare .Pe acesta latură deja nu se mai poate explica rațional de ce iubești pe cineva ,de ce ești prieten cu cineva,Si aici mă refer la prietenia reală ,cea în care există un soi de chimie pe care mintea nu o poate explica .Sentimentele față de cineva la care omul nu aduce argumente ca să le susțină ci pur și simplu nu are cuvinte de a susține mental sentimentul în cauză și declară doar că așa simte ,sunt trăiri autentice și sunt rezultatele a ceea ce vă dictează vocea interioară.

Dacă faceți un experiment pe voi ,și realizați că toate lucrurile minunate din existența fiecăruia s-au întâmplat în momentele în care mintea era goală de gânduri și erați rupți de realitatea monotonă de zi cu zi ,o să vă dați seama când ați auzit vocea interioară. Există multe modalități de a scăpa de gânduri ,meditație,rugăciune ,contemplare a unor obiecte sau locuri care vă fac plăcere,și multe alte metode descrise în ezoterism.Dar același dușman care te îndepărtează de a pune în practică ,mintea începe să aleagă dintre metodele care ar putea fi puse în aplicare.Și uite așa cu ajutorul minții ne îndepărtăm de acțiune,și rămânem la stadiul de planificare.Reale sunt sentimentele , gândurile tin de trecut ,nici un gând nu este o proiecție a prezentului.Toate iau în calcul trecutul și ceea ce am învățat în trecut , sunt proiecții care planifică viitorul ,dar nu au legatură cu prezentul ,singurul element palpabil din toată ecuația.Viitorul îl putem clădi doar trăind prezentul pentu că ieri nu se mai întoarce, mîine este relativ ,poate fi sau nu ,deci nu rămâne decât azi .Constientizând asta , gândurile despre trecut vor dispărea ,despre viitor și veți avea posibilitatea de a trăi în prezent și să te apropii de sinele tău divin și să comunici cu el. Credință, muncă cu tine însuți și trăit prezentul la maxim .Mulți vor spune că e ușor de zis și greu de făcut ,dar până nu faci de unde știi dacă e greu sau ușor.

Radu Dragan

Reclamă

Energie și materie

Până nu demult s-a crezut că în lumea noastră toate sunt de sine stătătoare, separate şi că lucrurile şi fiinţele nu se pot influenţa reciproc. Ultimele rezultate ale ştiinţei au dovedit exact contrariul: totul este interconectat cu tot şi în mod tainic interdependent.

La începutul anilor ’90, fizicianul rus Vladimir Poponin a uimit lumea ştiinţifică cu experienţele realizate care, ulterior, au devenit de-a dreptul celebre. Respectiv, el a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, vrând ca prin această alăturare să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Astfel din una din eprubete el a extras tot aerul pentru a obţine vid (un spaţiu plin de informaţii şi energie, şi nu gol, cum se credea până recent, în care există fotoni care pot să fie măsuraţi destul de exact cu instrumente speciale). Astfel, în experimentul său, Poponin a constatat la început că fotonii din în vid sunt distribuiţi în eprubetă, aşa cum şi era de aşteptat, în mod dezordonat. Apoi a introdus ADN-ul uman. Şi… stupoare! În prezenţa ADN-ului, particulele de fotoni din vid s-au ordonat într-o formă anume. Concluzia cercetătorului a fost că ADN-ul uman are o influenţă directă asupra fotonilor ordonându-i în forme regulate. Prin extensie, s-a dedus că acest lucru dovedeşte că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea din jurul nostru. Faptul este fără precedent în cultura occidentală, în care o astfel de influenţă nu a fost niciodată menţionată şi nicidecum acceptată, ca în cazul culturii orientale. Dar experienţele lui Poponin sunt de netăgăduit tocmai pentru că au demonstrat negru pe alb, că fotonii atomilor se grupează după un model anume în prezenţa ADN-ului uman. Aşa, pentru prima oară, ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi spun dintotdeauna, anume că noi suntem parte integrantă din această lume şi că noi o influenţăm în permanenţă prin simpla noastră prezenţă.

Un gol… plin!

Poponin nu s-a oprit însă aici cu experienţele! El a extras apoi din eprubetă ADN-ul uman şi a descoperit un lucru şi mai uimitor: anume că fotonii rămaşi în eprubetă au continuat să se comporte ca şi când ADN-ul uman ar fi fost încă prezent, păstrând ordinea imprimată de acesta. S-a dedus că fotonii şi ADN-ul uman păstrau cumva legătura, deşi fuseseră separaţi fizic de parcă un câmp subtil îi ţinea încă conectaţi. Experienţele au fost repetate de nenumărate ori până când şi ultimul sceptic a fost convins de noua realitate descoperită, anume că ADN-ul uman influenţează lumea din jurul lui. S-a demonstrat astfel că există un câmp cuantic de energie care ne uneşte cu tot ce există în jurul nostru chiar dacă înainte de aceste experienţe se credea că spaţiul care ne înconjoară este gol. Prin experimentele lui, Poponin a demonstrat că acest spaţiu nu este nici pe departe gol ci plin de energie şi informaţie.

Gândul care ucide

Poponin nu s-a oprit însă aici şi şi-a continuat experimentele încercând să afle dacă şi cum sentimentele, gândurile şi credinţele care izvorăsc profund din inima noastră, care sunt de fapt emisii de energie, modifică ADN-ul. Pentru aceasta, el izolat în câte o eprubetă ADN de la diferite persoane. Apoi acestea au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale şi au fost măsurate reacţiile electrice produse la nivelul ADN-urilor respective. Aşa s-a constatat că atunci când este înconjurată de stări de iubire, recunoştinţă, compasiune, bucurie etc. molecula de ADN se dilată, iar lanţurile de ADN se deschid şi se măresc. Când sunt scăldate în sentimente negative (furie, frustrare, stres), molecula de ADN se micşorează şi-şi blochează multe din coduri. S-a dedus că, de aceea, sentimentele negative ne separă de lumea din jurul nostru şi ne deconectează de fluxul miraculos al vieţii. Experimentele au demonstrat însă şi că această blocare poate să fie anulată de îndată ce experimentatorul emite, iarăşi, stări de recunoştinţă, iubire şi fericire. Ulterior, într-un alt experiment, au fost izolate mostre de ADN uman care de data asta au fost plasate la mari distanţe faţă de subiectul-sursă. În timp ce acesta trăia emoţii intense s-a descoperit că mostrele sufereau instantaneu aceleaşi modificări de parcă s-ar fi aflat încă în locul de origine. Timp de 20 de ani experimentele au tot fost repetate sub diferite forme. Concluzia a fost mereu aceeaşi: genele ADN sunt modificate de energiile din exterior. Ştiinţa care se ocupă cu studierea acestor fenomene a fost numită epigenetică.

Emiţători-receptori bipezi

În urmă cu câţiva ani se ştia că partea genetică a ADN-ului adică genele, nu reprezintă decât 10% din ADN. Despre restul de 90% nu se ştia nimic, fiind numit gunoi ADN. S-a trecut însă la studierea detaliată a genelor, la identificarea fiecăreia în parte şi s-a descoperit că genele reprezintă de fapt doar 5% din ADN. Restul de 95% continua să rămână un mister. Contrariaţi, cercetătorii ruşi Vladimir Poponin şi Pjotr Garajajev au emis un posibil răspuns: anume că 95% din ADN este de fapt folosit în procesul de comunicare cu ceilalţi. Moleculele de ADN din organismul uman fac parte dintr-o gamă mult mai largă de semnale biologice, pentru că asigură încărcarea organismului cu energie prin care se realizează regenerarea acestuia celulă cu celulă, moleculă cu moleculă. Prof. dr. Fritz A. Popp (renumit biofizician german) a descoperit şi că o mare parte din această comunicare se realizează prin lumină, prin aşa-numiţii biofotoni. Judecând după importanţa acestora era evident că ADN-ul trebuia să aibă un rol foarte important. Concluzia a fost că noi transmitem informaţii nu doar prin intermediul creierului şi al inimii, ci şi prin intermediul ADN-ului nostru. Tot prin el, putem să şi recepţionăm informaţia pe care apoi o înmagazinăm. Pe scurt, suntem într-o permanentă stare de emisie-recepţie.

Vârtejuri de energie

Fizica cuantică este total diferită de fizica mecanică clasică învăţată de părinţii şi bunicii noştri la şcoală. Potrivit acesteia din urmă, modelul unui atom este reprezentat de un nucleu în jurul căruia gravitează particule fixe de electroni şi protoni. Fizica modernă ştie însă astăzi că nu este vorba despre nişte particule fizice propriu-zise, ci de o concentraţie de energie în diferite zone ale atomului. De nişte unităţi de materie-energie, care conţin informaţie şi energie. Cu cât ne apropiem mai mult de electroni şi protoni şi chiar de nucleul atomului, cu atât acestea par că se… rarefiază. Ceea ce pe vremuri se credea că este format din particule fixe se dovedeşte a fi astăzi construit doar din… vârtejuri de energie. În concluzie, atomul nu are nici un fel de structură fizică, materială! „Materia este, de fapt, o iluzie. Materia doar ne apare ca fiind materie, dar cercetată detaliat cu ajutorul unor microscoape electronice, se dovedeşte clar că este formată doar din energie”, afirmă şi prof. dr. Ervin Laszlo, renumit savant filosof al sistemelor şi teoretician al evoluţiei generale. Prin urmare nu este nici o exagerare să declarăm că nu există materie propriu-zisă, ci doar energie. „În acest Univers nu există materie! – susţine şi prof. dr. James L. Oschman, biofizician şi expert în biologia celulei, de renume mondial. Tot ceea ce ne apare ca fiind fix sau dens, e de fapt energie condensată.” Şi mai interesant este însă că energia unui atom este construită din acelaşi gen de energie din care sunt create gândurile, convingerile şi emoţiile noastre. „Nu suntem altceva decât energie pură care posedă informaţie şi care e integrată perfect în acest sistem macrocosmic”, ne asigură oamenii de ştiinţă. Fizica cuantică ne învaţă astăzi că atomul se transformă singur când se schimbă câmpul său electromagnetic. Asta înseamnă că noi chiar putem să influenţăm orice atom din acest univers, indiferent de timp sau de distanţă, în funcţie de ce energii emitem. Mai rămâne doar să conştientizăm asta şi să învăţăm cum să o facem!

maxresdefault

Sursa http://www.scoalaedu.ro