Boli cu transmitere spirituală

Viziunea şi practica noastră spirituală poate fi „infectată” de câteva „boli cu transmitere spirituală”. Iată principalii „contaminanţi”:

1. Spiritualitatea de tip „fast-food”: Amestecaţi spiritualitatea cu o cultură occidentală care promovează viteza, multitasking-ul şi recompensarea imediată şi veţi obţine probabil o spiritualitate „fast-food”. Ea provine din fantezia noastră, comună şi de înţeles, că eliberarea de suferinţa umană poate fi un proces rapid şi uşor. Totuşi, un lucru este clar: transformarea spirituală nu poate fi obţinută dintr-o dată.

2. Falsa spiritualitate: Este tendinţa de a umbla, a te îmbrăca şi a acţiona aşa cum ne imaginăm că ar face o persoană spirituală. Dar aceasta este doar o imitaţie a realizării spirituale autentice, precum sunt produsele contrafăcute vândute ieftin pe la colţul străzii.

3. Motivaţie confuză: Deşi dorinţa noastră de evoluţie spirituală poate fi autentică, ea este deseori amestecată cu motivaţii mai pământeşti, cum ar fi dorinţa de a te simţi iubit, dorinţa de a fi legat de cineva, nevoia de a-ţi umple goliciunea sufletească, credinţa că drumul spiritual îţi va alunga orice durere şi ambiţia spirituală, adică dorinţa de a fi cineva „special”, mai grozav ca alţii.

4. Identificarea cu experienţele spirituale: În această boală ego-ul îşi asumă meritul experienţei spirituale şi începem să credem că noi suntem întruchiparea iluminării. De obicei, fenomenul nu durează la nesfârşit, dar tinde să se prelungească la cei care se consideră persoane iluminate sau care au statutul de învăţători spirituali.

5. Ego-ul spiritualizat: Boala apare când structura profundă a personalităţii este profund pătrunsă de concepţii şi idei spirituale. Ego-ul se retrage la adăpost sub această carapace „spirituală”, ceea ce îl face impenetrabil la critici, sfaturi, feedback, stimuli proaspeţi. Ne blocăm creşterea spirituală reală tocmai în numele ideilor noastre îndelung elaborate, dar pietrificate, despre spiritualitate.

6. Producerea pe bandă rulantă de maeştri spirituali: La ora actuală există numeroase şcoli şi tradiţii spirituale la modă care îi fac pe discipoli să creadă că ei se află la un înalt nivel de iluminare spirituală, lucru departe de a fi adevărat. Totul se produce conform reţetei: primeşte lumina, trăieşte experienţa mistică şi – gata! – eşti iluminat şi pregătit să-i iluminezi şi pe alţii în acelaşi mod. Problema nu este că astfel de oameni predau lecţii despre spiritualitate, ci că ei se cred a fi ajuns deja maeştri.

7. Orgoliul spiritual: După ani de eforturi, practicantul atinge un anumit nivel real de înţelepciune, ceea ce îi stimulează mândria, sentimentul de „superioritate spirituală”. Boala se manifestă sub forma gândurilor de genul „sunt mai bun, mai înţelept şi deasupra celorlalţi, fiindcă eu sunt un om spiritual.”

8. Mintea colectivă: Cunoscută şi sub numele de gândire de grup, mentalitate de sectă sau boală de ashram, este un virus insidios al dependenţei. Într-un grup spiritual se fac convenienţe subtile şi inconştiente despre cum ar fi corect să gândeşti, să umbli, să te îmbraci, să acţionezi. Indivizii şi grupurile infectate cu acest virus resping persoanele, atitudinile şi circumstanţele care nu se conformează regulilor nescrise ale grupului.

9. Complexul „poporului ales”: Acest complex de superioritate nu aparţine exclusiv evreilor. Este credinţa că „Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, pur şi simplu, mai bun decât orice alt grup”. Acest crez maladiv nu trebuie confundat cu recunoaşterea faptului că ai găsit calea cea mai bună pentru tine, adică învăţătorul spiritual sau comunitatea potrivită ţie!

10. Virusul mortal – „Am ajuns!”: Această boală este terminală, mortală pentru evoluţia noastră spirituală. Este vorba de credinţa că „am ajuns” la scopul final al căii spirituale. Din momentul în care credem că nu mai este nimic de atins, progresul spiritual şi orice dezvoltare ulterioară încetează.

În dobândirea discernământului pe calea spirituală este important să ne descoperim bolile ego-ului şi autoînşelării, al căror morb îl avem cu toţii. Atunci avem nevoie, mai mult decât oricând, de simţul umorului şi sprijinul prietenilor spirituali veritabili. Când înfruntăm obstacolele de pe cale, pot interveni şi clipe când cădem în disperare şi ne scade stima de sine, sau ne pierdem credinţa în disciplina pe care o urmăm. Totuşi, trebuie să ne păstrăm credinţa în noi înşine şi în ceilalţi ca să putem realiza ceva important pe lume.

Adaptare după ” Eyes Wide Open: Cultivating Discernment on the Spiritual Path”

traducere şi adaptare de Rãzvan Petre . sursa Spiritus.ro

Reclamă

Manifestarea iubirii.

De foarte multe ori, oamenii confunda iubirea cu dragostea, manifestata prin mangaierea sau imbratisarea trupului.
Iubirea, ca valoare a fiintei umane, cuprinde un inteles mai amplu, care poate fi cunoscut in mod deosebit prin traire si simtire.
Fiecare fiinta umana isi are valoarea sa bine definita pe aceasta planeta, indiferent de rasa, sex, fizionomia trupului sau religie. Aceasta valoare trebuie cunoscuta de catre fiecare om si impartasita chiar, dandui-se sensul adevarat, pentru a se putea pastra armonia in univers.
Armonia se pastreza  valoarea iubirii luminata de om, care a fost creat de catre Dumnezeu-Creatorul, prin binecuvantarea data, “dupa chipul si asemanarea Sa.” Prin aceasta binecuvantare, data de Insusi Creatorul, omul trebuie sa-si traiasca viata in aceasta dimensiune karmica prin valoarea-i data, asa cum se cere unei fiinte spirituale.
Pentru aceasta, el, omul, trebuie sa-si manifesteze dorinta de cunoastere, si prin aceasta sa cerceteze fiecare traire si simtire a aproapelui sau. Asa cum am spus, fiecare om isi are valoarea sa in univers, valoare ce-i este data de nivelul constiintei lui, masurat in caste, ca simbol al luminii sale. Fiecare casta, ce cuprinde o unitate masurabila a constiintei omului, care ii arata intelepciunea pe care Creatorul o recunoaste ca valoare a fiintei, trebuie cunoscuta de catre fiecare om. Cunoasterea acestei valori il poate determina pe om sa o cuprinda prin meditatie, rugaciune, fapte bune si acceptarea oricaror situatii ce vin in pasul vietii sale.
Viata omului, ca destin, poate fi schimbata prin ceea ce accepta el, ca fiinta spirituala, vie, sau fiinta nespirituala, nevie.
A fi o fiinta spirituala, vie, inseamna a fi in armonie permanenta cu universul si in acord cu Legile Divine, universale, iar a fi o fiinta nespirituala, nevie, inseamna a fi in dizarmonie cu universul si in dezacord cu Legile Divine, acceptand intunericul ca forma de existenta. Cum exista liberul arbitru, lasat de catre Insusi Dumnezeu, fiecare om isi alege calea existentei sale prin timp si spatiu.
Iubirea, ca valoare a fiintei umane, este singura in masura sa modifice comportamentul omului, schimbandu-i chiar destinul, eliberandu-l de greutatea karmei. Prin aceasta eliberare a sa de cuprinsul karmei, omul poate cunoaste cu adevarat ce-nseamna a iubi. Valoarea constiintei sale crescand, ea il ajuta ca prin meditatie, rugaciune, fapte bune, sa priveasca spre aproapele sau cu un gand de binecuvantare, pretuindu-l.
Prin aceasta pretuire a aproapelui, fiinta umana spiritualizata respecta statutul de fiinta a fiecarui confrate, acceptandu-l, ajutandu-l chiar sa se inalte prin cunoasterea pe care i-o poate da.
Cunoasterea ajuta omul in a-si manifesta iubirea. Iubirea da nou sens vietii fiintei care a ajuns la o anumita cunoastere, de o valoare precisa.
Valoarea venita catre cuprinsul omului il inalta, facand ca tot ceea este in preajma lui sa se schimbe prin simpla sa prezenta, manifestata prin iubire.
Aceasta manifestare a iubirii poate redestina destine in pasii acelora care pot sa accepte adevarul venit prin cei de langa ei. Iubirea da un nou sens vietii fiintei umane. Pentru aceasta trebuie sa se accepte ideea ca omul prin insasi existenta sa este cale catre adevar prin ceea ce i s-a dat prin binecuvantarea Creatorului.
Iubirea poate cuprinde adevarul fiecarui om, daca omul isi poate manifesta iubirea. Manifestarea iubirii poate fi inteleasa de fiecare om, daca omul accepta iubirea ca valoare absoluta. Necuprinsul iubirii aduce infinita bucurie fiintei, prin retraire, aceasta stie sa si-o manifesteze.
Fiecare manifestare a unei trairi, daca poate fi pretuita, se poate spune ca omul si-a invatat lectia pentru care se afla acum si aici…

maitreya.ro

Reclamă

Ce este un maestru-aveți grijă în mâinile cui vă puneți sufletul.

Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov a descris ceea ce este un maestru spiritual.

Învătăturile lui au fost de natură orală ,cărtile fiind scrise de cei din preajma lui,iar în rândurile de mai jos ve-ți descoperi ce înseamnă un maestru spiritual, Mi se pare corect față de voi ,cei ce veți citi aceste rânduri ,să știți ce este cu adevărat un maestru spiritual ca să știți în mâinile cui vă puneți sufletul.

Un Maestru, trebuie s-o ştiţi, este la fel ca toţi ceilalţi oameni: are aceleaşi organe care-l fac să simtă aceleaşi nevoi şi aceleaşi dorinţe. Iar dacă îi tăiaţi o bucată de carne, veţi vedea că sângele său va curge roşu ca la toată lumea! Diferenţa este că la un Maestru conştiinţa este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare şi, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine. Evident, pentru aceasta trebuie foarte mult timp şi o activitate gigantică; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru într-o singură încarnare.

Dacă întâlniţi un Maestru, să ştiţi că toate calităţile şi virtuţile pe care le manifestă, nu le-a achiziţionat în această singură viaţă. Nu, a fost nevoie ca el să lucreze timp de secole, chiar milenii, şi cum calităţile pe care le-a câştigat prin proprie activitate nu dispar în momentul în care a trebuit să părăsească Pământul, când revine îşi aduce din nou aceste calităţi. Astfel, din încarnare în încarnare, el adaugă noi elemente spirituale, până în ziua în care devine o adevărată călăuză de Lumină şi Virtute divină.

Din nefericire, există şi fiinţe care s-au pregătit timp de secole să devină mesageri ai Răului, iar aceştia sunt Maeştrii magiei negre. Fiinţa umană este liberă să aleagă Binele sau Răul; chiar dacă Inteligenţa cosmică o lasă să-l facă un anumit timp, în măsura în care s-a ridicat prin comportamentul ei contra ordinii universale, fiinţa aceea sfârşeşte totdeauna prin a fi distrusă. Dar, la început, ea are posibilitatea de alegere. Atâta timp cât fiinţa umană este vie, este liberă să se decidă pentru un sens sau celălalt.

În câteva cazuri, foarte rare, se găsesc fiinţe care, cu toată această libertate ce le este dată, rămân definitiv determinate. Marii Iniţiaţi, de exemplu” sunt determinaţi pentru Lumină şi pentru Iubire. Unii, bineînţeles, au putut să decadă, dar majoritatea lor au rămas Spirite ale Luminii. Şi, de altfel, cu cât trece timpul, cu atât mai puţin li se dă posibilitatea să-şi schimbe sensul, deoarece, graţie activităţilor spirituale, au reuşit să transforme, să divinizeze materia corpului lor şi ea a devenit ca un metal inoxidabil: aur pur. Dar atâta timp cât o fiinţă n-a ajuns la acest grad de evoluţie, este totdeauna posibil ca ea să-şi schimbe direcţia, şi s-au văzut cazuri în istorie când magi albi au devenit magicieni negri.

Vă întrebaţi cum se poate ajunge un magician negru… În realitate, este foarte uşor, chiar pentru voi: este suficient să daţi curs naturii voastre inferioare. Dacă încălcaţi fără încetare Legile Bunătăţii, ale Justiţiei şi ale Iubirii încercând să reuşiţi pe spezele altora, să-i excludeţi, să-i distrugeţi, nu puteţi să mai faceţi altfel decât să deveniţi un magician negru. Este simplu, este clar Mulţi îşi imaginează că pentru a deveni un magician negru, trebuie să ai un Maestru diabolic care să predea arta vrăjilor şi conjuraţiilor malefice. Aceasta se poete întâmpla, dar, pentru a vă pune în serviciul Răului, nu aveţi nevoie deloc de un Maestru; fără instructor, fără reţetă, fără nimic, puteţi deveni un magician negru dacă vă lăsaţi ghidat prea mult de natura voastră inferioară. Şi, la fel, pentru un om care nu se gândeşte decât să-i lumineze şi să-i ajute pe ceilalţi: chiar dacă nu are un Maestru pentru a-l instrui, este pe cale să devină un mag alb.

În realitate, fiecare fiinţă umană are un Maestru, dacă nu este un Maestru vizibil, este un Maestru invizibil. Criminalii au în Lumea invizibilă un Maestru care nu încetează să-i sfătuiască să facă rău celorlalţi. Chiar dacă ei spun: “Noi, un Maestru? Niciodată!” Ei bine, trebuie s-o ştie, aceşti orbi, că au un Maestru ale cărui sfaturi dăunătoare le urmează zi şi noapte.

Evident, eu, când vorbesc de Maeştri, subînţeleg întotdeauna adevăraţii Mari Maeştri spirituali, magii albi. Eu ştiu bine că se dă acest titlu de Maestru multor artizani pentru a arăta că ei excelează în profesia lor şi la fel şi notarilor, magistraţilor şi artiştilor etc… Este un mod de a vedea lucrurile şi eu nu le refuz acest titlu. Dar voi trebuie să ştiţi că un adevărat Maestru, în sensul spiritual al termenului, este o fiinţă care, în primul rând, cunoaşte Adevărurile esenţiale, nu ceea ce oamenii au scris, creat sau povestit, ci esenţialul după Inteligenţa cosmică. În al doilea rând, el trebuie să fi avut voinţa de a domina totul, de a stăpâni şi controla totul în el şi să fi reuşit. În fine, această ştiinţă şi această dominaţie pe care el le-a cucerit nu trebuie să servească decât manifestării tuturor calităţilor şi virtuţilor unei iubiri dezinteresate.

După dezinteresul său veţi recunoaşte un adevărat Maestru. Fiecare Maestru vine pe Pământ pentru a manifesta în mod particular o calitate: există, deci, Maeştri ai înţelepciunii, Maeştri ai iubirii, sau ai forţei, sau ai purităţii… Dar toţi adevăraţii Maeştri au în mod obligatoriu această mare calitate în comun: dezinteresul.

Există atâta impostori şi şarlatani pregătiţi să profite de naivitatea oamenilor! Ei au citit doar câteva mici cărţi de ştiinţe oculte care, deseori, au fost scrise de nişte ignoranţi şi asta este: se vor prezenta peste tot ca Mari Maeştri. Ei nu poartă asupra lor nici un semn după care să arate că Cerul i-a recunoscut; ei înşişi s-au declarat Maeştri şi cred că aceasta este suficient. Privitor însă la ceilalţi, în loc să studieze un pic o asemenea fiinţă pentru a vedea cum se comportă, ei o urmează cu ochii închişi. El îi va înşela, îi va stoarce de bani, îi va aservi, dar ei nu-şi vor da, totuşi, seama. Ei bine, este magnific, iată cel puţin o fiinţă inteligentă! Ceilalţi sunt proşti. De ce nu se întreabă nimeni de unde vine, cum a trăit, cine e Maestrul său, cine 1-a trimis?… Ah, nu, nu, inutil să-şi pună întrebări; din moment ce el promite să-i iniţieze în trei zile mijlocind cu câteva mii de dolari – ei îl cred. Sunt grăbiţi, înţelegeţi voi, Iniţierea nu trebuie să dureze mai mult de trei zile. Lumea este plină de oameni ca aceştia, glumeţi, excroci, care profită de credulitatea şi stupiditatea altora. Dar ei, cel puţin sunt inteligenţi!

Eu nu neg că aceşti oameni au ceva puteri – oricine, exersându-se, poate obţine anumite puteri -, dar problema este de a şti cum să le folosească şi în ce scop. Aici, despre aceasta Cerul se pronunţă: Cerul nu se preocupă de mijloacele pe care le posedaţi, ci de modul în care voi le folosiţi. Ceea ce contează pentru el, nu este ştiinţa voastră, clarviziunea voastră sau puterile voastre, ci dezinteresul vostru. Voi puteţi avea ştiinţă, clarviziune şi puteri, însă atâta timp cât nu sunteţi dezinteresat, chiar dacă oamenii vă recunosc ca Maestru, Cerul nu vă recunoaşte.

Nefericirea pentru oameni, este lipsa lor de discernământ: dacă întâlnesc un adevărat Maestru dezinteresat nu se vor încrede, pe când pe primul venit, care le va arunca praf în ochi prezentându‑se ca Maestru, îl vor urma. În realitate, un adevărat Maestru nu vă va spune niciodată că este un Maestru, niciodată; el vă va lăsa să o simţiţi şi să o înţelegeţi, el nu se grăbeşte să fie recunoscut. Din contră, un fals Maestru, din momentul în care a decretat că este un Maestru, nu mai are decât o singură idee: să se impună celorlalţi.

Legile spirituale ale succesului

Legea potenţialităţii pure

Prima lege spirituală a succesului este Legea Purei Potenţialităţi. Esenţa acestei legi constă în faptul că, în stare esenţială, noi suntem conştiinţă pură. Conştiinţa pură este tot una cu potenţialitatea pură; ea reprezintă un câmp al tuturor posibilităţilor şi al creativităţii infinite. Conştiinţa pură este esenţa noastră spirituală. Fiind infinită şi nelimitată, ea reprezintă de asemenea şi beatitudine pură. Celelalte atribute ale conştiinţei sunt cunoaşterea pură, tăcerea infinită, echilibrul perfect, invincibilitatea, simplitatea şi beatitudinea. Aceasta este natura noastră esenţială.

 

Legea dăruirii (consacrării)

Cea de-a doua lege spirituală a succesului este Legea dăruirii. Ea ar mai putea fi numită şi Legea dăruirii şi primirii, căci universul operează prin intermediul schimburilor dinamice. Nimic nu este static în univers. Corpul nostru se află într-un schimb constant cu corpul universului; mintea noastră interacţionează dinamic cu mintea cosmosului; energia noastră este o expresie a energiei cosmice.

Fluxul vieţii nu înseamnă altceva decât interacţiunea armonioasă a tuturor elementelor şi forţelor care structurează câmpul existenţei. Această interacţiune armonioasă a elementelor şi forţelor din viaţa noastră operează sub forma Legii dăruirii. Întrucât corpul şi mintea noastră, pe de o parte, şi universul, pe de altă parte, se află într-un schimb constant şi dinamic, blocarea circulaţiei energiei ar fi similară cu oprirea circulaţiei sângelui.

Legea karma-ei, sau a cauzei şi efectului

Cea de-a treia lege spirituală a succesului este Legea karma-ei. Karma înseamnă simultan acţiunea şi consecinţele ei, cauza şi efectul, căci orice forţă generează o forţă de răspuns, care se întoarce asupra noastră cu aceeaşi putere. Toată lumea a auzit expresia „Cine seamănă culege ceea ce a semănat”. De aceea, este limpede că dacă dorim să avem parte de fericire în viaţa noastră, noi trebuie să învăţăm mai întâi cum să semănăm seminţele care vor crea această fericire. Altfel spus, karma implică o alegere conştientă (angrenarea liberului arbitru).

Orice om este în esenţă un suflet care la dispoziţie posibilităţi infinite de a face alegeri. În fiecare clipă a existenţei noastre noi suntem scăldaţi în câmpul tuturor posibilităţilor, unde avem acces la o infinitate de opţiuni. Unele dintre aceste opţiuni sunt luate conştient, în timp ce altele sunt luate inconştient. Cea mai bună cale de a înţelege şi de a maximiza efectele legii karma-ei constă însă în a deveni conştienţi de alegerile pe care le facem în fiecare clipă.

Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut. Din nefericire, foarte mulţi oameni fac aceste alegeri inconştient. Ei nu se gândesc la consecinţele opţiunii lor, dar acestea se vor produce.

Dacă eu insult pe cineva, acesta va alege probabil opţiunea de a se simţi ofensat. Dacă îi fac însă un compliment, el va alege probabil opţiunea de a se simţi flatat. La urma urmei, nu este însă vorba decât de o opţiune.

Este posibil ca eu să insult o persoană şi aceasta să nu se simtă ofensată. La fel, se poate să-i fac cuiva un compliment, iar el să nu se simtă flatat. Altfel spus, deşi au la dispoziţie opţiuni infinite, marea majoritatea a oamenilor au devenit simple noduri de reflexe condiţionate care sunt declanşate în permanenţă de oameni şi de evenimente, declanşând tipare comportamentale previzibile.

Legea efortului minim

Cea de-a patra lege spirituală a succesului este Legea efortului minim. Această lege are la bază maniera în care funcţionează natura, fără nici cel mai mic efort, fără griji, într-o stare deplină de abandon. Acesta este principiul acţiunii minime, sau al non-rezistenţei. Altfel spus, este principiul armoniei şi iubirii. Învăţând această lecţie de la natură, noi putem să ne împlinim cu uşurinţă dorinţele.

Dacă veţi observa felul în care operează natura, veţi constata că ea merge întotdeauna în sensul efortului minim. Iarba nu se străduieşte să crească, ea creşte pur şi simplu. Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Păsările nu învaţă să zboare, ci zboară direct. Aceasta este natura lor inerentă. Pământul nu face eforturi ca să se învârtească în jurul propriei sale axe; aceasta este natura lui, să se învârtească cu o viteză ameţitoare şi să înainteze în spaţiu, pe o anumită orbită. Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor să lumineze. Iar natura omului constă în a-şi realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.

În Ştiinţa Vedică, străvechea filosofie a Indiei, acest principiu este cunoscut sub denumirea de principiul economiei de efort, care constă în „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. În final, omul ajunge la acel stadiu în care nu mai face nimic, dar realizează totul. Altfel spus, cea mai slabă intenţie a lui este suficientă pentru ca realizarea ei să se producă spontan. Aşa-numitele „miracole” nu sunt altceva decât expresii ale Legii efortului minim.

Inteligenţa naturii funcţionează fără efort, fără fricţiuni, în mod spontan. Ea nu este liniară, ci intuitivă, holistică şi are capacitatea de a inspira. Atunci când suntem în armonie cu natura, când suntem ferm stabiliţi în cunoaşterea Sinelui, putem folosi cu uşurinţă Legea efortului minim.

Efortul devine minim atunci când acţiunile noastre sunt motivate de iubire, căci natura este creată de energia iubirii. Ori de câte ori urmărim puterea şi controlul celor din jur, noi cheltuim energie. Atunci când urmărim banii sau puterea de dragul egoului, noi ne risipim energia urmărind iluzia fericirii, în loc să ne bucurăm de fericirea pe care ne-o oferă momentul prezent. Atunci când urmărim să obţinem bani numai pentru un profit personal, noi ne tăiem singuri fluxul de energie care comunică cu fiinţa noastră interioară, blocând astfel manifestarea inteligenţei naturii.

 

Legea intenţiei şi a dorinţei

Cea de-a cincea lege spirituală a succesului este Legea intenţiei şi a dorinţei. Această lege are la bază faptul că energia şi informaţia există pretutindeni în natură. De fapt, la nivelul câmpului cuantic nu există nimic altceva decât energie şi informaţie. Câmpul cuantic este doar un alt nume pentru câmpul potenţialităţii pure sau pentru conştiinţa pură. Iar acest câmp cuantic este influenţat de intenţie şi de dorinţă. Ne propunem să examinăm în detaliu acest proces.

Dacă sunt reduse la natura lor esenţială, o floare, un curcubeu, un fir de iarbă, un corp uman, toate înseamnă energie şi informaţie. În natura sa esenţială, întregul univers nu este altceva decât o mişcare a energiei şi informaţiei. Singura diferenţă dintre noi şi un copac se referă la conţinutul informaţional al corpurilor noastre.

La nivel material, atât noi cât şi copacul suntem alcătuiţi din aceleaşi elemente reciclate, în principal carbon, hidrogen, oxigen, sodiu, şi alte elemente în cantităţi mai mici. Pentru câţiva dolari, aceste elemente pot fi cumpărate de la un magazin. Diferenţa dintre noi şi copac nu constă neapărat în cantitatea de carbon, hidrogen sau oxigen. Mai mult, noi şi copacul fac un schimb permanent de carbon şi de oxigen. Adevărata diferenţă se referă la energie şi informaţie.

În planul naturii, noi, oamenii, suntem o specie privilegiată, întrucât avem un sistem nervos capabil să devină conştient de conţinutul energetic şi informatic al câmpului ce dă naştere corpului nostru fizic. Noi experimentăm subiectiv acest câmp sub forma gândurilor noastre, a sentimentelor, emoţiilor, dorinţelor, amintirilor, instinctelor, impulsurilor şi convingerilor noastre. Acelaşi câmp poate fi experimentat şi obiectiv, sub forma corpului fizic, iar prin intermediul acestui corp, putem experimenta acest câmp ca fiind lumea exterioară. În esenţă, totul este însă alcătuit din acelaşi material. Aşa se explică de ce înţelepţii din vechime au afirmat că: „Eu sunt acela, tu eşti acela, tot ce există este acela, şi altceva nu există în afara lui”.

Corpul nostru nu este separat de corpul universului, căci la nivel cuantic nu există limite bine definite. Acolo totul este numai vibraţie, val, fluctuaţie, convoluţie, perturbări localizate într-un câmp cuantic mai mare. Acest câmp cuantic lărgit – universul – este adevăratul nostru corp.

Sistemul nervos uman este nu doar capabil să devină conştient de informaţia şi energia propriului său câmp cuantic, dar întrucât conştiinţa umană are o flexibilitate infinită datorită acestui sistem nervos perfect creat, noi ne putem schimba în mod voluntar conţinutul informaţional care dă naştere corpului nostru fizic. La fel, noi putem modifica în mod voluntar energia şi conţinutul informaţional al corpului nostru cuantic lărgit – care este mediul înconjurător sau lumea exterioară – determinând anumite manifestări.

Există două calităţi inerente conştiinţei care permit această schimbare conştientă: atenţia şi intenţia. Atenţia energizează, iar intenţia transformă. Obiectul asupra căruia ne concentrăm atenţia – indiferent care este el – va creşte şi va deveni mai puternic în viaţa noastră. Invers, dacă ne reducem atenţia acordată unui anumit obiect (sau subiect), acesta îşi va pierde treptat importanţa, se va dezintegra şi va dispărea (din viaţa noastră). Pe de altă parte, intenţia declanşează transformarea energiei şi informaţiei. Ea îşi organizează propria împlinire.

Aşadar, calitatea intenţiei acordată unui obiect al atenţiei noastre va genera o infinitate de evenimente spaţio-temporale care vor conduce la rezultatul dorit, conform legilor spirituale ale succesului. Acest lucru se datorează faptului că intenţia sădită în solul fertil al atenţiei are o putere de organizare infinită. Puterea de organizare infinită se referă la puterea de a organiza o infinitate de evenimente spaţio-temporale, toate în acelaşi timp. Putem vedea expresia acestei puteri infinite de organizare în fiecare fir de iarbă, în fiecare pom înflorit, în fiecare celulă a corpului nostru. O putem vedea oriunde există viaţă.

Conform planului naturii, toate lucrurile şi toate fiinţele sunt legate între ele. Când apar ghioceii, ştim că primăvara este aproape. Când păsările încep să migreze, ştim că vine toamna. Natura este o simfonie, iar această simfonie este orchestrată la nivelul ultim al creaţiei.

Corpul uman este un alt exemplu al acestei simfonii. O singură celulă din corpul nostru face şase trilioane de operaţiuni pe secundă, şi trebuie să cunoască ce fac toate celelalte celule din corp, în acelaşi timp. Corpul uman poate cânta la un instrument, poate ucide microbii, poate concepe un copil, poate recita o poezie, contemplând în acelaşi timp mişcarea stelelor, şi toate acestea deoarece câmpul corelaţiilor infinite face parte din propriul său câmp informaţional.

Unul din cele mai remarcabile lucruri legate de sistemul nervos al omului este faptul că el îşi poate controla puterea sa infinită de organizare prin intermediul intenţiei conştiente. La om, intenţia nu este blocată într-un sistem energetic şi informaţional rigid. Ea are o flexibilitate infinită. Altfel spus, atâta vreme cât nu violăm celelalte legi ale naturii, noi putem să le comandăm prin intenţia noastră să ne împlinească visele şi dorinţele.

 

Legea detaşării

Cea de-a şasea lege spirituală a succesului este Legea detaşării. Această lege susţine că pentru a dobândi ceva în universul material, este necesar să renunţăm la ataşamentul nostru faţă de respectivul lucru. Aceasta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la intenţiile sau la dorinţele noastre. Singurul lucru la care trebuie să renunţăm este ataşamentul faţă de rezultatul lor.

Această lege este extrem de puternică. În momentul în care renunţăm la ataşamentul faţă de rezultate, combinând intenţia focalizată cu detaşarea de fructele ei, vom obţine cu siguranţă ceea ce ne dorim. Orice dorinţă poate fi împlinită prin intermediul detaşării, căci detaşarea are la bază credinţa necondiţionată în puterea Sinelui real.

Pe de altă parte, ataşamentul are la bază teama şi insecuritatea, iar nevoia de securitate este centrată pe necunoaşterea Sinelui real. Sursa prosperităţii, a belşugului, a obţinerii oricărui lucru din universul material, este întotdeauna aceeaşi: Sinele real, conştiinţa care ştie cum să împlinească orice nevoie. Tot restul nu sunt decât simboluri: maşini, case, bani, haine, avioane. Simbolurile sunt trecătoare; ele vin şi pleacă. Urmărirea simbolurilor seamănă cu călătoria pe o hartă, în locul teritoriului real. Ea dă naştere la anxietate şi ne lasă goi pe dinăuntru, căci noi confundăm Sinele cu simbolurile sale.

Ataşamentul se naşte din conştiinţa sărăciei, căci el se adresează întotdeauna simbolurilor. Detaşarea este sinonimă cu conştiinţa bogăţiei, căci ea aduce cu sine libertatea de a crea. Fericirea şi râsul nu se pot naşte decât din implicarea detaşată, care conduce la crearea spontană şi lipsită de efort a simbolurilor prosperităţii. Fără detaşare noi suntem prizonierii neajutorării, lipsei de speranţă, nevoilor lumeşti, grijilor triviale, disperării tăcute şi seriozităţii excesive şi inutile – adică ai acelor calităţi care caracterizează existenţa mediocră şi conştiinţa sărăciei.

Conştiinţa bogăţiei este capacitatea de a obţine tot ceea ce dorim, oricând dorim şi cu eforturi minime. Această experienţă nu este însă posibilă fără centrarea în înţelepciunea incertitudinii. În această incertitudine putem descoperi libertatea de a crea tot ceea ce dorim.

Oamenii caută cu disperare securitatea, fără să-şi dea seama de inutilitatea demersului lor. Chiar şi ataşamentul faţă de bani este un semn de insecuritate. Unii oameni îşi spun: „În clipa când voi avea un milion de dolari mă simţi pe deplin sigur. Atunci voi fi independent din punct de vedere financiar şi mă voi retrage la pensie. Voi avea astfel timp să fac tot ceea ce mi-am dorit de-a lungul vieţii mele”. Dar acest lucru nu se petrece niciodată, niciodată.

Cei care urmăresc securitatea o caută de-a lungul întregii vieţi, dar nu o descoperă niciodată. Ea rămâne veşnic efemeră, căci securitatea nu poate fi niciodată obţinută numai cu ajutorul banilor. Ataşamentul faţă de bani va crea întotdeauna insecuritate, indiferent cât de mare este contul în bancă. De fapt, printre oamenii cei mai nesiguri din lume se numără de multe ori chiar cei foarte bogaţi.

Căutarea securităţii este o iluzie. În tradiţiile spirituale de altădată, soluţia la această dilemă a fost găsită în înţelepciunea insecurităţii, sau a incertitudinii. Aceasta afirmă că urmărirea certitudinii şi a securităţii nu reprezintă altceva decât un ataşament faţă de ceea ce cunoaştem. Şi ce anume cunoaştem? Trecutul. Cunoaşterea nu este altceva decât închisoarea condiţionării trecutului. Aceasta nu poate conduce la evoluţie, la eliberare, iar atunci când nu există evoluţie, tot ce mai rămâne este stagnarea, entropia, dezordinea şi descompunerea.

Pe de altă parte, incertitudinea reprezintă solul fertil al creativităţii pure şi al libertăţii. Incertitudinea înseamnă să ne aruncăm în necunoscut în fiecare moment al existenţei noastre. Necunoscutul este câmpul tuturor posibilităţilor, este întotdeauna nou, întotdeauna proaspăt, întotdeauna deschis faţă de apariţia unor noi manifestări. Fără incertitudine şi fără necunoscut, viaţa nu ar fi altceva decât o repetiţie fadă a unor amintiri trăite cândva. Omul ar deveni victima trecutului său, iar tiranul de astăzi ar fi acelaşi ego lăsat nesupravegheat ieri.

De aceea, renunţaţi la ataşamentul dumneavoastră faţă de ceea ce cunoaşteţi, păşiţi cu curaj în necunoscut, şi veţi pătrunde în câmpul tuturor posibilităţilor. Voinţa de a păşi în necunoscut derivă din acceptarea înţelepciunii incertitudinii. În acest fel, în fiecare clipă din viaţa dumneavoastră veţi avea parte de aventură, de trăiri vii, de mister. Veţi experimenta astfel viaţa ca pe un joc incitant, ca pe o magie, ca pe o sărbătoare a propriului dumneavoastră spirit.

Nu lăsaţi să treacă nici o zi fără a căuta aventura în câmpul tuturor posibilităţilor. Atunci când daţi dovadă de incertitudine înseamnă că vă aflaţi pe calea cea bună, aşa că nu renunţaţi. Nu este deloc important să vă faceţi o idee clară şi rigidă despre ceea ce veţi face săptămâna viitoare sau anul viitor, căci dacă aveţi o idee prea clară despre ceea ce se va petrece şi dacă vă ataşaţi prea rigid de acel viitor anticipat, nu faceţi altceva decât să blocaţi o întreagă gamă de posibilităţi care s-ar fi putut petrece.

 

Legea dharma-ei, sau a menirii în viaţă

Cea de-a şaptea lege spirituală a succesului este Legea dharma-ei. Dharma este un cuvânt sanscrit care înseamnă „menirea în viaţă”. Legea dharma-ei afirmă că noi ne-am asumat manifestarea în această formă fizică cu unicul scop de a împlini această menire. Câmpul potenţialităţii pure este în esenţa lui însăşi divinitatea, iar divinul îşi asumă o formă umană numai cu scopul de a împlini un anumit ţel.

Potrivit acestei legi, orice om are un talent unic şi o manieră unică de a-l exprima. Există ceva ce putem face mai bine decât oricine altcineva din întreaga lume. Oricărui talent unic (şi expresiei sale manifestate) îi corespund o serie de nevoi unice. Atunci când aceste nevoi se suprapun peste expresia creativă a talentului nostru, scânteia produsă dă naştere la abundenţă şi belşug. Exprimarea talentelor noastre pentru a răspunde acestor nevoi creează prosperitate.

Dacă i-am învăţa pe copii acest principiu încă de la începutul vieţii lor, am vedea ce efecte remarcabile poate să producă el. Personal, am făcut acest lucru cu copiii mei. Le-am spus întotdeauna că există un motiv pentru care se află în această lume şi că ei trebuie să descopere singuri care este acest motiv. Copiii mei au auzit aceste lucruri de la vârsta de patru ani. În plus, i-am învăţat cum să mediteze, după care le-am spus: „Aş dori să nu vă temeţi niciodată, dar absolut niciodată, în legătură cu felul în care vă veţi câştiga existenţa. Dacă nu veţi reuşi singuri acest lucru, eu voi avea grijă de voi, aşa că nu trebuie să vă faceţi griji. Aş dori de asemenea să nu vă concentraţi excesiv asupra notelor pe care le obţineţi la şcoală. Nu ţin să deveniţi cei mai buni. Ceea ce mi-aş dori în schimb foarte mult din partea voastră ar fi să vă puneţi întrebarea în ce fel puteţi servi umanitatea, şi care sunt talentele voastre speciale. Fiecare om are un talent special pe care nu-l mai are nimeni altcineva, şi fiecare o mare o manieră specială de a exprima acel talent, pe care nimeni altcineva nu o mai are”. Şi astfel, toţi copiii mei au ajuns la cele mai bune şcoli, au avut cele mai mari note, şi fiecare încearcă să îşi exprime unicitatea, concentrându-se asupra lucrurilor pe care le au de dăruit. Aceasta este Legea dharma-ei.

Legea dharma-ei are trei elemente. Primul afirmă că orice om se află pe acest pământ

pentru a-şi descoperi Sinele real, pentru a realiza că adevărata sa identitate este una spirituală, că în esenţă este o fiinţă spirituală care şi-a asumat o manifestare în formă fizică. Nu este corect să spunem că noi suntem fiinţe umane care au din când în când experienţe spirituale. Realitatea este inversă: noi suntem fiinţe spirituale care şi-au asumat o formă umană ocazională.

Orice om se află pe această planetă pentru a-şi descoperi sinele superior sau sinele spiritual. Acesta este primul înţeles al Legii dharma-ei. Noi trebuie să descoperim singuri că în interiorul nostru se află un zeu sau o zeiţă într-o stare embrionară, care doreşte să se nască pentru ca noi să ne manifestăm divinitatea.

Cel de-al doilea element al Legii dharma-ei se referă la exprimarea talentului nostru unic. Legea dharma-ei afirmă că orice fiinţă umană se naşte cu un talent unic. Fiecare dintre noi are un talent unic prin expresia lui, atât de unic încât nu mai există nimeni pe această planetă care să dispună de acest talent, sau de expresia lui. Altfel spus, există în noi posibilitatea de a face ceva mai presus decât oricine altcineva pe această planetă. Atunci când ne descoperim această menire şi când o exersăm, noi pierdem noţiunea timpului. Atunci când ne exprimăm talentul unic de care dispunem (în unele cazuri avem chiar mai multe asemenea talente unice), expresia acestui talent ne conduce într-o lume a conştiinţei care transcende hotarele timpului.

Cel de-al treilea element al Legii dharma-ei se referă la serviciul adus umanităţii, semenilor noştri, la anumite întrebări pe care orice om ar trebui să şi le pună, căutând răspunsul la ele: „Ce pot face pentru a fi de folos? Cum îi pot ajuta pe cei cu care intru în contact?” Atunci când combinăm capacitatea de a ne exprima talentul unic cu serviciul adus umanităţii, se poate spune că respectăm plenar Legea dharma-ei. Dacă mai adăugăm şi experienţa directă a propriei noastre spiritualităţi, a câmpului potenţialităţii pure, este de-a dreptul imposibil să nu avem acces la o prosperitate infinită, căci aceasta este singura cale prin care poate fi atinsă prosperitatea.

Această prosperitate nu este temporară, ci permanentă, căci talentul nostru este unic şi nu poate fi depăşit de nimeni, la care se adaugă serviciile aduse semenilor noştri, pe care le putem descoperi răspunzând la întrebări de tipul: „Ce pot să fac ca să-i ajut pe alţii?”, în locul unora de tipul: „Ce pot să fac pentru a-mi fi mie bine?”

Întrebarea „Cu ce mă aleg eu?” ţine de dialogul interior al egoului. Întrebarea „Ce pot să fac pentru a le fi de folos altora?” ţine de dialogul interior al spiritului. Spiritul se referă la acel domeniu al conştiinţei noastre în care experimentăm universalitatea. Simpla trecere de la un dialog interior bazat pe întrebarea „Eu cu ce mă aleg?” la întrebarea „Ce pot face pentru alţii” este suficientă pentru a transcende egoul şi pentru a pătrunde în lumea spiritului. Calea cea mai sigură pentru a pătrunde în lumea spiritului este meditaţia, dar simpla trecere de la o întrebare la alta, aşa cum am arătat mai sus, este suficientă pentru a căpăta acces la lumea spirituală, adică la acea lume în care ne putem experimenta propria universalitate.

Dacă doriţi să folosiţi la maximum Legea dharma-ei, este necesar să faceţi mai multe angajamente.

Primul angajament este acesta: îmi propun să caut până când îmi voi descoperi sinele superior, care îmi transcende egoul, prin intermediul practicii spirituale.

Cel de-al doilea angajament este următorul: voi urmări să îmi descopăr talentele unice, pentru a mă bucura de ele, căci ştiu că pătrunderea în lumea spiritului, care transcende timpul, aduce după sine fericirea. Voi cunoaşte astfel beatitudinea.

Cel de-al treilea angajament este acesta: mă voi întreba în permanenţă ce pot face pentru a fi de folos umanităţii. Voi răspunde la această întrebare şi apoi voi aplica în practică acest răspuns. Îmi voi folosi talentele unice pentru a le fi de folos semenilor mei, îmbinând împlinirea nevoilor lor cu dorinţa mea de a-i ajuta pe alţii.

fragmente din „Cele șapte legi  spirituale ale succesului”-Deepak Chopra.

Reclamă

Semnele trezirii spirituale….

Semnele de tranziție ale organismului spre o altă stare de conștiință nu sunt boli,sunt doar semne pe care le primim de la Divinitate pentru ca să înțelegem că devenim diferiți. Dacă cunoaștem și înțelegem aceste stări vom observa că trec de la sine fără să fie nevoie să umblăm prin spitale .

Gândiți-vă că nici o boală nu se vindecă într-o oră ,dar multe din aceste simptome trec într-o oră.

Iată mai jos cele mai frecvente simptome ale trecerii înspre o conștiință extinsă.

Căldură intensă în interiorul corpului”bufeuri, mâini sau picioare extrem de calde, coloana vertebrală,spate ,cap, sau simțiți tot corpul în flăcări.

Transpirație extremă cu fiecare puseu de căldură puternică.

Anumite zone ale corpului extrem de reci.

Brusc apar tremurături,vă este foarte frig deși nu e cazul din cauza frigului.

Energie electrică ,vă curentați de tot ce atingeți, aveți energie suplimentară în corp și atunci când atingeți lucrurile apar scântei.

Spasme musculare, convulsii, mâncărimi, senzații ciudate pe piele sau sub piele, sensibilitatea nervilor.

Dureri și presiuni în zona coloanei vertebrale,presiuni atât de intense că dau dureri mari de coloană.

Confuzie mentala, incapacitatea de a vă concentra, pierderea temporară a anumitor cuvinte,nume termeni, brusc nu știți numele unei peroane sau nu vă aduceți aminte un eveniment sau începeți fraza și nu știți ce vroiați să spuneți.

Schimbări bruște de dispoziție, furie, frustrare, tristete, bucurie, fericire, repulsie față de toate lucrurile negative.

Aveți impresia că ați cam”înnebunit”din cauza faptului că nimic nu vă mai place,vă supără tot, nu vă mai adaptați la nimic, vă simțiți străin nu numai printre oamenii din jur sau cunoscuți dar de multe ori experimentați asta și în propria familie cu copii vostri, lucru care va tulbura,va bulverseaza și vă da impresia că nu mai gândiți corect.

Uneori vă exprimați incontrolabil furia și repulsia față de lucrurile care le considerați foarte negative acum, dar erau perfect normale mai ieri.

Clarviziune, știți dinainte cum se vor termina anumite situații sau “ghiciți “gândul celui de lângă voi.

Simțiți mirosuri de flori sau de tamâie deși nu există așa ceva prin preajmă.

Auziți diferite sunete, tonuri sau muzică deși nu există nimic care să le propage.

Valuri bruște de greață, rău inexplicabil.

Ameteală, sentimentul că ați cădea.

Alergii inexplicabile sau sensibilitatea la anumite chimicale cu care nu ați avut probleme niciodata,exemplu de la o crema de mâini sau fată, sampon sau sapun sau orice altceva cu care nu ați avut probleme.

Sensibilitate severă la sunete, mirosuri, lumini, căldură, frig, energii, sau la alte persoane care vă stau în preajmă, senzația că nu le puteți tolera prezența, de fapt sunteți sensibili la energia corpului lor, nu au aceeași frecvență cu voi ,nici măcar pe aproape ca să fie totuși tolerată de biocâmpul vostru energetic .

Schimbări bruște în a mânca diferite mâncăruri care nu v-au plăcut niciodată, sau pofte, nu mai reușiți să mâncați decat alimente ușoare sau care au multe proteine, mâncați puțin și foarte rar.

Dificultate în digestie, incapacitatea de a bea alcool, vi se face greață imediat.

Episoade de diaree, sensibilitate intestinală, balonare, dureri și presiuni în abdomen.

Stări intense de durere de cap, presiuni în cap, senzație de dureri acute de gât.

Incapacitatea de a functiona cum trebuie, căutați să fiți mereu singuri, intimitate, liniște.

Cădere masivă de păr, rupere, păr uscat, subnutrit.

Coșmaruri, vise lucide.

Vă treziți în mod repetat în timpul nopții.

Nevoie de somn în timpul zilei, epuizare.

Epuizare fizică profundă, epuizare emoțională,mentală.

Letargie, dureri ale corpului, oase, articulații.

Agitație, nervozitate, senzație că ați rămas singur pe lume, durere sufletească inexplicabilă care vă lasă organismul epuizat.

Trecere bruscă de la bucurie la plâns.

Extinderea conștiinței, percepției, vedeți lumea cu alți ochi decât până acum.

Toate aceste stări vă aduc multă suferință, dar este drumul vostru spre Ascensiune Spirituală.

În momentul în care veți întelege în mod real ce se întâmplă cu voi ,aceste simptome vor dispărea lăsând loc unei liniști pe care nu ați mai simțit-o până acuma.

Multumiți Divinului pentru că treceți prin ele, răsplata este o viața care nu se va compara cu ceea ce ați trăit înainte .

Reclamă

Folosește intuiția dacă tot ai primit-o în dar !

your-intuition-copy

Intuiţia este înţelepciunea spirituală pe care o purtăm înlăuntrul nostru. Ea se poate manifesta ca o clipă de uimire, o senzaţie corporală, un sentiment de bucurie sau o presimţire. Ea devine foarte puternică dacă o consultăm mai des. Urmându-ne intuiţia, putem lua decizii potrivite nouă şi putem învăţa să ne exprimăm sinele cel mai autentic.
Intuiţia devine extrem de importantă când e vorba de propria sănătate. Uneori ştiţi că ceva nu e în regulă pentru că ascultaţi „doctorul lăuntric”, sau din contră, nu acceptaţi un diagnostic pus pentru că intuiţia vă spune altceva.
Dacă încă intuiţia nu vă răspunde conform aşteptărilor, încercaţi să faceţi următoarele lucruri:
Meditaţi. Încercaţi să staţi nemişcaţi, să vă eliberaţi de orice anxietate şi nehotărâre, să lăsaţi orice gânduri de panică, teamă, nesiguranţă. Fiţi atenţi la orice mesaj de durere, de enervare, de oboseală sau de anxietate. Imaginaţi-vă că inspiraţi energie şi sănătate şi expiraţi răul şi boala. Continuaţi să meditaţi în acest fel cel puţin 10 minute. Dacă nu vă place meditaţia din poziţia şezând, faceţi o plimbare în natură. Mersul pe jos poate servi ca „meditaţie în mişcare” şi e foarte sănătos.
Luaţi decizii intuitive. Ascultaţi mai des senzaţiile corporale şi presimţirile, dincolo de confirmările din realitatea imediată. Corpul vă spune să mergeţi la doctor, să întrerupeţi o relaţie, să schimbaţi locul de muncă sau să faceţi o activitate programată? Aveţi încredere în ceea ce simţiţi, fără să vă blocaţi hotărârile şi activitatea zilnică. Uneori e greu să crezi în intuiţie pentru că asta înseamnă să ieşi din zona de confort, însă aveţi grijă că o schimbare nu trebuie să fie făcută brusc. Dacă aveţi senzaţia că a venit vremea să vă schimbaţi locul de muncă, faceţi lucrurile treptat: actualizaţi CV-ul, luaţi legătura cu agenţiile care se ocupă de recrutare şi cercetaţi piaţa muncii înainte de a părăsi locul de muncă.
Dormiţi cu ideea în gând. Este calea cea mai potrivită de a te conecta la intuiţie. Înainte de a merge la culcare seara, îţi pui o întrebare simplă, cu da sau nu, despre calea de urmat, despre ce decizie să iei, ori despre cum să răspunzi unei provocări. În timpul somnului, mintea subconştientă lucrează asupra răspunsului. După ce te vei scula, vei avea un răspuns clar, negreşit. Acest ritual dinainte de culcare nu este acelaşi lucru cu grija sau cu rumegarea provocării problemei, ba din contră. Ceri puri şi simplu un răspuns la problemă şi laşi subconştientul sau pe Dumnezeu să răspundă în locul tău.
S-a spus că singura dată când privim în sus, la Dumnezeu, este atunci când suntem doborâţi. Dar există „ceva acolo sus” şi în noi înşine: este inteligenţa înnăscută care ne-a creat trupurile şi care are şi puterea de a le vindeca. Orice cale spirituală am alege, în noi are loc o schimbare, atunci când avem încredere în ea, ne îndreptăm spre ea şi credem în ea. Lucruri minunate se vor petrece şi în legătură cu sănătatea noastră: sistemul imunitar va fi stimulat puternic, creierul va produce substanţe biochimice care joacă rolul unor medicamente naturale, tensiunea arterială, stresul şi anxietatea se vor reduce.
Dormim mai bine şi ne simţim mai bine.
Aproape sigur, ne vindecăm.

sursa terapii.com

Trezirea spirituală

„Este suficientă o străfulgerare pentru a iniţia procesul de trezire, iar acesta este ireversibil!” – Eckart Tolle.

Trebuie să fim conştienţi de faptul că această călătorie spirituală pe care o parcurgem în această viaţă este o continuare a tuturor călătoriilor spirituale pe care le-am parcurs de-a lungul existenţelor noastre anterioare, fiind mai mult sau mai puţin conştienţi de acest lucru.

În zilele noastre cei mai mulţi oameni sunt preocupaţi de cunoaşterea şi înţelegerea fenomenelor fizice şi a aspectelor materiale cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi, dar sunt aproape complet ignoranţi în ceea ce priveşte propria fiinţă şi potenţialul benefic extraordinar ce este adormit în ei înşişi. Pentru ei, lumea în care trăiesc şi există este cea exterioară, ceea ce se vede şi ne înconjoară. Dacă ar fi să-i întrebăm cine sunt, ei ar începe să se descrie prin numele lor, prin ocupaţia, forma sau starea în care se găsesc în acea perioadă a vieţii, prin ce au fost sau vor să devină, sau prin diferite aspecte neesenţiale cu care se identifică mintea lor. Alţii, interesaţi într-o anumită măsură de aspectele spirituale, vor spune că sunt spirit divin sau suflet nemuritor, sau se vor descrie folosind alte concepte mai mult sau mai puţin interesante sau spirituale, pe care mintea lor le-a adoptat şi cu care au ajuns să se identifice, fără însă a le cunoaşte în profunzime.

Tocmai de aceea, asistăm la o situaţie paradoxală – fiinţele umane sunt capabile să călătorească în spaţiul cosmic, dar ignoră ceea ce se află în profunzimea fiinţei lor, sau se scufundă în cele mai adânci oceane, dar nu reuşesc să plonjeze în ele însele, rămânând insensibile la comorile ce zac în străfundurile sufletului. Identificându-se complet cu personalitatea egotică limitată, efemeră, nici nu bănuiesc cine sunt în realitate ele însele, care este natura lor esenţială. Din această perspectivă, putem spune că cele mai multe fiinţe umane, chiar aflate în stare de veghe, sunt profund adormite.

Egoul ne dă iluzia că avem o anumită personalitate, că suntem limitaţi de timp şi spaţiu, deşi tot el ne împinge să acţionăm ca şi cum am avea la dispoziţie tot timpul din lume şi ne face să credem că nimic nu poate sta în calea împlinirii dorinţelor noastre lumeşti. În mod obişnuit, egoul este cel care gândeşte, vorbeşte, el îşi însuşeşte trăirile şi acţiunile noastre şi tocmai de aceea este absolut necesar să-i cunoaştem mecanismele de funcţionare, pentru a nu mai cădea iar şi iar în capcana identificării cu el, considerându-l adevărata noastră natură.

Atunci când începem să observăm starea de inconştienţă ce ne caracterizează, starea de adormire în care ne aflăm, cea care ne face să realizăm această observare este chiar conştiinţa noastră, ce va determina gradat procesul de trezire spirituală. Tot ceea ce trebuie să facem atunci este să lăsăm lumina conştiinţei să ne pătrundă întreaga fiinţă. Astfel, vom realiza că de fapt noi suntem una cu acea lumină, vom începe să căutăm adevăratul sens al existenţei noastre şi vom descoperi adevăruri spirituale divine. Treptat, omul vechi se va transforma într-un om nou ce va pune bazele unei umanităţi înţelepte. Ceea ce veţi percepe va fi diferit, va fi într-o lumină mai bună şi va scoate din voi tot ceea ce este mai bun.papel-de-parede-gratis-para-pc