Stadiile conștiinței de sine.

image

1. MAI PRESUS DE CEI CARE NU ŞTIU SUNT CEI CARE AFLĂ SAU CITESC;
2. MAI PRESUS DE CEI CARE AFLĂ SAU CITESC SUNT CEI CARE REŢIN SAU MEMOREAZĂ;
3. MAI PRESUS DE CEI CARE REŢIN SAU MEMOREAZĂ SUNT CEI CARE ÎNŢELEG;
4. MAI PRESUS DE CEI CARE ÎNŢELEG SUNT CEI CARE APLICĂ;
5. MAI PRESUS DE CEI CARE APLICĂ SUNT CEI CARE OBŢIN REZULTATE;
6. MAI PRESUS DE CEI CARE OBŢIN REZULTATE SUNT CEI CARE, ATINGÂND SUCCESUL, DOBÂNDESC PUTERI PARANORMALE; 
7. MAI PRESUS DE CEI CARE ATINGÂND SUCCESUL DOBÂNDESC PUTERI PARANORMALE SUNT CEI CARE ATING ABSOLUTUL, DOBÂNDIND ÎNŢELEPCIUNEA PRIN CARE TOTUL DEVINE CU PUTINŢĂ…

Sursa : Balsam pentru suflet.

Anunțuri

Voi cei care combateți spiritualitatea …..

Voi toţi cei care atacaţi spiritualitatea, doriţi un mijloc de a-l combate cu succes?

Nimic mai simplu.

Iată-l.

Înlocuiţi-l prin ceva mai bun, găsiţi o soluţie mai înţeleaptă tuturor problemelor rezolvate de ea ; daţi omului o altă certitudine care să-l facă mai fericit; şi înţelegeţi bine valoarea cuvântului „certitudine”, căci omul acceptă drept cert doar ceea ce simte ; a vă mulţumi să spuneţi că nu este aşa, e foarte uşor; dovediţi, nu prin negare, ci prin fapte, că nu este aşa, nu a fost niciodată aşa şi nu poate fi aşa. Dacă nu este aşa, afirmaţi mai ales ceea ce-i poate lua locul; în sfârşit, dovediţi că aceste consecinţe ale spiritualității nu-i fac pe oameni mai buni, şi deci mai fericiţi, prin practicarea celei mai pure morale , morală de care voi faceţi atâta caz, dar pe care o practicaţi atât de puţin.
Când veţi fi făcut toate acestea, veţi avea dreptul să atacaţi. Spiritualitatea este puternică deoarece se sprijină chiar pe temeliile religiei : Dumnezeu, sufletul, pedepsele şi recompensele viitoare; şi mai ales pentru că prezintă pedepsele şi recompensele ca pe nişte consecinţe naturale ale vieţii pământene, astfel încât nimic, în perspectiva oferită de viitor, să nu poată fi tăgăduit de cea mai exigentă judecată.

Voi, a căror doctrină constă în negarea viitorului, ce compensaţie oferiţi suferinţelor de pe pământ? Voi vă sprijiniţi pe necredinţă, spiritualitatea se sprijină pe credinţa în Dumnezeu; în timp ce spiritualitatea invită oamenii la fericire, la speranţă, la adevărata fraternitate, voi oferiţi neantul ca perspectivă, şi egoismul drept consolare.

adaptare după Allan Kardec

La ce spuneți „NU POT” aceea este provocarea voastră ..

Oamenii au obiceiul să spună că nu pot .

Nu pot pentru că au mai încercat și nu le-a ieșit .

Nu pot pentru că în cartea cutare scrie că nu se poate.

Nu pot pentru că cutare a spus că nu se poate.

Să analizăm un pic neputința.

Ce este neputința ?

Neputința este incapacitatea de a nu putea face anumite acțiuni. Ca să faci ceva ai nevoie de trei condiții care să constituie cadrul acțiunii. Acestea sunt TREBUIE ,VREI și POȚI .

Oricare acțiune va fi dusă la bun sfârșit dacă vor fi îndeplinite aceste trei condiții.

POȚI tot timpul dar ori nu TREBUIE ,ori nu VREI.

Dar dacă VREI și POȚI dar nu TREBUIE nu vei avea finalitate în acțiunea ta pentru că nu e momentul potrivit.

Dacă TREBUIE și POȚI ,mai TREBUIE să VREI.

Dacă NU VREI vei spune că NU POȚI.

TREBUIE ține de Dumnezeu ,Cel ce e Stăpânul Timpului , POȚI este puterea care ți-a dat-o El , VREI este liberul tău arbitru cu care POȚI să VREI ,deci fără să VREI deja POȚI .

În concluzie NU POȚI  numai dacă nu VREI , iar cel care poate să vrea ești doar tu ,OMUL.

De multe ori în viață avem parte de aceleași provocări repetitive pe care încercăm să le evităm.

Aceste provocări sunt cele la care repetăm că NU PUTEM .

Și de câte ori ne vom respinge aceste provocări ele vor reveni mai agresiv , până ne vom confrunta cu ele.

Deci nu rămâne decât să VREM !

R.D.

Reclamă

Semnul Crucii

Cantitatea este orizontală, calitatea este verticală.

Odată ce începeți schimbarea din punct de vedere calitativ, începeți să creșteți mari, vă deplasați în lumea verticală. Materia este orizontală, spiritul este vertical.

Aceasta este în esență semnificația simbolului crucii.

În numele Tatălui –dimensiunea supremă ,

În numele Fiului – care este ființa umană ,

În numele Sfântului Duh – cel care face ca viața în om și în toate cele ce îl înconjoară să pulseze,

Amin – cuvântul care întărește afirmațiile semnificând că Așa Este

Crucea nu este un simbol creștin, amintiți-vă , crucea este mai veche decât Hristos , este un simbol mult mai vechi.

Hristos a fost răstignit pe crucea care exista deja.

Crucea înseamnă pur și simplu cele două dimensiuni ale existenței : una orizontală , lumească și una verticală una spirituală.

Dacă trăiți pe orizontală veți trăi adormit – de aceea, atunci când trebuie să te duci la culcare, vei fi în poziție în poziție orizontală; culcat în pat ,devii orizontal .

Când te vei trezi, te ridici, devii vertical. Acum, chiar și oamenii de știință vor fi de acord că tot ceea ce sa întâmplat la om, toată evoluțiă, s-a întâmplat pentru că omul într-o zi din trecut a decis să nu meargă în patru labe , ci să stea pe două picioare. Omul a devenit vertical , a fost momentul în care a început evoluția.

Reclamă

Fericire sau nefericire……….

Omul nu se poate bucura de o fericire deplină pe pământ de vreme ce viața i-a fost dată ca încercare sau ispășire. Totuși, depinde de el de a-și face mai suportabile lipsurile și de a fi astfel fericit cât este posibil pe pământ. De cele mai multe ori, omul este artizanul propriei nenorociri. Practicând legea lui Dumnezeu, își păzește binele de necazuri și capaătă o fericire atât de mare cât îi permite existența sa grosieră. Noi suntem pedepsiți încă din aceasta viață datorită infracțiunii pe care am comis-o asupra legilor existenței corporale prin tot felul de necazuri ce reprezintă urmarea acestei infracțiuni și a tuturor exceselor noastre. Dacă ne întoarcem din aproape în aproape la originea a ceea ce numim nefericiri pământene vom vedea că acestea sunt, în mare parte, consecința unei prime abateri de la drumul drept. Prin această abatere, noi am deviat pe o cale greșită și în consecință  cădem în nefericire.

Fericirea pământească este relativă în funcție de poziția fiecaruia; ceea ce provoacă fericirea unuia duce la nefericirea altuia. Există totuși o măsură a fericirii comune pentru toți oamenii. Pentru viața materială, ea este dată de posesiunea necesarului; pentru viața morală, o buna conștiință și încrederea în viitor. Ceea ce este de prisos pentru unul nu devine necesar pentru alții și reciproc după poziția fiecăruia – asta conform ideilor noastre materiale, prejudecăților, ambiției noastre și piedicilor ridicole pentru care viitorul va face dreptate atunci când vom întelege viitorul. Fără îndoială cel ce avea un câștig de cincizeci de mii de lire și se trezește cu el redus la zece mii se crede foarte nefericit, deoarece nu poate face o bună figură în societate, nu-și poate ține rangul, nu-și poate satisface toate capriciile. El își inchipuie că-i lipsește strictul necesar dar sincer, este el de plâns cand alaturi de el sunt atatia care mor de foame și de frig și nu au o pernă pe care să-și odihnească capul? Înțeleptul pentru a fi fericit, privește în sinea sa, și niciodată în afară – acest lucru îi înalță sufletul spre infinit. Există rele independente în modul de acțiune și care îl surprind chiar și pe omul cel mai drept. În acest caz, omul trebuie să se resemneze și să suporte fără murmur, dacă dorește să progreseze. El găsește întotdeauna o consolare în propria conștiință care îi dă speranța într-un viitor mai bun, dacă va face ceea ce trebuie pentru a-l obține.

Uneori credem că Dumnezeu favorizează obținerea unor averi de către persoane ce par că nu le merită dar este o favoare doar în ochii celor care nu văd decât prezentul. Norocul este adeseori o încercare mai periculoasa decat mizeria. Relele acestei lumi sunt datorate nevoilor artificiale create de noi. Cel ce știe să-și limiteze dorințele și vede fără invidie ceea ce este mai presus de el se apără de decepțiile acestei vieti. Omul mai bogat este cel ce are mai puține nevoi. Noi învidiem plăcerile celor ce ne par fericiții acestei lumi, dar oare știm ce le este rezervat? Dacă se bucură doar pentru ei înșiși înseamnă că sunt egoiști și atunci va veni și reversul. Să-i plângem mai degrabă.

Dumnezeu permite uneori ca omul rău să prospere, dar fericirea sa nu este de invidiat căci el va plăti cu lacrimi amare. Dacă cel drept este nefericit, aceasta este o proba de care i se va ține cont dacă o va suporta cu curaj. Să ne amintim cuvintele lui Iisus: „Fericiți cei care suferă, caci ei vor fi mângâiați”. Omul nu este cu adevarat nefericit decât atunci când sufera de lipsă strictului necesar pentru viață și pentru sănătatea corpului. Aceasta lipsa este, poate, greșeala noastră, atunci nu trebuie să se facă răspunzător decât pe sine însuși; dacă este greșeala aproapelui, responsabilitatea cade asupra asupra celui ce a cauzat-o. Prin existența aptitudinilor naturale, Dumnezeu indică în mod evident vocația noastră în aceasta lume. Multe rele pot proveni și din faptul că nu ne urmăm aceasta vocație. Este adevarat, și deseori părinții sunt cei care din orgoliul său  fac ca proprii lor copii să se abată de la calea stabilită de natură, și prin aceasta deviere, compromit fericirea copiilor; ei vor fi răspunzători.

Când omul va practica legea lui Dumnezeu, el va avea o ordine bazată pe dreptate și solidaritate și el însuși va fi mai bun. Nimeni nu este fericit în totalitate, și cel pe care-l credem fericit ascunde tristeți sfâșietoare; suferința există peste tot. Totuși, sunt mai numeroase clasele sociale denumite suferinde, deoarece pământul este un loc al ispășirii.Ceea ce este rău în lume influențează adeseori ceea ce este bun și aceasta se petrece datorită slăbiciunii celor buni; cei răi sunt intriganți și îndrăzneți, cei buni sunt timizi; când vor dori, ei vor avea întâietate. Omul este adesea artizanul suferințelor sale materiale dar chiar mai mult este și autorul suferințelor morale. Suferințele materiale sunt câteodată independente de voință dar orgoliul rănit, ambiția nesatisfăcută, anxietatea, invidia, gelozia, toate pasiunile într-un cuvant, reprezintă torturi ale sufletului.

Invidia și gelozia !

Fericiti cei ce nu cunosc acești viermi ai sufletului. Cu invidia și gelozia, nici un moment de liniște, de repaus posibil pentru cel atins de aceste rele: obiectele poftei sale, a urii și necazului său i se înfățișează ca niște fantome ce nu-i dau pace nici o clipă și-l urmăresc până și în somn.

Invidiosul și gelosul sunt într-o stare de agitație continuă. Multe expresii înfierează cu tărie efectele anumitor pasiuni. Se spune de exemplu: a plesni de orgoliu, a muri de invidie, a se usca de gelozie sau ciudă, a-și pierde pofta de mâncare sau băutură, etc ; acest tablou este foarte adevarat.

Omul este deseori nefericit doar din pricina importantei acordate lucrurilor pământești; vanitatea, ambiția și cupiditatea nesatisfăcute reprezintă nefericirea lor. Dacă s-ar situa deasupra cercului stramt al vieții materiale și și-ar înălța gândul spre infinitul căruia îi este destinat, atunci vicisitudinile îi vor părea meschine și puerile, ca și necazurile unui copil ce se plânge de pierderea jucăriei ce-i procura plăcerea supremă. Cel ce nu vede fericirea decât în satisfacerea orgoliului și a poftelor grosiere este nefericit atunci când nu și le poate satisface, în timp ce acela care nu cere nimic în plus este fericit cu ceea ce altora li se pare o calamitate. Vorbim de omul civilizat, căci sălbaticul avand necesități și mai limitate nu este tulburat de aceleași pasiuni și angoase; modul sau de a vedea lucrurile este cu totul diferit. În civilizație, omul judecă nefericirea sa și o analizează; și aceasta cu cat este mai afectat, dar poate de asemenea să judece și să analizeze mijloacele de a o alina.

Aceasta alinare o gaseste in credința ce-i da speranta într-un viitor mai bun.

după   Allan Kardec – Cartea Spiritelor

Reclamă

12 Gânduri despre Karma și Legile Vieții.

Karma este cuvântul sanscrit pentru acțiune.

Când gândim, vorbim sau acționăm inițiem o forță care va reacționa în consecință.

O persoană nu poate scăpa de consecințele acțiunilor sale.

Necunoașterea nu este o scuză.
Aici este ceea ce trebuie să știți despre Existență.

1. Cauză și efect

-” Ce semeni, aceea vei culege”. Acestă lege este cunoscută sub numele de „Legea cauzei și efectului”.

– Orice am dăruit Universului , dar mai ales cum , este ceea ce se întoarce la noi.

2. Creația

– Orice acțiune are un început

– Viața nu se întâmplă , este nevoie de participarea noastră.

– Suntem una cu Universul, atât în ​​interior cât și în afara.

– Oricare ne înconjoară ne dă indicii despre starea noastră interioară.
3. Acceptarea
– Ce refuzi să accepți, va continua să vină înspre tine.

– A accepta nu înseamnă a te umili .

– Acceptarea apare când transformi judecata în observare.

4.Alegere și evoluție

– „Oriunde alegi să te duci, acolo ești”.

– Creșterea se face prin schimbare, noi suntem cei care trebuie să se schimbe – nu oamenii, locurile sau lucrurile din jurul nostru.
5. Resonsabilitatea

– Ori de câte ori există ceva în neregulă în viața mea, eu sunt singurul care am ales.

– Cei care ne înconjoară sunt oglinda noastră; Acesta este un adevăr universal.

– Trebuie să-ți asumi ceea ce ești pentru că tu ai devenit ceea ce ești .
6. Interconectivitatea

– Orice acțiune cât de mică schimbă Întregul.

– Fiecare pas duce la pasul următor, și așa mai departe.

– Trecut – prezent – viitor toate sunt conectate .

7. Scop

– Când obiectivul nostru este de calitate morală, este imposibil pentru noi să avem gânduri mai mici, cum ar fi lăcomia sau furie.

8. Transpunerea

– Fără practică nici o cunoaștere nu valorează nimic.

9.Prezentul

– Privind înapoi pentru a examina ceea ce a fost, nu vedem ce este aici și acum.

– Gândurile vechi, vechile tipare de comportament, visele vechi , ne împiedică de a avea altele noi .
10. Repetiția

– Toate se repetă până când vom învăța lecțiile de care avem nevoie pentru a schimba calea.
11. Răbdare și răsplată

– Toate recompensele necesita o trudă inițială.

– Orice răsplată vine atunci când o meriți.

12.Contribuție personală și valoare.

– Valoarea reală a ceva este un rezultat direct al energiei consumate, a intenției și manifestării intenției .

– Fiecare contribuție personală este, o contribuție la întreg.

Reclamă

Exista un singur UNIVERS şi legile EVOLUȚIEI în cadrul lui sunt generale pentru toţi.

LEGEA Nr. l

În mod obiectiv dezvoltarea Universului este asigurată prin prezenţa energiei de bază a iubirii în două ipostaze: în principiul complementarităţii şi principiul insuficienţei, împreună dând naştere principiului indeterminării.

 

LEGEA Nr. 2

Timpul şi Spaţiul = esenţa categoriei, care determină doar un nivel de conştiinţă a indivizilor, capabil într-o măsură sau alta să opereze cu categorii transfizice.

 

LEGEA Nr. 3

Nivelul dimensiunii naturii conştient organizate este invers proporţional cu nivelele frecvenţei şi forţei energiei cinetice a gândului naturii în raport cu nivelul absolutului receptat.

 

LEGEA Nr. 4

Universul este totalitatea sarcinilor protonice aflate în diverse stadii de reducţie şi care fără de sfârşit şi început, rezonează prin ele însele pe seama prezenţei în el al unui factor necesar al absolutului ale unor naturi raţionale aflate în evoluţie.

 

LEGEA Nr. 5

Mărimea lumii depinde de dimensiunea informaţiei pe care ea o poartă.

Denaturarea informaţiei sau încercarea de a ignora, prin procese ireversibile, care pot duce la pieirea absolutului.

Mecanismul natural al lumilor aflate în expansiune este simplu : o compacticitate insuficientă a informaţiei pe volumul spaţiului duce la explozia corpului spaţiului ca şi cum ar fi consecinţa inoportunităţii unui obiect care involuează.

 

LEGEA Nr. 6

Căderea indivizilor din frecvenţele dominante ale valorii locale ale Universului în direcţia frânării duce la o stare patologică, a cărei formă limită este asemănătoare cancerului şi duce spre parametrii SIDEI.

 

LEGEA Nr. 7

Mutaţia armonioasă a începuturilor: creatoare fizice şi emoţional- sentimentală duce prin intermediul conştiinţei la supraconştiinţă, adică se produce o mutaţie pozitivă.

Pornind de la aceste legi sunteţi obligaţi să ajungeţi la concluzia că este mai bine să mergeţi în direcţia măririi frecvenţei şi acurateţii pulsaţiilor gândirii, dat fiind că altă cale de evoluţie nu există.

Suprapunându-se pe frecvenţa pulsaţiilor componente ale absolutului se poate, ca relativ, fără pierderi, să suportaţi trecerea într-o altă dimensiune. Aceasta nu este „o judecată dură”, nu este o pedeapsă, ci o sporire a frecvenţelor energiilor pentru care trebuie să fiţi pregătiţi. A fi pregătiţi pentru această sporire înseamnă să deveniţi înzestrat cu o serie de capacităţi fenomenale.

Voi aveţi câteva corpuri dar nu vă indentificaţi în principal decât cu corpul fizic; de aceea pentru voi principiul complementarităţii îl reprezintă iubirea, adică direcţiile turbulente ale fluxurilor anexate unor câmpuri receptoare determinate, ale corpului fizic.

Principiul insuficienţei în percepţia voastră nu este iubirea, ci o acţiune rezonatoare ale câtorva diapazoane de frecvenţă a unui corp asupra celorlalte.

În raport de modul cum se va dezvolta lumea voastră pe mai departe, corecţia se va desfăşura într-un fel sau altul în conformitate cu termenele intensităţii şi cu calitatea cataclismelor. Cum va fi aceasta nu cunoaştem pe deplin. Voi sunteţi foarte neprognozabili, conştiinţa voastră colectivă este inconştienţa.

Dacă datele noastre vor reuşi să vă convingă, procedaţi în felul următor:

1.) Conştientizaţi-vă ca OMENIRE, debarasaţi-vă de toate felurile de izolare față de Univers.

2.) Renunţaţi la calea tehnocratică de dezvoltare, care duce la debilizare.

3.) Nu vă autorăsturnaţi din leagănul propriu fără protecţia celor înțelepți, reţineţi sfatul celor care au traversat această perioadă astfel.

4.) Purtaţi în UNIVERS iubirea, creşteţi în aşa manieră, încât, cândva, voi înşivă să fiţi capabili să întindeţi o mână de ajutor celor mai tineri.

 

Şi să vă ajute LUMINA ADEVĂRULUI!

 

 

Volodea Ciorici – Energii malefice,energii benefice

Reclamă