Etape de rezolvare a problemelor cu ajutorul subconștientului.

Cinci etape de rezolvare a problemelor cu ajutorul subconștientului.

  1. În primul rând este necesar să vă definiți problema. Când considerați că există o problemă ,doriți rezolvarea ei .
  2. Când doriți rezolvarea ei , veți emite un algoritm mental în care sunt incluse date și probabilități care sunt menite să modifice efectul problemei . Aceste date și probabilitați trebuie căutate și structurate sub forma acelui algoritm. Pentru a căuta date și a emite probabilități aveți nevoie de timp și de energie.
  1. După ce sunteți înarmați cu toate logicile pe care le-ați emis veți trece la acțiune. După fiecare probabilitate încercată care nu a funcționat veți schimba datele problemei , iar dacă veți fi conștienți veți observa că ați transformat vechea problemă într-o nouă problemă compusă din elemente diferite . Veți recalcula datele problemei , dar ar bine să conștientizați că nu s-a schimbat nimic .Tot aveți o problemă . Unde e schimbarea după toată tevatura care ați făcut-o . Oricât veți încerca nu veți reuși pentru că frecvența pe care vibrați rămâne aceeași. Schimbarea trebuie să apară în cel care lucrează la problemă nu în elementele problemei.
  1. Aici e soluția . În subconștientul fiecăruia. Cum ajungem în subconștient? Simplu . Îl eliberăm , îi schimbăm vibrația energetică a mediului în care există.Iar acel mediu este mintea . Ca să eliberați subconștientul trebuie liniștită mintea.
  1. Cum? Luați o pauza. Faceți altceva. Căutați activitatea care vă face plăcere și vă ridică vibrația. Atunci când este momentul potrivit, cea mai bună soluție la problema voastră va apărea . Răspunsul corect va venica un „fulger orbitor de evident”. Vă veți auzi rostind ” De ce nu m-am gândit la asta ? „.

De ce ?

Pentru că v-ați considerat atotputernici .

Toate lucrurile bune care vi se întâmplă nu sunt meritul vostru chiar dacă vă place să vi-l atribuiți.

Acel fulger de inspirație se numeste „Intervenție Divină”.

Dacă lăsați Divinul din voi să-și facă treaba ,toate vă vor funcționa așa cum vă doriți .

Mulți oameni blochează răspunsurile la dorințele lor prin simplul fapt că nu înțeleg modul de funcționare a minții lor subconștiente . Când știți pe deplin cum funcționează mintea voastră, va crește măsura performanței în mod substanțial.

Ori de câte ori mintea voastră subconștientă accepta o idee, imediat începe să o execute. Aceasta utilizează toate resursele sale și mobilizează toate simturile, cunoștințele, puterile mentale și spirituale în acest scop.

În momentul în care transformați viața într-o lupta vă veți transforma în victimă.

Veți fi și atacator și atacat. Iar pe lângă voi vor exista și daune colaterale.

Puteți folosi această putere în mod constructiv în orice moment dacă alegeți acest mod de viață.

Ce mai rămâne este să mulțumiți Divinității pentru ceea ce v-a dat ,vă dă și vă v-a da !

Radu Drăgan

 Reclamă

Reclame

Conexiunea cu sinele

Despre Sinele Superior

Fiecare dintre noi este conectat cu Divinul. Sinele nostru Superior depaseste cu mult intelegerea pe care o avem noi , prin mintea noastra constienta. Aceasta este puterea pe care au accesat-o toate geniile si toti invatatii din istorie. Deasemenea este si locul in care se produc miracolele si toata magia din viata noastra. Iata in continuare sapte pasi pentru a ajunge sa va contactati Sinele Superior.

1. Credinta si Asteptarea: Transformati-va modul de a vedea lumea!
Primul pas este SA CREZI ca ai un Sine Superior cu care sa poti stabili o comunicare! Apoi, in fiecare zi sa te astepti ca aceasta comunicare sa se imbunatateasca, pe masura ce tu te concentrezi cu sarguinta pe dezvoltarea interioara. Fara aceste doua cerinte esentiale, este greu sa obtii ceva in viata, chiar si la nivel fizic. Pentru cresterea interioara, aceste doua calitati sunt de baza. Asa ca stabileste-ti ca SCOP sa reusesti sa-ti contactezi Sinele Inalt , revino asupra acestui scop zilnic, si mentine-ti dorinta cu hotarare pana cand succesul e de partea ta.

Suntem crescuti initial cu o perspectiva materialista asupra lumii care neglijeaza rolul Spiritului. Pentru a stabili o legatura stransa cu taramurile spirituale e nevoie ca intreaga noastra fiinta constienta si subconstienta- sa fie adecvata SCOPului nostru. In orice activitate majora trebuie sa stabiliti intai regulile jocului si modul in care se va juca.

La fel este si cu contactarea Sinelui Superior. De aceea cautati scrieri sau invataturi care sa va extinda intelegerea Universului ca fiind in mod fundamental un taram al Constiintei si al Mintii.

2. Singuratate si Meditatie
In mod regulat faceti-va timp pentru voi, cand sa fiti complet singuri. De preferat intr-un loc linistit. Doar stati in liniste, fara nici un fel de asteptari. Nu faceti NIMIC. Va veti simti destul de neconfortabil si de ciudat, la inceput .

Insistati,. Dati timp si loc pentru ca vocea interioara sa se poata face auzita. Si o veti auzi ori in timpul acela de tacere , ori mai tarziu, in cursul zilei. Un moment de sincronicitate se va produce; cineva va va spune exact ce aveti nevoie sa auzi sau veti avea o revelatie fulgeratoare. Toate geniile din istorie si-au gasit timp sa stea singuri, in liniste absoluta. Si tu ar trebui sa o faci.

In timpul meditatiei lucrati ca sa va disciplinati mintea si sa reduceti la tacere sporovaiala permanenta care intervine in mod constant. Creati un vas pur pe care sa il umple Sinele Superior. Urmariea propriei respiratii este o disciplina de meditatie excelenta, la fel ca si concentrarea asupra flacarii unei lumanari. Sau puteti vizualiza o minge de lumina aurie in plexul solar care va inunda intregul trup cu energie si vindecare. Sunt multe practici pe care le puteti studia si folosi.

3. Jurnal

Tineti un jurnal cu trairile, emotiile, visele si intuiile pe care le aveti zilnic. Asta va v-a ajuta sa intrati in contact mai strans cu profunzimile intuitiei interioare. Aici puteti sa puneti intrebari Sinelui Superior si apoi sa notati orice raspuns sau intuitie primiti. Daca faceti lucrul acesta cu regularitate , avand credinta si asteptari pozitive, veti primi cu siguranta raspunsurile de care aveti nevoie.

4. Dialogul interior
Purtati un dialog interior cu Sinele Superior. Pentru urmatoarele 40 de zile, hotarati-va sa fiti in legatura cu acesta pe parcursul intregii zile. Spuneti-ii :  Stiu ca esti acolo si as vrea sa te cunosc si sa iti acord atentia cuvenita. Te rog, incepe sa imi vorbesti si ghideaza-mi viata.
Nu va ingrijorati ca la inceput dialogul se va desfasura doar intr-un singur sens. Amintiti-va ca nu ati mai comunicat de decenii! Are sa va ia un pic de timp sa indepartati panzele de paianjen ! Continuati cu acest dialog interior ca si cand ati vorbi unui prieten: palavragind, punand intrebari, impartasindu-va sperantele si apoi incepeti sa ascultati raspunsurile. Vor veni, fiti siguri!

5. Lectii de viata
Priviti viata ca pe o scoala a misterelor. Credeti ca intreaga voastra existenta – evenimentele, situatiile si oamenii- au fost structurate CU precizie pentru a va invata exact ceea ce trebuie sa stiti in acest moment. Abordati viata ca si cand intreaga creatie conspira pentru a va face bine voua! Ori de cate ori se intampla ceva in viata voastra, de bine sau de rau, intrebati-va care e lectia de invatat de aici. Chiar si personajele si situatiile mai neplacute au fost in mod deliberat puse in calea voastra ca o provocare care sa va ajute sa va dezvoltati. Cand incepeti sa vedeti viata ca pe o piesa in care voi jucati rolul principal, atunci si rolul Sinelui Superior va deveni din ce in ce mai evident in viata voastra. Notati-va descoperirile in jurnal.
6. Vise
Asteptati-va ca Sinele Superior sa va vorbeasca in vise. Inainte de a merge la culcare, faceti cateva miscari de gimnastica: intinderi, aplecari… ca sa va relaxati total corpul. Puneti Sinelui Superior o intrebare si asteptati-va sa primiti raspunsul in vis. Cand va treziti, amintiti-va tot ce puteti din visele voastre si scrieti in jurnal. Daca nu aveti abilitatea de a va aminti visele, a o capata necesita ceva timp si perseverenta. Cu toate acestea, cu rabdare, veti incepe sa va amintiti visele SI sa primiti raspunsurile de la Sinele Superior

7. Constientizare/ Atentie
Concentrati-va din ce in ce mai mult pe clipa prezenta, pe ACUM. Cand mancati, fiti constienti de ce mancati. Singurul moment real este cel de acum – trecutul e pentru vecie dus, iar viitorul nu a venit inca. De aceea, lucrati pentru a va curata mintea de griji, iluzii si extrapolari. Alungati forfota mentala si creati spatiu pentru a fi umplut de Sinele Superior.

Rabdarea este catalizatorul progresului !

Amintiti-va ca se poate sa va fi petrecut intreaga viata complet separat de Sinele Superior. De aceea va va lua ceva timp sa invatati cum sa restabiliti legatura. Orice lucru important, care merita a fi facut, necesita timp si antrenament. Fiti vigilenti si practicati cei sapte pasi zilnic si veti primi raspunsurile de care aveti nevoie. Nu uitati: Sinele Superior vrea sa fie in contact permanent cu voi. De fapt, chiar si numai a vorbi de el ca de ceva diferit de voi, este un lucru contradictoriu.
Sinele Superior, de fapt, sunteti voi ! Voi cei adevarati. Asa ca, luati legatura cu VOI!

Prof. Dr. Asoka Selvarajah

Nu judeca

Atunci când spun, „NU judeca,” vreau să spun pur și simplu că nici o acțiune nu vă oferă dreptul de a condamna PERSOANA. Dacă acțiunea nu este corectă, ajută persoana și asta numai dacă o cere, află de ce acțiunea nu este corectă, dar nu pune problema judecății.
Da , se pot judeca sisteme, convenții, tradiții ,culturi ,religii ,politici ,dar nu se pot judeca indivizi. Dacă acțiunile lor sunt greșite, doar ce poți să faci este să-i ajuți dacă ți-o cer .Dacă nu , nu oferi ajutor .De foarte multe ori ajutorul încurcă ,îi schimbi omului ritmul existențial care este alegerea lui, îi incalci de fapt liberul arbitru ,singurul lucru care este doar al lui, este dreptul de a alege. Cum poți să-i iei unui om singurul lucrul pe care îl are .El este singurul care poate să își modifice timpul făcând alegerile,timpul este singurul lui aliat sau vrăjmaș în momentul când își manifestă liberul arbitru.Asupra celorlalte proprietăți nefizice ale lui nu are nici un drept ,nu sunt ale lui ,sunt ale Celui care este mai presus de el .

Judecându-l îi iei singura jucărie .

Nu îți va părea rău?

Ia stai și reflectează un pic la acest subiect.

Reclamă

Karma sau destin ?

Multa lume confunda karma cu destinul. Desi sunt noţiuni asemanatoare, relaţia dintre ele este aceea dintre scop şi acţiunea in vederea atingerii scopului.

Destinul este un scop, o ţintă, iar karma este acţiunea pentru realizarea lui. Cand venim in această lume, şi karma, şi destinul sunt destul de bine stabilite. Inainte de orice, spiritul işi stabileşte destinul vieţii pe care urmeaza s-o inceapă. El işi stabileşte obiectivul final al acelei reincarnări, cunoscand experienţele vieţilor anterioare, ritmul sau de evoluţie şi stadiul evolutiv in care se afla. Destinul suprem este integrarea in lumina, dar nu-si poate propune dintr-o data acest lucru.

Chiar şi un destin intermediar, de integrare in lumea spiritelor, poate fi hazardat cand evoluţia de pana atunci nu l-a apropiat de aceasta. Pentru a progresa, spiritul trebuie sa experimenteze foarte mult, intr-o succesiune de reincarnari, trecand prin multe situatii deosebite si rezolvand multe probleme.

Daca isi alege un destin indepartat de nivelul lui de evoluţie atins, va trebui sa experimenteze foarte multe şi omul nu va avea o viaţa usoara. Va suferi probabil foarte mult … dar suferinta nu înseamna neaparat evolutie! Apoi, in functie de destin ( pe care-l cunoaste foarte bine), spiritul isi alege trei lucruri: – in primul rand parinţii (spiritul ii alege pentru ca ii considera corespunzatori realizarii scopului) – in al doilea rand, momentul naşterii ( pentru a beneficia de o anumita conjunctura astrala) .

Aceasta influenta astrala il va ajuta sa-si indeplineasca destinul Oamenii apreciază lucrurile in funcţie de placerea lor, lucrurile bune fiind cele placute şi rele cele neplacute. Spiritul insa , are alte criterii de evaluare: este bun ceea ce corespunde destinului si rau ceea ce nu corespunde acestuia, oricat de placut sau nu ar fi pentru om – in al treilea rand, spiritul isi alege karma care sa-l conduca spre realizarea destinului. Niciodata nu exista o contradictie intre karma şi destin. Omul traieste la un moment dat pentru un anumit destin, cu o anumită karma.

Reclamă

sursa astrologykom.blogspot.com

Stiință și conștiință.

Dezvoltarea omenirii pe baze egoiste, în sistemul “pentru mine” a produs formarea unei prăpastii adânci între nivelul conștiintei omenirii și nivelul tehnologic pe care l-a atins. Tocmai pentru acesta au fost îngrijorați în timpurile lor Aristotel si Platon, când au interzis învățarea științelor celora care nu aveau un grad înalt de conștiință

Exista legătură între nivelul de conștiință al omului, adică între intențiile sale și potențialul său științific?

Desigur.

Fără intenția descoperirii scopului Creației , nu descoperim în cercetările științifice legile naturii și legile sociale în forma lor adevărată, ci descoperim numai un anumit punct de vedere al legii universului și acțiunea sa în universul îngust al lumii noastre. Căci, de fapt, noi cercetam legile universului cu instrumentele noastre egoiste “A primi pentru mine însumi”, de aceea noi receptionăm din ele numai anumite legături din toate elementele care ne înconjoară.

Fiecare lege funcționează în întreg spațiul universal, atât în lumea aceasta cât și în lumea spirituală, dar ca să o putem vedea în întregime, pe întreaga ei rază de acționare, o putem face numai în condițiile în care ne aflam și noi, cu simțurile noastre, în acest spațiu care cuprinde întreg universul. În acest scop trebuie să fim și noi proprietari de însușiri identice cu însușirile existente în acest spațiu, însușiri altruiste de dăruire, însușiri ale treptelor lumii spirituale.

Omul, cu însușirile sale, nu schimbă legile naturii și nici însușirile naturii: legăturile care sunt între puterile naturii nu se schimbă, ci în funcție de însușirile cercetătorului, natura își descoperă un alt aspect și nu o alta lege, astfel funcționează lucrurile în lumea noastra. Noi înțelegem numai ceea ce noi captăm și simțim cu cele cinci simțuri ale noastre. Adica simțirile noastre sunt întotdeauna individuale și personale. Dar din moment ce fiecare persoana are aceași natura, noi recepționăm legile naturii în forma identică.

Să ne schimbăm, acesta este singurul lucru care ne stă în putință să-l facem.

Natura rămâne asa cum este ea, numai ca rezultat al faptului ca omul însuși se schimbă, el simte în alta forma felul în care actionează asupra sa legile constante ale naturii. Omul își schimba felul în care se expune legilor naturii.

Din cauza schimbărilor produse în el, simte ca și cum natura s-a schimbat.

Natura este legea atracției, legile chimiei, legile fizicii, etc.

Aceste legi nu se schimbă în funcție de calitățile omului. Ceea ce se schimbă nu sunt acțiunile acestor legi ci felul în care omul le întelege.

Omul simte schimbarea în senzațiile care ajung la el, de aceea el crede că schimbarea s-a produs în exteriorul său, căci astfel este el alcatuit, el se crede centrul universului care nu se schimba.

Exista numai o singură stare de perfecțiune vesnică, omul schimbându-și calitățile, se apropie de aceasta stare și o simte tot mai clar. Adică singurele schimbări care se petrec în univers sunt schimbările care se petrec în interioriul simțurilor ființei umane, și în interiorul acestor schimbări omul simte ca și cum conducerea superioara se schimbă față de el.

De aceea trebuie să știm să ne schimbăm trasăsăturile interioare, pentru ca să știm să schimbăm legile naturii în favoarea noastră. Când vom ști să facem acestea, vom fi siguri pe rezultat, și viitorul nu va mai fi o necunoscută.

Michael Laitman -Interviu cu viitorul

Reclamă

Existenţa lumilor invizibile

În timpurile îndepărtate, marii iniţiaţi comunicau discipolilor Adevărul. Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate de unde vibratorii, diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.
Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea:     „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”
Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.
Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.
Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.
Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este un argument că ele nu există. Dacă printr-o „minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci.
La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.
Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.
Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte.    La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.
Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră.
Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai
bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da. Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă.
Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr.
În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu:un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaştem. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică. Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.
Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă. Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa. Îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într-o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.
Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată. Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.
Într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele2 naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.
Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale. Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie.
Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la centrul văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă.
Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet – ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.
Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Fluidul este o materie formată din particule infinit de mici, de natură electrică sau magnetică. Aceste particule oferă un suport energetic pentru informaţii mentale şi sentimentale organizate în diverşi algoritmi. In funcţie de gradul evolutiv al vibraţiilor şi algoritmilor care animă aceste particule, există o scară infinită de calităţi ale fluidelor, de la cele inferioare, ce însoţesc pietrele, până la cele superioare, care intră în constituţia Divinităţii.
Arhiva Akaşă (sanscr. – eter, fluid) – Cronica sau memoria spirituală permanentă a tuturor vibraţiilor din univers.
Aşadar, există în razele soarelui culori infraroşii şi ultraviolete, invizibile ochilor noştri, dar sesizabile prin efectele lor. După cum ochiul nostru nu vede decât între anumite limite, urechea noastră nu aude decât sunetele produse în aer cu o frecvenţă între 32-36.000 de vibraţii pe secundă. Or în natura fizică înconjurătoare se produc vibraţii de o frecvenţă mai înaltă de 36.000 Hz şi mai joase de 32 Hz; dar urechea noastră nu le percepe, nu le aude, ca şi cum n-ar exista.
De aici tragem concluzia că suntem scăldaţi din toate părţile de vibraţii – unele transmise prin aer, altele transmise prin eter – de care însă nu avem cunoştinţă, pentru că nu deţinem organe potrivite recepţionării lor.
Aşa de exemplu electricitatea – ale cărei unde se transmit prin eter – are de la 1.046.000 până la 35.000 milioane vibraţii pe secundă. Fluidul electric ce se scurge pe firele electrice nu este văzut de ochiul nostru, pentru că vibraţiile sale au o frecvenţă foarte mare. Dar imediat ce curentul electric întâmpină o rezistenţă în drumul său – un filament de bec electric – numărul vibraţiilor prin eter scade între 350 milioane şi 760 milioane de vibraţii pe secundă, filamentul devine luminos şi ochiul nostru vede lumina.
Până în prezent se cunosc 63 categorii de vibraţii, din care fac parte undele hertziene, undele nancy, undele x, y etc. Dintre acestea, noi nu percepem decât opt categorii, prin urmare avem cunoştinţă de prea puţin.
Să presupunem că nervul optic n-ar dispune de sensibilitatea dobândită până în prezent; desigur n-am avea nici o cunoştinţă de lumina soarelui, atmosfera din jurul nostru fiind întunecată. Să presupunem acum că nervul ochiului ar fi impresionabil de undele electrice; în acest caz noi am vedea totul în jurul nostru, graţie luminii emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile.
Astfel n-ar mai fi pentru noi, nici noapte, nici zi, ci o lumină continuă, atâta vreme cât electronii vor fi mânaţi mereu în vârtejul infinit de rapid al mişcării lor de rotaţie şi revoluţie.
Având în vedere acest principiu, înţelegem facultatea văzului şi auzului spiritual a unor persoane numite clarvăzătoare sau lucide. Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.
Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală. Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.
În această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari. Vom descrie aceste materii dispuse în zone diferite, unele deasupra altora, în decursul capitolelor următoare.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească, omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a-şi continua drurnul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat. Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.
Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Arunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate forţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură. Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie.
În antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă la om şi natură.
În tot acest timp discipolii erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.
Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. Ii făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. O dată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul forţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor. După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale.
Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.
De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să-şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră.
În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”1. El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând — asemenea unui mic creator — orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi!
Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.
‘ Anumite fenomene şi activităţi spirituale sunt în mod greşit denumite „minuni” sau „fenomene paranormale”, ele fiind cât se poate de normale. Dacă în urmă cu câteva sute de ani i s-ar fi prezentat omului imaginea unui televizor, el ar fi spus că este vorba de ceva paranormal şi cu toate acestea televizorul este azi foarte normal chiar şi pentru cei mai neştiutori copii. Mai paranormal este faptul că deşi suntem creaţi de Tatăl şi vieţuim în creaţia Sa, ne sustragem mereu de a-I fi recunoscători şi de a ne considera adevăraţii Săi copii.

Fragment din ”Din tainele vieții și a universului” Scarlat Demetrescu

Reclamă

Somnul și liniștea sufletului

Somnul este un exemplu perfect de combinație între disciplină și grație.

Tu nu te poți face singur să dormi. Nu poți obliga corpul să doarmă fără a avea un motiv întemeiat , o oboseală manifestă, consumul anumitor medicamente sau alti stimuli externi. Somnul este un act de predare. Este o declarație de încredere.

Nu putem face noi înșine să ne producem somnul, dar putem crea condițiile necesare pentru un somn liniștit.

Cum se ajunge la starea de somn conștient fără stimuli externi?

Ei bine,fiecare persoană este diferită și fiecare situație are propriile provocări. Obținerea stării de somn a corpului tău necesita unele încercări care probabil vor da unele stări de eroare, dar ca să ai parte de un somn conștient și relaxat ,cu vise plăcute care să ți le și aduci aminte ,există câteva acțiuni preparatorii care trebuie făcute sau evitate pentru a crește calitatea somnului.

În primul rând ora de culcare ar fi ideal să fie aceeași în fiecare zi,în al doilea rând, o muzică liniștitoare contribuie foarte mult la starea în care vei adormi. Multă lume consideră că somnul este modul în care te odihnești cel mai bine. E adevărat pe undeva ,dar somnul odihnește numai trupul și mentalul, zbuciumurile sufletești nu se vindecă prin somn. Una din lucrurile cele mai importante care trebuie făcute înainte de culcare este să îți liniștești sufletul.

Un remember asupra activității din ziua care a trecut ,mai ales asupra trăirilor de care ai avut parte ,și mai ales cele care au avut un impact negativ asupra ta ,înțelegând în primul rând că în acel moment nu mai poți modifica trecutul , dar poți măcar în experiențele negative pe care le-ai trăit peste zi să cauti o parte pozitivă care să o valorifici transformând-o într-o învățătură care să te ajute în modelarea atitudinilor tale viitoare.

Somnul este perioada în care pierdem controlul asupra corpului și a raționalului nostru și totuși nu murim. Înseamnă că ceva trăiește în noi în timpul somnului.

Ce a mai rămas viu ? Sufletul .

Atunci cum putem avea un somn liniștit dacă o componentă a noastră este cuprinsă de neliniște?

În concluzie ,ar fi ideal dacă sufletește ne-am culca odihniți ,am ierta pe cei care noi credem că ne-au greșit în acea zi ,i-am accepta așa cum sunt ,chiar mai mult de atât ,să le dăruim un gram de iubire iertându-i . Noi suntem singurii care putem face asta dacă dorim ,iar dacă trebuie ca să ierți pe cineva ,asta înseamnă să te duci la întâlnire cu sufletul lui. Iar datoria noastră este să mergem la întâlnire chiar dacă el nu vine. Vom avea senzația datoriei împlinite.

Mai simplu de atâta nu poți să ajungi la un somn conștient și liniștitor.

Radu Drăgan

Reclamă