„Dragostea şi compasiunea sunt o necesitate, nu un lux. Fără ele, omenirea nu poate supravieţui“, Dalai Lama.

Ce minunată ar fi lumea dacă oamenii ar putea să manifeste puţin mai multă compasiune unii faţă de alţii. Puterea compasiunii este mai pronunţată decât empatia, deoarece consistă în a-ţi imagina suferinţa celorlalţi la un nivel mai profund; prin urmare este mult mai probabil ca compasiunea să stimuleze acţiune.

Iar compasiunea nu este benefică doar pentru persoana care a fost ajutată – cultivarea compasiunii are anumite efecte psihologice deosebite asupra propriei persoane. Mai jos sunt prezentate opt studii psihologice care dezvăluie efectele practicării umanităţii.

1.Compasiunea se poate învăţa

Compasiunea nu este un sentiment pe care îl ai sau nu-l ai – este un sentiment ce poate fi (şi ar trebui) învăţat şi cultivat. Acest lucru a fost demonstrat de Weng şi colaboratorii săi (2013) care au ţinut un curs de o zi despre meditaţia bunătăţii. Acest curs facilitează dezvoltarea sentimentelor de bunăvoinţă şi iubire faţă de sine şi faţă de ceilalţi. După şedinţa de meditaţie, participanţii s-au simţit mai bine în pielea lor, manifestau mai multă compasiune faţă de ceilalţi şi s-a constatat o activare mai puternică a zonelor din creier asociate cu iubirea, afilierea şi emoţia pozitivă. Acest lucru a fost valabil şi în cazul în care participanţii au vizionat clipuri video ce prezentau persoane aflate în suferinţă, clipuri care anterior provocau sentimente negative. Autorul principal al studiului, Helen Weng a afirmat: „Este precum un antrenament cu greutăţi. Folosind această abordare sistematică am descoperit că oamenii pot de fapt să-şi întărească „muşchiul” compasiunii şi să răspundă la suferinţa celorlalţi cu grijă şi dorinţă de a ajuta”.
2. Compasiunea stimulează acţiunea

E un lucru bun să simţi mai multă compasiune, însă nu este de prea mare folos dacă nu faci nimic în privinţa asta. Totuşi, compasiunea poate fi o forţă motivantă puternică. În cadrul unui studiu, participanţii care practicau meditaţia au luat parte la un test sub acoperire privind compasiunea lor (Condon şi colaboratorii, 2013). Ei stăteau într-o sală de aşteptare improvizată în care se aflau doi actori, în timp ce un alt actor intra în cârje, prefăcându-se că are dureri. Cei doi actori care stăteau lângă participanţi ignorau persoana care avea dureri trimiţând semnalul inconştient de a nu te interveni. Totuşi, cei care au practicat meditaţia erau cu 50% mai susceptibili să ajute persoana ce acuza dureri decât grupul de control care nu a practicat meditaţia. Unul din autorii studiului, David DeSteno a afirmat: „Aspectul cu adevărat surprinzător al acestei descoperiri este că meditaţia îi determină pe oameni să îşi dorească să acţioneze virtuos – să-i ajute pe ceilalţi care suferă –chiar şi în faţa unei situaţii care îi îndeamnă să nu facă asta”.

3. Mai fericit şi mai sănătos

Faptul de a practica mai mult compasiunea nu este benefic doar pentru ceilalţi, ci aduce beneficii şi asupra propriei sănătăţi psihologice şi fizice. În cadrul unui studiu realizat de Fredrickson şi colaboratorii săi (2008) participanţii au trebuit să-şi direcţioneze compasiunea iubitoare către ei înşişi timp de o săptămână, apoi, săptămâna următoare, către cei pe care îi iubeau. Cercetătorii au descoperit că participanţii care au fost desemnaţi la întâmplare să mediteze pe tema compasiunii au prezentat niveluri crescute de fericire zilnică în comparaţie cu grupul de control. Şi nu doar atât, căci cei care au meditat cu privire la compasiune au suferit mai puţin de depresie, erau mai mulţumiţi de viaţă şi aveau o condiţie fizică mai bună.

4. Stimulează imunitatea

Puterea compasiunii afectează, de asemenea, sistemul de răspuns la stres şi sistemul imunitar al organismului. Pace şi colaboratorii (2009) au descoperit că pacienţii care au meditat mai mult pe tema compasiunii au avut răspunsuri imune mai puternice la un factor de stres, măsurate fiziologic prin nivelurile de interleukină şi cortizol.

5. Răspunsul neural empatic

Specialiştii în neuroştiinte au descoperit că intensificarea compasiunii iubitoare poate fi măsurată în creierul viu. În cadrul unui studiu realizat de Lutz şi colaboratorii săi (2008), practicanţi experimentaţi ai meditaţiei şi cei debutanţi au creat o stare mentală de bunăvoinţă-compasiune iubitoare în timp ce creierele lor erau scanate. În anumite momente, în timp ce participanţii erau aşezaţi în scaner, realizatorii experimentului au introdus sunete de suferinţă. Cât timp participanţii se concentrau pe faptul de a fi plini de compasiune, activitatea regiunilor din creier responsabile cu procesarea emoţiilor se intensifica, în comparaţie cu situaţia în care participanţii erau liniştiţi. În plus, zonele asociate cu empatia şi înţelegerea minţii celorlalţi erau, de asemenea, mai active.

6. Intensificarea empatiei

Din moment ce meditaţia pe tema compasiunii intensifică activitatea centrului empatiei din creier, aceasta sporeşte, de asemenea, acurateţea empatiei. Mascaro şi colaboratorii (2013) au supus participanţii la un test de empatie, numit „Mind in the Eyes Test”, ce constă în ghicirea emoţiilor privind doar o pereche de ochi. Cei care au finalizat un scurt curs de compasiune au avut rezultate mai bune la test, indicând faptul că acurateţea empatică a fost intensificată.

7. Mai binevoitor

În cadrul unui studiu realizat de Leiberg şi colaboratorii (2011) participanţii au jucat jocul numit Zurich Prosocial Game (ZPG). Acesta verifică dacă participanţii fie împărtăşesc sentimental, fie reacţionează atunci când alţii suferă şi evaluează costurile ajutorului. Înainte de joc, unii participanţi au luat parte, pentru o perioadă scurtă de timp, la şedinţe de meditaţie pe tema compasiunii. Rezultatele participanţilor la acest test au fost comparate cu cele ale unui grup de control care a urmat un antrenament al memoriei. Grupul celor care au participat la şedinţele de meditaţie pe tema compasiunii a manifestat un comportament mai prosocial- cu alte cuvinte participanţii erau mai binevoitori unii faţă de alţii.

8. Teama de suferinţă este diminuată

Durerea celorlalţi provoacă tristeţe şi este o reacţie naturală să eviţi persoanele care suferă. Dar faptul de a simţi mai multă compasiune poate schimba acest lucru, făcând ca sentimentele negative de evitare să fie înlocuite cu sentimente de compasiune pozitive. Asta au descoperit Klimecki şi colaboratorii săi (2013) când au supus participanţii unei şedinţe de meditaţie pe tema compasiunii şi apoi le-au prezentat un clip video despre persoanele care suferă. După respectiva ședință, oamenii reacţionau neuronal cu mai multă dragoste, afiliere şi sentimente pozitive faţă de suferinţă.

Toate aceste studii indică faptul că următorul citat al lui Dalai Lama este cât se poate de adevărat: „Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, practică compasiunea. Dacă vrei ca tu să fii fericit, practică compasiunea.”

scientia.ro

Reclamă

Anunțuri

Judecătorul din noi

Ne prefacem că suntem ceea ce nu suntem deoarece ne este teamă că vom fi respinşi. Frica de a fi respins devine frica de a nu fi suficient de bun. în cele din urmă, ne transformăm în cineva care nu suntem noi înşine. Acceptăm convingerile mamei şi devenim copia ei, acceptăm convingerile tatălui, ale societăţii şi ale dogmelor religioase.
Toate tendinţele noastre normale se pierd în procesul de educaţie. Când mai creştem, iar mintea noastră începe să înţeleagă, noi învăţăm să spunem nu. Adulţii ne spun: „Nu fa asta”. Noi ne revoltăm şi spunem: „Nu!”. Ne revoltăm deoarece ne apărăm libertatea. Vrem să fim noi înşine, dar suntem prea mici, iar adulţii sunt mari şi puternici. După o perioadă de timp ni se face frică, deoarece ştim că de fiecare dată când vom face ceva greşit vom fi pedepsiţi.
Sistemul de îndoctrinare este atât de puternic încât la un anumit punct din viaţa noastră nu mai avem nevoie de nimeni pentru a ne educa. Nu mai avem nevoie de mamă sau de tată, de şcoală sau de biserică, pentru a fi dresaţi. Am fost pregătiţi atât de bine încât am devenit propriii noştri dresori. Suntem nişte animale autodomesticite. Putem continua să ne îndoctrinăm singuri, în concordanţă cu acelaşi sistem de convingeri care ne-au fost oferite, folosind acelaşi sistem de pedepse şi de recompense. Ne pedepsim pe noi înşine ori de câte ori nu urmăm regulile care corespund sistemului nostru de credinţe; ne recompensăm atunci când suntem „un băiat bun” sau „o fată bună”.
Sistemul de convingeri este precum o Carte a Legii care ne conduce mintea. Fără să ne mai punem întrebări, tot ce există în această Carte a Legii reprezintă adevărul nostru.  Ne bazăm toate raţionamentele pe Cartea Legii, chiar dacă aceste raţionamente se împotrivesc naturii noastre interioare. Chiar şi legile morale precum Cele Zece Porunci sunt programate m mintea noastră prin procesul de îndoctrinare. Una câte una, toate aceste condiţionări sunt scrise m Cartea Legii, şi ele sunt cele care ne guvernează visul.
Există în minţile noastre cineva care judecă pe toată lumea, inclusiv vremea, căţelul, pisica, totul. Judecătorul interior foloseşte ceea ce este în Cartea Legii noastre pentru a judeca tot ceea ce facem şi tot ceea ce nu facem, tot ceea ce gândim şi tot ceea ce nu gândim, tot ceea ce simţim şi tot ceea ce nu simţim. Nimic nu scapă tiranici acestui Judecător. De fiecare dată când facem ceva care contravine Cărţii Legii, Judecătorul spune că suntem vinovaţi, că trebuie să fim pedepsiţi, că trebuie să ne fie ruşine. Acest lucru se petrece practic continuu, zi după zi, pe întreg parcursul vieţii noastre.
Există m noi şi o altă parte, care primeşte sentinţele, iar această parte este numită Victima. Victima suportă toate jignirile, sentimentele de vinovăţie şi ruşinea. Ea este acea parte integrantă din fiinţa noastră care spune: „Bietul de mine, nu sunt suficient de bun, nu sunt suficient de inteligent, nu sunt suficient de atractiv, nu sunt suficient de plin de iubire… Bietul de mine”. Marele Judecător este de acord şi spune: „Da, nu eşti suficient de bun”. Şi toate acestea sunt bazate pe un sistem de convingeri în care nu am ales niciodată ce trebuie să credem şi ce nu. Aceste convingeri sunt atât de puternice încât chiar mulţi ani mai târziu, când avem acces la noi concepţii şi urmărim să luăm propriile noastre decizii, descoperim că aceste convingeri inoculate în copilărie încă ne mai controlează viaţa.
Tot ceea ce este împotriva Cărţii Legii ne face să simţim o senzaţie stranie în plexul nostru solar, care se numeşte frică. Încălcarea sistemului de convingeri din Cartea Legii ne deschide rănile emoţionale, iar reacţia noastră imediată este de a crea o emoţie otrăvită. Tot ceea ce este cuprins în Cartea Legii trebuie să fie adevărat, de aceea orice lucru care pare să zdruncine acest sistem de convingeri ne face să ne simţim nesiguri. Chiar dacă ceea ce există în Cartea Legii este greşit, sistemul nostru de valori ne face să ne simţim în siguranţă.
De aceea, avem nevoie de mult curaj pentru a zdruncina sistemul nostru de valori. Chiar dacă ştim că nu noi am ales acest sistem de valori, nu este mai puţin adevărat că am fost în întregime de acord cu el. Condiţionarea este atât de puternică încât chiar dacă înţelegem că ceea ce credem noi nu este adevărat, dacă ne împotrivim convingerilor noastre, ne simţim vinovaţi şi ruşinaţi.
La fel cum guvernele au cărţi ale legii cu care conduc visul societăţii, sistemul nostru de convingeri este Cartea Legii care guvernează visul nostru personal. Toate aceste legi există m mintea noastră, noi credem în ele, iar Judecătorul din interiorul nostru acţionează conform acestor reguli. Judecătorul dă sentinţe, iar Victima suferă din cauza vinovăţiei şi a pedepsei. Dar cine spune că există justiţie în acest vis? Adevărata justiţie înseamnă să plăteşti pentru fiecare greşeală pe care o faci. Adevărata injustiţie înseamnă să plăteşti de mai multe ori pentru fiecare greşeală.
De câte ori plătim noi pentru o greşeală? Răspunsul este: de mii de ori. Omul este singurul animal de pe pământ care plăteşte de mii de ori pentru aceeaşi greşeală. Restul animalelor plătesc o dată pentru fiecare greşeală. Dar nu şi oamenii. Noi avem o memorie puternică. Facem o greşeală, ne judecăm, ne găsim vinovaţi şi ne pedepsim. Dacă ar exista o justiţie, acest lucru ar fi suficient; noi nu am mai repeta pedeapsa. Dar de fiecare dată când ne aducem aminte, noi ne judecăm pe noi înşine, ne găsim din nou vinovaţi şi ne pedepsim din nou, şi din  nou, şi din nou. Dacă avem o soţie sau un soţ, aceştia ne reamintesc greşelile noastre, astfel încât ne putem judeca pe noi înşine din nou, ne pedepsim din nou şi ne găsim vinovaţi din nou. Este acest lucru corect?
Don Miguel Ruiz

Reclamă

Energii și bioenergii.

„Trăim într-o epocă modernă”, spunea un cunoscut comentator de radio. Trăim într-o epocă în care comunicarea şi mijloacele ei nu au fost nicicând mai dezvoltate, mai puternice şi mai „performante”. Imaginea omului actual este cea de „cadru dinamic”, aşezat în spatele biroului său împânzit de telefoane fixe sau portabile, fax, minitel sau computer, toate reprezentând accesorii ale puterii sale de comunicare instantanee cu lumea întreagă.
Totuşi, tabloul acesta nu este nici pe departe atât de idilic precum l-am prezentat. Comunicarea, de cele mai multe ori goală, lipsită de substanţă, nu face decât să întreţină o iluzie a ei (atunci când, de altfel, nu este practicată în mod deliberat). Toate aceste gadgeturi nu sunt decât proteze, excrescenţe compensatorii ale incapacităţii noastre de a fi şi de a ne schimba cu adevărat, care ne permit, de fiecare dată, să trişăm ceva mai mult sau să ne depăşim frica de celălalt.
Modul de viaţă actual, omniprezenţa şi suveranitatea mass-mediei, capcana materialismului, accelerarea permanentă a vieţii cotidiene ne-au făcut să ajungem, încet-încet, să confundăm viaţa cu existenţa, viaţa cu agitaţia, viaţa cu frenezia. Acest lucru se realizează, de cele mai multe ori, cu consimţământul nostru implicit, chiar la cererea noastră. Mereu mai mult, mereu mai repede, iată sloganul sau laitmotivul nostru… Ca să facem „ce”? Ca să ne trezim într-o zi, indiferent de vârstă, bolnavi sau deprimaţi, constatând cu tristeţe că am trecut pe lângă noi înşine, pe lângă propria viaţă?
Societatea în care trăim, educaţia pe care am primit-o şi o uşoară superficialitate ne-au făcut să căutăm satisfacerea dorinţelor în afara noastră. Învăţăm deci să conducem, stăpânim, să dominăm, să posedăm sau să comunicăm cu „exteriorul”. Această cursă contra cronometru ne îndepărtează în fiecare zi, puţin câte puţin, de noi înşine şi ne goleşte de propria substanţă. Numai moartea sau boala ne readuc, obligatoriu, cu forţa, faţă în faţă cu noi înşine. În acel moment, confuzia este mare.
Oare cine este omul pe care îl descoperim, trist, în oglindă? Cine este fiinţa cvasinecunoscută care zace acolo, în pat? Ce înseamnă acest corp care ne doare? El este totuşi primul şi adevăratul nostru interlocutor. Cel cu care însă nu am vorbit niciodată cu adevărat, pe care nici nu am avut timp să-l cunoaştem, adică este vorba chiar de noi înşine. Descoperirea pe care o facem este uluitoare şi de neacceptat pentru noi, aşa că îi cerem medicului să ne dea „ceva” care să facă să înceteze suferinţa ce nu trebuie să-şi găsească locul în viaţa noastră. Şi totuşi, dacă am şti! Durerile nu sunt altceva decât ţipetele disperate pe care viaţa şi propriul corp le trimit spre urechile noastre înfundate, asurzite de zgomotul pe care îl facem tot agitându-ne. Sunt semnale de alarmă, dovezi ale dezechilibrelor interioare, dar noi nu le putem auzi şi, cu atât mai mult să facem ceva ,dacă folosim aceleași  metode cu care am produs aceste dezechilibre.
Niciodată un efectul unei cauze care s-a petrecut în timp de un an ,doi ,trei ,poate zece nu vom putea să-l anulăm în timp scurt numai dacă vindecarea se face la nivel energetic-emoțional și nu prin metode clasice .La nivel energetic ,în astral timpul are dimensiunea pe care o dai tu prin dorință manifestă, credință și fermitate în credință.
Vindecarea se face în sufletul nostru, ajutat de Părinții și Frații  sufletului nostru, acei pe care nu îi vedem cu ochii trupului dar îi simțim cu inima ,care ne dau trăiri pe care nu le putem întelege mental ,dar le simțim în toate structurile noastre. Aceasta este bioenergia neînteleasă de raționaliști. Acei raționaliști care sustin ca numai energiile fizice , palpabile există. Magnetismul,electricitatea,vibrațiile,vântul ,fulgerul,aerul, toate ei le acceptă dar ei pot să ni le arate. Pot sa le demonstreze prin tot felul de experimente ,dar nici ele nu se văd dar se simt.
Ce spuneți voi ,cei care ați experimentat senzațiile meditației, senzațiile bioenergetice,emoțiile spațiilor benefice sau malefice, vampirismul bioenergetic, ați văzut  sau numai ați simțit aceste fenomene?
Care este diferența între curent electric,magnetism,fulgere,vânt și bioenergie ,toate au aceeași componentă comună .Sunt energii ,unele constructive, altele distructive în funcție de intenția cu care o avem în utilizarea lor.
Radu Drăgan

Reclamă

Cauzele spirituale ale bolilor….

Unul din aspectele fundamentale ale vieţii, pe care unii îl privesc ca pe un dar, iar alţii ca pe un obstacol, este liberul arbitru care dă dreptul de a alege, de a accepta propriile experienţe, de a învăţa lecţiile oferite de acestea. Din cauza liberului arbitru mulţi oameni ajung să se teamă de eşec, de comiterea unor greşeli deşi, în realitate, acestea nu există, pentru că nici o experienţă nu reprezintă o pierdere, oricât de neplacută, ea predând sufletului o lecţie.
Conştiinţa totală de sine – Sinele – este alcătuit din şapte aspecte spirituale:
– cunoaşterea de sine;
– responsabilitatea pentru sine;
– exprimarea de sine;
– iubirea de sine;
– preţuirea de sine;
– respectul de sine;
– conştiinţa de sine.
În cazul celor mai mulţi dintre oameni, personalitatea preia controlul vieţii lor de zi cu zi. Pe masură ce balanţa se înclină dinspre personalitate către suflet, procesul este iniţial receptat ca o dizarmonie de către minte, care începe să primească două tipuri diferite de vibraţii, unele de pe nivelul sufletului şi altele de pe nivelul personalităţii. Dacă vibraţia sufletului ar înlocui într-un mod natural vibraţia personalităţii, schimbarea s-ar produce fără prea multe dezechilibre şi tulburări în viaţa individului. Dacă personalitatea opune rezistenţă, dizarmonia pe care o resimte iniţial mintea conduce la simptome precum tensiunea nervoasă, frustrarea, mânia, depresia etc. Dacă individul nu întreprinde nimic pentru a schimba vibraţia, în pofida acestor mesaje de avertisment, dizarmonia se va transforma în curând în boală.
Eşecul medicinii datorat faptului că nu tratează omul ca o fiinţă integrală (trup-minte-spirit) este dovedit în practică la cca. 80% dintre pacienţii suferinzi de boli cornice, la care medicamentele corect prescrise şi administrate nu remediază fundamental starea de sănătate, chiar dacă elimină într-o oarecare măsură simptomele.
Boala nu este o pedeapsă sau un semn de slăbiciune, ci un proces natural născut din necesitatea organismului de a corecta un dezechilibru prin intermediul formei fizice.
Multe boli sau indispozitii apar ca urmare a refuzului de a renunţa la vechile gânduri, emoţii, atitudini şi posesiuni. Motivele frecvente indicate de psihologi pentru nevoia agăţării de trecut sau incapacitatea de a merge înainte, către viitor, sunt teama şi vinovăţia. Pentru eliminarea acestor vechi „prieteni” este nevoie de credinţă (excluzând habotnicia religioasă sau fanatismul care conduc la o cristalizare a gândirii şi la incapacitatea de a progresa), iar aceasta nu se poate naşte decât prin contactul cu fiinţa interioară.
Boala poate fi privită ca o criză în viaţa omului, dar cuvântul „criză” provine din grecescul krisis, care înseamnă decizie, aşadar un punct de cotitură. Pământul însuşi se confruntă cu asemenea crize care determină dezastre naturale (erupţii ale vulcanilor, taifunuri, cutremure etc.) ce descătuşează cantităţi uriaşe de energie, pentru a restabili astfel echilibrul.
Corpul fizic încearcă să menţină un mediu armonios (proces cunoscut sub numele de homeostazie), detectând dezechilibrele încă din faza lor incipientă şi corectându-le înainte ca ele să fie aduse în câmpul atenţiei conştiente. Când influenţa minţii trece însă peste aceste ajustări, dezechilibrul poate ajunge în faza de criză, iar boala devine inevitabilă pentru a restabili armonia. În ceea ce priveşte starea de sănătate, este inutilă teama că după contracţia muşchiului inimii nu va urma o relaxare a acestuia, sau că după o inspiraţie nu va urma o expiraţie. Această stare de acceptare mai poate fi numită şi „obişnuinţă”. Ea permite creierului să se relaxeze faţă de acele procese care sunt deja cunoscute şi acceptate, concentrându-se exclusiv asupra aspectelor cu adevărat importante ale vieţii.
Asocierea bolilor cu centrii de energie subtilă reflectă problemele cu care se confruntă indivizii încercând să-şi găsească o identitate spirituală, păstrând totodată o poziţie acceptabilă în societate. Conştientizând cauzele se poate elimina efectul (manifestarea bolii în corpul fizic):
1. Muladhara – pozitionata la baza coloanei vertebrale cu deschiderea in jos reflecta ca aspect spiritual constiinta de sine, nevoile de baza sunt increderea, siguranta, emotiile asociate sunt teama si curajul, corespondenta in sistemul endocrin sunt glandele suprarenale (cu hormonii corespunzatori, adrenalina, cortizon), iar organele asociate: rinichi, vezica urinara, rectul, coloana vertebrala, soldurile. Culoarea caracteristica este rosu aprins, functia senzoriala este mirosul, iar elementul aferent este Pamantul. Bolile asociate sunt:
constipatia – caracteristica persoanelor care cred ca isi pot controla inclusiv functiile corporale, respectiv, persoanelor care isi controleaza perfect emotiile si „miscarile”, facand mari eforturi sa para calme, lucide si focalizate pentru ca cei din jur sa nu vada si partea „irationala” a existentei lor: emotiile; din aceasta categorie fac parte perfectionistii; aceasta nevoie de control se naste de cele mai multe ori din copilarie, din cauza criticilor si a slabei comunicari cu copilul, care invata astfel sa isi stapaneasca emotiile si sa nu spuna ce gandeste; remediul consta in a invata acceptarea, exprimarea, iertarea;
hemoroizii – caracteristici persoanelor care nu au niciodata suficient timp; remediul presupune acordarea timpului si spatiului necesare aspectelor esentiale ale sinelui;
colita ulceroasa – este caracteristica indivizilor foarte sensibili cu o natura extrem de creatoare si de intuitiva; ei sunt perfectionistii care se tem de esec si de critici, desi singurii care sunt cu adevarat severi cu ei sunt ei insisi;
diareea – are drept cauza anxietatea; este caracteristica indivizilor care par sa detina controlul la suprafata, dar care sunt ingroziti in interiorul lor, fiind tot timpul preocupati de performantele lor si de opiniile celor din jur; remediul consta in constientizarea faptului ca cei ce le provoaca aceasta anxietate sunt si ei oameni;
apendicita – reflecta durerea schimbarii manifestandu-se la acei indivizi care se considera un fel de „apendice” fie in familia lor, fie printre semenii lor; remediul inainte de acutizare – cand necesita interventie chirurgicala – necesita eliminarea sentimentelor reprimate, indeosebi cele asociate cu izolarea;
hipertensiunea – este o boala „secreta”, aproape fara simptome, subminand din interior viata individului sau explodand pe neasteptate sub forma unui atac de cord; fie ca este vorba de adevarul ascuns al naturii lor, pe care nimeni nu trebuie sa o cunoasca, fie de un secret din trecut, care a ramas nerezolvat, sau chiar de o poveste de iubire clandestina, care desi tulburatoare, il epuizeaza pe cel in cauza, crescandu-i tensiunea; remediul consta in activitati creatoare precum cantatul, scrisul, dansul ce amplifica relaxarea conducand la scaderea tensiunii;
accidentele vasculare cerebrale – se produc frecvent in randul celor cu o personalitate dominanta, care controleaza fie propriile emotii, fie pe cei din jur silindu-i sa treaca prin diferite grade de pierdere a controlului, deopotriva la nivel fizic si emotional; atacurile ischemice tranzitorii reprezinta avertismente adresate individului care trebuie sa incetineasca ritmul, sa se deschida in fata celorlalti, sa devina mai flexibil si mai putin solicitant cu sine insusi si cu cei din jur;
hemoragia nazala – este determinata deseori de stresul acumulat si reprimat;
hipotensiunea – este caracteristica oamenilor care plutesc undeva deasupra lumii, criticandu-i „imperfectiunile”, persoane care dupa cateva esecuri sau critici mai dure din partea semenilor, renunta la lupta, retragandu-se intr-o lume a fanteziei si evitand contactele cu ceilalti; un exercitiu benefic este plimbarea prin iarba cu picioarele goale, cautarea unor prieteni necritici, apropierea de animale si de natura;
mainile si picioarele reci – se asociaza din punct de vedere psihospiritual cu amenintarea; atunci cand un om se simte amenintat, el se retrage intr-un fel de „cochilie”, atragand astfel o parte din sangele de la extremitati catre organele care ii permit un raspuns de tip lupta sau fugi; dupa ce pericolul a trecut, sangele revine la circulatia sa normala, iar organismul se relaxeaza; relaxarea, dansul, rasul, increderea in semeni si in propria persoana, acceptarea experientelor vietii, fara a fi in permanenta in garda, speriati de esec sau de potentialele umilinte, impiedica agravarea acestei afectiuni ce poate conduce la boala lui Raynaud;
pietrele la rinichi – apar frecvent la indivizii care isi ascund temerile in spatele unei fatade de calm si intelegere; remediul consta in a recunoaste teama ca un aliat puternic considerand-o o provocare;
impotenta – lipsa de putere – reflecta lipsa increderii in sine si a sigurantei personale pe fondul emanciparii femeilor; remediul consta in reafirmarea propriilor talente si in regenerarea propriilor puteri interioare, restaurand increderea in sine;
vaginita – manifestata prin spasmele muschiului vaginal, din cauza carora actul sexual devine foarte dureros sau chiar imposibil – este asociata psihospiritual cu abuzurile sexuale sau fizice in copilarie, ceea ce explica de ce femeia a ales blocarea acestei intrari; descoperindu-si sentimentele de durere, vinovatie, manie si exprimandu-le, poate dobandi puterea launtrica de a reveni la starea normala;
candidoza – este caracteristica psihospiritual indivizilor foarte sensibili la atmosfera din jurul lor, la emotiile altor persoane, carora le lipseste increderea in sine si care au tendinta de a face pe plac celor din jur; comunicarea onesta este remediul;
atacurile de panica – se manifesta preponderent la persoanele care insista prea mult pe control, care doresc sa para calme si capabile sa rezolve orice; orice fenomen care scapa controlului lor le determina fenomenul de panica; remediul nu este „sa se controleze” corespunzator recomandarilor majoritatii – ceea ce exacerbeaza problema – ci, dimpotriva, spontaneitatea si orientarea catre simtul umorului determina relaxarea;
insomnia – are radacini in sentimentul de insecuritate, teama de a pierde controlul in timpul starii inconstiente de somn, agatarea de realitate ramanand treaz dupa fenomene ca pierderea cuiva drag, dupa o despartire, dupa schimbarea slujbei; remediul consta in constientizarea fenomenului ce determina insomnia, analiza si detasarea;
anemia – reprezinta lipsa bucuriei de a trai stiind ca hemoglobina este purtatoarea fortei vietii, respectiv, oboseala exacerbata; remediul presupune intelegerea nevoii de odihna, reflexia asupra propriei vieti, detasarea de trecut;
Sugestiile pentru echilibrarea acestui centru de energie subtila constau in mersul cat mai des in natura, daca este posibil cu picioarele goale in iarba, pentru a ramane cu picioarele pe Pamant, fara a fi nevoie de a demonstra ceva cuiva, pastrand unicitatea.
2. Swadistana – pozitionata la nivelul abdomenului inferior cu deschiderea spre inainte, reflecta ca aspect spiritual respectul de sine, nevoia de baza este creativitatea la nivelul relatiilor, emotiile asociate sunt posesivitatea si impartasirea, corespondenta in sistemul endocrin sunt ovarele, respectiv testiculele (cu hormonii aferenti, estrogen, respectiv testosteron), iar organele asociate: uterul, intestinul gros, prostata, ovarele, testiculele. Culoarea caracteristica este portocaliu, functia senzoriala este gustul, iar elementul aferent este Apa. Bolile asociate sunt determinate de relatia cu partenerul, munca, familia, religia, prietenii, natura, banii etc. Problema-cheie a acestei chakrae este dihotomia dintre independenta si dependenta, care trebuie transcensa mai devreme sau mai tarziu pentru a descoperi o alta fateta a relatiilor, mai presus decat primele doua, si anume interdependenta care permite fiecarui partener al relatiei sa mearga pe propria sa cale, ghidandu-se si sustinandu-se reciproc, bucurandu-se de pasii in doi catre destinatia comuna. Profetul Kahlil Gibran spunea despre casnicie: „Daruiti-va inimile, dar nu le lasati celuilalt in pastrare, Caci numai mana Vietii poate contine inimile voastre, Ramaneti impreuna, dar nu exagerat de aproape, Caci chiar si stalpii pe care se sprijina Templul au o anumita distanta intre ei, Iar stejarul si chiparosul nu pot creste unul in umbra celuilalt”. Daca nu exista nimic in comun, nu se poate vorbi de o relatie, indiferent daca vorbim de o persoana, de o slujba, sau de o convingere. Aceasta chakra este asociata cu respectul, spatiul, flexibilitatea si angajamentul:
infertilitatea – este in general provocata de propriul subconstient cum ar fi: dilema dintre dorinta de a avea un copil si ambitia unei cariere, dilema dintre dorinta de a avea un copil si zdruncinarea fericirii propriilor parinti fata de care n-ar mai putea manifesta aceeasi atentie;
amenoreea – este asociata cel mai adesea schimbarii de tipul divortului, parasirea caminului, sesiunile de examene, doliul;
endometrioza – poate fi cauzata de o lipsa a educatiei sexuale in perioada pubertatii, precum si de o dorinta excesiva de a ramane insarcinata;
chisturile ovariene – sunt rezultatul temerilor de esec sau de succes induse de catre acele persoane care i-au controlat sau criticat eforturile creatoare, generand traume emotionale;
cancerul ovarian – este caracteristic persoanelor cu un simt redus de identitate care nu contesta cu convingere replicile dureroase ale celor din jur, reprimandu-si mania care s-a acumulat manifestandu-se sub forma bolii;
fibroza si menoragia – simbolizeaza „lacrimile” reprimate, lipsa de sprijin, dispretuirea, resentimente reprimate; remediul consta in a deveni mai putin disponibila;
afectiunile prostatei – sunt determinate de blocajul inimii (lipsa puntilor sufletesti cu partenera, respingerea sau ranirea in aceasta zona afectiva) care conduce la concentrarea energiei sexuale in zona genitala impiedicand perceptia unui orgasm plenar; deblocarea vine din interior eliberand durerea si tristetea reprimate, astfel incat iubirea sa poata patrunde in locul eliberat.
3. Manipura – pozitionata la nivel epigastru cu deschiderea spre inainte, reflecta ca aspect spiritual pretuirea de sine, nevoia de baza este pretuirea nevoilor sinelui, emotiile asociate sunt mania, resentimentele,lipsa de pretuire, vinovatia, corespondenta in sistemul endocrin este pancreasul(cu hormonul aferent, insulina), iar organele asociate: ficatul, splina, stomacul, intestinul subtire. Culoarea caracteristica este galben, functia senzoriala este vazul, iar elementul aferent este Focul. Plexul solar completeaza triada personalitatii (ego-ului), oferind dimensiunea finala, care demonstreaza puterea unicitatii si reveleaza reflectarea acesteia in lumea exterioara.Bolile asociate sunt cele ale sistemului imunitar:
diabetul – reflecta incapacitatea indivizilor de a aprecia dulceata vietii; ei sunt caracterizati de lipsa pretuirii de sine, se simt neiubiti, dar resping orice forma de iubire care le este oferita; Alice Bailey numeste acest fenomen „infometarea in mijlocul belsugului”; deseori tendinta este de a inlocui lipsa iubirii si a afectiunii cu „dulciuri si prajituri”;
ulcerele – sunt urmarea unor indigestii indelungate generate de un stres persistent (greutatea de a „digera” anumite aspecte ale vietii cotidiene); ulcerul gastric este caracteristic persoanelor care isi exteriorizeaza temerile, pe cand cel duodenal, persoanelor care isi ascund problemele;
tulburari ale ficatului – sunt rezultatul maniei reprimate;
4. Anahata – pozitionata in zona centrala a pieptului cu deschiderea spre inainte, reflecta ca aspect spiritual iubirea de sine, nevoia de baza este daruirea si primirea neconditionata, emotiile asociate sunt bucuria, tristetea, amaraciunea, corespondenta in sistemul endocrin este timusul, iar organele asociate: inima, sanii. Culoarea caracteristica este verde, functia senzoriala este pipaitul, iar elementul aferent este Aerul. Diafragma reprezinta granita naturala intre centri subtili ai personalitatii si cei transpersonali, ai sufletului. Pornind de la porunca din Biblie: „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” este de inteles ca doar iubirea de sine poate determina iubirea aproapelui, emanand iubire cu fiecare celula a propriului corp. Iubirea neconditionata nu poate fi daruita caci actul de daruire deriva dintr-o forma de atasament. Bolile asociate sunt:
infarctul miocardic – are la baza senzatia generalizata de „neimplinire a viselor”, „prea putina fericire”, ceea ce determina o ingustare a vaselor de sange care nu mai permit decat trecerea unei cantitati mici de sange, care sa hraneasca inima;
cancerul – apare frecvent la indivizii caracterizati de lipsa pretuirii de sine, care evita cu orice pret conflictele, caracterizati de sentimentul de izolare, de dificultatea de a avea incredere in ceilalti, de iritabilitate si manie exprimate fata de alte persoane decat cele care au provocat ofensa, de manie acumulata si neexprimata de teama de a nu pierde iubirea celuilalt;
5. Vishuda – pozitionata la nivelul gatului cu deschiderea spre inainte, reflecta ca aspect spiritual exprimarea de sine, nevoia de baza este capacitatea de a accepta schimbarea, emotiile asociate sunt frustrarea, libertatea, corespondenta in sistemul endocrin este tiroida(cu hormonul aferent, tiroxina), iar organele asociate: plamanii, gatul, intestinele. Culoarea caracteristica este albastru, functia senzoriala este auzul, iar elementul aferent este Eterul. Bolile asociate pot fi:
tirotoxicoza (hipertiroidismul), respectiv mixedemul ( hipotiroidismul) sunt afectiuni ale glandei tiroide determinate de hiperactivitate de teama de a „nu fi suficient de bun”, respectiv pierderea tonusului;
nodul in gat – asociat cu tristetea, lacrimile inghitite;
astmul – apare ca fenomen la indivizii care din motive diverse isi reprima comunicarea, evitand sa exprime ceea ce simt;
6. Ajna – pozitionata la mijlocul fruntii cu deschiderea spre inainte, reflecta ca aspect spiritual responsabilitatea fata de sine, nevoia de baza, viziunea si echilibrul, emotiile asociate sunt confuzia si luciditatea, corespondenta in sistemul endocrin este glanda pituitara(cu hormonul aferent, vasopresina), iar organele asociate: ochii, partea inferioara a capului, sinusurile. Culoarea caracteristica este indigo. Bolile asociate sunt:
afectiuni ale ochilor – specifice indivizilor care au tendinta detaliilor vietii (miopia), fanteziilor legate de viitor (hipermetropia), regretelor venite din trecut, inflexibilitate (cataracta);
7. Sahashrara – pozitionata in crestetul capului cu deschiderea in sus, reflecta ca aspect spiritual constiinta de sine, nevoia de baza este acceptarea, emotiile asociate sunt disperarea si pacea, corespondenta in sistemul endocrin este glanda pineala(cu hormonul aferent, serotonina), iar organele asociate: creierul. Culoarea caracteristica este violet. Bolile asociate sunt:
depresia – caracteristica indivizilor care pierd motivatia vietii; remediul necesita interventia unui psiholog asociata cu metode precum rugaciunea, rasul, plimbari in natura, prietenia, tehnici muzicale, vizuale;
boala lui Alzheimer – caracteristica indivizilor care acumuleaza informatii fara a le transforma in intelepciune, determinand astfel o blocare a sistemului;
boala lui Parkinson – specifica persoanelor care s-au pus in serviciul umanitatii, fara a-si dezvolta mai intai o identitate de sine;
Pentru atingerea unei stari autentice de sanatate si de totalitate, timpul este irelevant. Majoritatea oamenilor se grabesc atat de tare sa-si restaureze starea de sanatate incat rateaza mari sanse de crestere spirituala. Din acest motiv, lectia va fi repetata pana la intelegerea mesajului ei profund.

Sursa http://www.davamed.rowpid-campul-inimii-3-web.jpg

Îndemn la simplitate.

Omul este adesea greu încercat. Când se află la o răspântie a vieţii îşi spune: “dacă scap şi din această încercare, omenia mea va creşte. De aci înainte viaţa mi se va scurge mai înţelept. Voi îndrepta tot ceea ce îninte vreme nu putem vedea că e rău, voi face numai bine. Voi cuprinde tot ce mă împrejmuie şi voi modela frumos. Zilele să-mi fie luminate şi clipa rodnică.”

image

De cele mai multe ori, omul uită suferinţa, uită legământul faţă de Dumnezeu şi faţă de fiinţa sa apăsată. Viaţa noastră e cu mult mai tragică decât ne-o închipuim.

Că omul suferă şi se înnobilează este un lucru îmbucurător. Dar ce poate fi mai trist decât suferinţa fără frumuseţe, fără rodnicie, fără urmă.

Viaţa, viaţa aceasta zilnică ne face să pierdem frumuseţea pură a începuturilor, ne macină sufletul şi ne acoperă cu poveri de uităm cine suntem şi unde mergem. Viaţa noastră uscată, greoaie, amară, uneori dezgustător de trivială, alteori banală şi mai totdeauna întâmplătoare, poate să aibă o încercare de răspuns, loc din care se desprind noi căi, căile luminii şi ale frumuseţii. Se deschid porţile largi ale cerului care cheamă, îmbogăţeşte şi flutură mereu alte îndemnuri, ne înfrigurează sufletul în aşteptarea înţelesului.

Sensul încercărilor vieţii este înnoirea; ele ciocănesc rugina de pe suflet. Încercările grele ce se abat asupră-ne ne descoperă pe noi înşine, cei uitaţi nouă.

Aşa pătrunzi înăuntru, în inima ta şi a lumii acesteia, în realitatea ascunsă a Dumnezeului viu.

Sursa : E. BERNEA – Îndemn la simplitate

Radu Drăgan