Vindecatorul …….

Rolul „vindecătorului” – câteva fragmente din cartea „Reconectarea” de Dr. Eric Pearl:
” Vindecarea este o chestiune care se decide între pacient și univers.

Ca „vindecători”, devenim o verigă în lanțul reconectării. Energia vindecătoare vine de la Sursă – ea curge în noi și prin noi, emanând de la noi și înspre noi. Această energie este ca o lumină care trece printr-o prismă. Noi suntem prisma. Ne alăturăm pacientului și universului, pentru a genera un câmp reciproc format din iubire – în cel mai exaltat sens al acestui cuvânt – și o stare de unitate. Universul recunoaște nevoile pacientului și apoi furnizează circumstanțele care permit o reacție corespunzătoare la acele nevoi.

Noi nu suntem vindecători. Noi suntem doar un termen al ecuației. Ecuația are trei termeni: un termen este pacientul, un termen suntem noi, iar un alt termen este Dumnezeu. Când Dumnezeul din noi se întâlnește cu Dumnezeul din pacient, se întâmplă lucrurile cele mai uimitoare. Ecuația aceasta se numește uneori „Puterea lui Unu” sau „Puterea lui Trei”. De ce suntem implicați în această ecuație?
Să fie pentru binele celorlalți? Probabil că nu. După cum spuneam mai devreme, cel mai probabil este că suntem implicați în această ecuație pentru noi. ( Pentru aceia dintre voi pe care îi deranjează folosirea cuvântului Dumnezeu – depășiți-vă problema. E doar egoul vostru. Dumnezeu, Iubire, Univers, Sursă, Creator, Lumina – toate aceste cuvinte înseamnă același lucru și sunt interschimbabile în textul cărții. Alegeți termenul care vă place.)

Că tot veni vorba, ce înseamnă atunci când un pacient nu primește vindecarea la care se aștepta?

Problema nu este cu vindecarea ci cu așteptările.
Obișnuiam să spun că nu toată lumea se vindecă.
Acum nu mai cred asta. Acum cred că toată lumea se vindecă – deși nu neapărat în modul în care se așteaptă să se întâmple acest lucru. Recunoscând că „vindecarea” înseamnă reconectarea cu perfecțiunea universului, ne dăm seama că universul știe ce ne trebuie și ce vom dobândi, ca rezultat a ceea ce am primit. Chestia este că ceea ce ne trebuie s-ar putea să nu corespundă întotdeauna cu ceea ce așteptăm noi, sau cu ceea ce credem că vrem.
Așa cum vindecătorii trebuie să-și accepte rolul de canale, la fel și pacienții trebuie să-și accepte rolul de primitori.”

Dr. Eric Pearl despre “Vindecarea Reconectivă și ce înseamnă aceasta” (II).
Informații oficiale despre Vindecarea Reconectivă și Reconectare sunt disponibile aici:  –  site-ul oficial în…
WWW.EMILENA.RO

Reclamă

Anunțuri

Rezistența la schimbare

Energia curge în existența noastră la fel ca un râu. În propriu-i ritm, într-un murmur ordonat, divin, fantastic, care face ca tot ce se întâmplă să fie ceea ce este pentru binele întregului.

Unitatea și ordinea sunt universale; entropia, dezordinea și hazardul servesc ordinii divine și unității. Fără să fim conștienti, fără să vrem, fără să știm cum și de ce răspundem fiecărui eveniment și fiecarei întimplări așa cum este necesar. Energia curge firesc.

Adesea, însă, noi ne opunem curgerii sale, respingem cursul firesc, vrem să mutăm matca, să schimbăm lucrurile, să punem râul “subtil” al experienței într-o stare nefirească. Până la un anumit punct ni se permite să ne exercităm liberul arbitru. Până la un punct, depunem rezistență în calea curgerii energiei. Și când o facem, ne simțim rău. Când ne opunem curgerii firești a energiei intrăm în stări profunde de stres, de suferință, de incertitudine, de nesiguranță.

Rezistența noastra poate fi identificată prin suferință și stările noastre de rău. Nu acceptam schimbările pe care ni le propune viața. Nu acceptam iubirea, nu acceptăm bucuria și lumina existenței, care curg neîncetat în plan subtil. Ele sunt stările naturale ale Vieții, la fel cum înflorirea este starea naturală a unui pom în primăvară. Rezistența este starea noastră de opoziție la iubire și la bucurie. Rezistența ne aduce stres, boală, nefericire, suferința mentală și întimplări care justifică aceste trairi. Prin rezistență noi parcă am striga: “Nu vrem iubire, nu vrem bucurie, nu vrem pace!”.

Pare absurd, pare imposibil, pare strigător la cer să credem că – de fapt – noi nu vrem exact ceea ce vrem mai mult. Sau ceea ce pare că vrem mai mult. Iubire și bucurie, cine să nu vrea aceste minunății? Cine să fie atit de strident retrograd la iubire și la bucurie, când toată lumea aleargă neîncetat după ele? Totuși, inconstient, noi le respingem. În momentele noastre de suferință respingem iubirea. În momentele de ură, de durere interioară și de rău parcă am spune:“Nu vreau iubire, nu pot accepta aceasta”. Mintile noastre par complet derutate în fața acceptării unor situații de viață, a unor schimbări necesare. Schimbarea devine extrem de stresantă pentru mentalul omenesc. Iubirea ne cere să renunțăm la tot ce-am crezut că este iubirea și să o trăim ca pe-o stare de spirit, ca pe-o permanență, ca pe-o Realitate care cuprinde toate ființele. Rezistența poate fi recunoscută ca o stare de suferință, de stres, sub forma întâmplărilor ce ne apar în cale, a problemelor care nu ne lasăsă dormim noaptea . Rezistența descrie opoziția noastră la schimbare.

A accepta ceea ce se întâmplă înseamnă a-i permite energiei să curgă în ritmul ei natural. A-i permite oricarei schimbări să apară, să se manifeste. A permite unui om să plece, altui om să vină spre noi. A permite unei situații să ne aducă ceea ce avem nevoie. Pe măsură ce ne opunem mai mult unei schimbari, vom fi mai puternic stresați și vom menține în biocâmpul nostru exact ceea ce nu ne dorim.

A renunța la rezistență poate presupune un abandon în Voința Divină, posibil prin renunțarea la ceea ce ne dorim, ca și renuntarea la ceea ce nu ne dorim. O asemenea atitudine înseamnă non-atașament, iar non-atasamentul înseamnă încredere deplină în evenimentele vieții, în umbra cărora Divinul în nemărginita sa inteligență leagă totul așa cum este bine să fie. Dincolo de logica umană obisnuită, care susține că omul “știe”, “poate”, “întelege”, “discerne”,“raționează”, o alta logică – noi spunem divină – dovedește adesea contrariul. Pe ea avem nevoie s-o conștientizăm, s-o observăm și s-o acceptăm pentru ca suferința să ni se diminueze. În concluzie totul este credință și acceptare.

Radu Drăgan

Reclamă

Plictiseala………………

Viața nu este plictisitoare,

Doar gândurile sunt plictisitoare.

Și gândind în exces , o să creați o minte atât de puternică,

și o să vă închideți în propria cetate și nu o să mai lăsați loc bucuriilor vieții să vă cuprindă. Cu cât o să gândiți mai mult o să vă deconectați de la viață.

Când mintea va fi deasupra sufletului ,viața vi se va transforma într-o închisoare.

Nu o să mai vedeți soarele de dimineață sau norii de pe cer ,decât cu scopul de a ști cu ce să vă îmbracați , sau dacă să vă luați umbrela, sau nu ,nu o să vedeți păsările , nu vedeți cerul plin de stele , pentru că este un film sau o emisiune la televizor ,iar arborii padurii nu vor semnifica pentru voi decât ceva ce face umbră , nu o să observați cât sunt de maiestuoși și perfecți.

Atunci cum să nu fie viața plictisitoare ?

Privind astfel lumea din jurul vostru nu o să fiți omul potrivit la locul nepotrivit ,o să fiți omul nepotrivit la locul potrivit .

Nu ceea ce este în jurul vostru vă plictisește , voi vă plictisiți , voi transformați totul în plictiseală .

Viața obișnuită este atât de extraordinară.

În tot ceea ce vă înconjoară veți găsi prezența lui Dumnezeu ..

Un copil care se naște , o pasare care cântă, un soare care răsare sau apune , o lună printre stele, un pârâu de munte care curge , vântul fluierând prin crengile copacilor , dansul unui păun .

Dar toate acestea nu le puteți vedea dacă ochii voștri sunt acoperiți cu ceea ce credeți că știți și care de fapt vă plictisește.

Cel mai sărac om din lume este omul care e compus din orgoliu ,vrea să controleze natură și nu își acceptă că în fapt este componentă a acestei naturi.

Reclamă

Plictiseala………………

Viața nu este plictisitoare,

Doar gândurile sunt plictisitoare.

Și gândind în exces , o să creați o minte atât de puternică,

și o să vă închideți în propria cetate și nu o să mai lăsați loc bucuriilor vieții să vă cuprindă. Cu cât o să gândiți mai mult o să vă deconectați de la viață.

Când mintea va fi deasupra sufletului ,viața vi se va transforma într-o închisoare.

Nu o să mai vedeți soarele de dimineață sau norii de pe cer ,decât cu scopul de a ști cu ce să vă îmbracați , sau dacă să vă luați umbrela, sau nu ,nu o să vedeți păsările , nu vedeți cerul plin de stele , pentru că este un film sau o emisiune la televizor ,iar arborii padurii nu vor semnifica pentru voi decât ceva ce face umbră , nu o să observați cât sunt de maiestuoși și perfecți.

Atunci cum să nu fie viața plictisitoare ?

Privind astfel lumea din jurul vostru nu o să fiți omul potrivit la locul nepotrivit ,o să fiți omul nepotrivit la locul potrivit .

Nu ceea ce este în jurul vostru vă plictisește , voi vă plictisiți , voi transformați totul în plictiseală .

Viața obișnuită este atât de extraordinară.

În tot ceea ce vă înconjoară veți găsi prezența lui Dumnezeu ..

Un copil care se naște , o pasare care cântă, un soare care răsare sau apune , o lună printre stele, un pârâu de munte care curge , vântul fluierând prin crengile copacilor , dansul unui păun .

Dar toate acestea nu le puteți vedea dacă ochii voștri sunt acoperiți cu ceea ce credeți că știți și care de fapt vă plictisește.

Cel mai sărac om din lume este omul care e compus din orgoliu ,vrea să controleze natură și nu își acceptă că în fapt este componentă a acestei naturi.

Reclamă

Conștiință de sine și sănătatea.

    Pentru ca sufletul să se poată manifesta pe pământ, are nevoie de trei învelişuri: emoţiile, mintea logică şi corpul fizic. Împreună acestea alcătuiesc personalitatea sau Ego-ul.
Sufletul sau Sinele este conectat la Sursa vieţii prin intermediul spiritului. Această punte permite conştientizarea atât a Ego-ului (personalităţii) cât şi a Sinelui ca parte a unei structuri universale a vieţii. Sufletul nu reprezintă o forţă străină care încearcă să influenţeze voinţa, ci poate fi privit mai degrabă ca un părinte iubitor ce arată calea copilului său, de multe ori speriat.
Unul din aspectele fundamentale ale vieţii, pe care unii îl privesc ca pe un dar, iar alţii ca pe un obstacol, este liberul arbitru care dă dreptul de a alege, de a accepta propriile experienţe, de a învăţa lecţiile oferite de acestea. Din cauza liberului arbitru mulţi oameni ajung să se teamă de eşec, de comiterea unor greşeli deşi, în realitate, acestea nu există, pentru că nici o experienţă nu reprezintă o pierdere, oricât de neplacută, ea predând sufletului o lecţie.
Conştiinţa totală de sine – Sinele – este alcătuit din şapte aspecte spirituale:
– cunoaşterea de sine;
– responsabilitatea pentru sine;
– exprimarea de sine;
– iubirea de sine;
– preţuirea de sine;
– respectul de sine;
– conştiinţa de sine.
În cazul celor mai mulţi dintre oameni, personalitatea preia controlul vieţii lor de zi cu zi. Pe masură ce balanţa se înclină dinspre personalitate către suflet, procesul este iniţial receptat ca o dizarmonie de către minte, care începe să primească două tipuri diferite de vibraţii, unele de pe nivelul sufletului şi altele de pe nivelul personalităţii. Dacă vibraţia sufletului ar înlocui într-un mod natural vibraţia personalităţii, schimbarea s-ar produce fără prea multe dezechilibre şi tulburări în viaţa individului. Dacă personalitatea opune rezistenţă, dizarmonia pe care o resimte iniţial mintea conduce la simptome precum tensiunea nervoasă, frustrarea, mânia, depresia etc. Dacă individul nu întreprinde nimic pentru a schimba vibraţia, în pofida acestor mesaje de avertisment, dizarmonia se va transforma în curând în boală.
Eşecul medicinii datorat faptului că nu tratează omul ca o fiinţă integrală (trup-minte-spirit) este dovedit în practică la cca. 80% dintre pacienţii suferinzi de boli cornice, la care medicamentele corect prescrise şi administrate nu remediază fundamental starea de sănătate, chiar dacă elimină într-o oarecare măsură simptomele.
Boala nu este o pedeapsă sau un semn de slăbiciune, ci un proces natural născut din necesitatea organismului de a corecta un dezechilibru prin intermediul formei fizice.
Multe boli sau indispozitii apar ca urmare a refuzului de a renunţa la vechile gânduri, emoţii, atitudini şi posesiuni. Motivele frecvente indicate de psihologi pentru nevoia agăţării de trecut sau incapacitatea de a merge înainte, către viitor, sunt teama şi vinovăţia. Pentru eliminarea acestor vechi „prieteni” este nevoie de credinţă (excluzând habotnicia religioasă sau fanatismul care conduc la o cristalizare a gândirii şi la incapacitatea de a progresa), iar aceasta nu se poate naşte decât prin contactul cu fiinţa interioară.
Boala poate fi privită ca o criză în viaţa omului, dar cuvântul „criză” provine din grecescul krisis, care înseamnă decizie, aşadar un punct de cotitură. Pământul însuşi se confruntă cu asemenea crize care determină dezastre naturale (erupţii ale vulcanilor, taifunuri, cutremure etc.) ce descătuşează cantităţi uriaşe de energie, pentru a restabili astfel echilibrul.
Corpul fizic încearcă să menţină un mediu armonios (proces cunoscut sub numele de homeostazie), detectând dezechilibrele încă din faza lor incipientă şi corectându-le înainte ca ele să fie aduse în câmpul atenţiei conştiente. Când influenţa minţii trece însă peste aceste ajustări, dezechilibrul poate ajunge în faza de criză, iar boala devine inevitabilă pentru a restabili armonia. În ceea ce priveşte starea de sănătate, este inutilă teama că după contracţia muşchiului inimii nu va urma o relaxare a acestuia, sau că după o inspiraţie nu va urma o expiraţie. Această stare de acceptare mai poate fi numită şi „obişnuinţă”. Ea permite creierului să se relaxeze faţă de acele procese care sunt deja cunoscute şi acceptate, concentrându-se exclusiv asupra aspectelor cu adevărat importante ale vieţii.

Christine Paige -La frontierele sănătății

Suflet , Spirit ………………

Pentru fiecare dintre noi există un aspect propriu, aflat într-o dimensiune Superioară, Spiritul.
Şi există un aspect al Spiritului, în alte dimensiuni, Sufletul.
Manifestarea Spiritului în lumea materială este posibilă dacă acesta îşi proiectează o particulă infimă din esenţa lui în Suflet.
Scânteia Divină, care se află în centrul Sufletului, este această proiecţie.
Scânteia Divină reprezintă Divinul din noi, prin ea se menţine legătura permanentă cu alte aspecte ale noastre.
Există, aşadar două elemente de conexiune ale fiinţei umane cu Spiritul, cu Divinul exterior: Scânteia Divină, din centrul Sufletului, şi Conştiinţa.
Prin cele două elemente entitatea umană se menţine în Programul Divin de Evoluţie, îşi poate creşte vibraţia şi nivelul de conştienţă, îşi poate urma propriul program evolutiv.
Sufletul este menţinut în corpul fizic întâi datorită unei energii speciale pe care o primeşte la coborârea în trup, apoi prin ancorare în Scânteia Divină.
În momentul morţii fizice Scânteia Divină este aspirată de către Spirit, la fel şi Conştiinţa şi Sufletul, fiind proiectate pe un nou nivel de manifestare, într-un nou Arhetip.
Există, aşadar, mai multe forme divine de existenţă ale Sufletului, plecând de la contopirea cu Spiritul la toate nivelele de proiecţie pe care acesta poate fiinţa.
Pentru fiecare dimensiune există un Arhetip specific, cu alte atribute, cu potenţial de manifestare în coordonate specifice.
În dimensiunea materială coordonatele de manifestare ale Sufletului se schimbă odată cu trecerea la noua etapă evolutivă.
Sufletul primeşte energii ce permit manifestarea compasiunii şi a iubirii necondiţionate, îşi dezvoltă capacităţile empatice, începând să perceapă empatic.
Este firesc ca odată cu implementarea unui nou Arhetip al Sufletului sensibilitatea fiinţei umane să crească, nu este firesc să crească vulnerabilitatea, şi pentru aceasta fiinţa umană trebuie să iasă din vechile tipare ale fricii, înlocuindu-le cu noile tipare ale iubirii fără condiţii, şi cu noile tipare ale compasiunii.

alexada.ro

Idiotul ……………….

Viața este un flux continuu ;
totul se schimbă , se deplasează .
Nimic nu este static , nimic nu este permanent …

Doar idioții nu doresc să schimbe nimic .
Ei se tem de schimbare pentru că orice schimbare
te va obliga să înveți ceva nou .
Idiotul vrea să învețe ceva o dată și să rămână cu acea învățătură toată viața .
Ce înseamnă schimbare ?
Schimbare înseamnă DIFERIT.
Înseamnă ca ziua de azi să fie diferită de cea de ieri, ziua de mâine să fie diferită de cea de azi.
Idiotul își pune întrebarea cum să fie diferită?
Stau în aceeași casă,mă duc zilnic pe aceeași drum,mă duc zilnic la același loc de muncă, am aceeași oameni în jurul meu.
Viața nu este structurată numai pe ceea ce faci ,este structurată de fapt pe cum faci lucrurile ,ce simți când ți se întâmplă anumite lucruri,ce simți când ai anumite activități,ce simți când întâlnești anumiti oameni.
Emoțiile care îți pătrund sufletul deosebesc omul de obiect.
Idioții sunt obiecte cu trup.
Idioții se mulțumesc cu ceea ce au și știu ,și nu caută mai departe de vârful nasului.
Dacă vrei să deosebești un idiot de un om în care sufletul arde cu flacără, uita-te doar la cei la care nu le ajungi la vârful nasului din cauza orgoliului lor și vei înțelege.
Radu Drăgan

Reclamă