Onestitate , spațiu și timp………..

Fii onest și respectă-ți promisiunile care ți le faci pentru a-ți oferi dreptul la speranță.
Fii cinstit cu tine însuți ca să-i poți cinsti pe cei din jur și nu uita că nimeni nu va veni la tine pentru a transforma lucrurile în locul tău .
Viața presupune o schimbare permanentă și alegerile pe care le facem determină momentul în care intrăm pe linia destinului.
A trăi o experiență diferită înseamnă evoluție.
A trăi aceeși experiență zi de zi înseamnă stagnare . Cât timp crezi că ai la dispoziție în această viață ?
Cu cât timpul trece și ești pe drumul altora, cu atât te îndepărtezi mai mult de drumul tău în viață.
Așteptându-l ,destinul tău nu va veni la tine , tu ești cel care se îndreaptă spre destin.
Rămânând fixat în timp și spațiu , vei fi la fel în fiecare zi.
Spațiu e o noțiune care ține de Univers ,de Dumnezeu ,pe când timpul este o noțiune umană ,o noțiune pe care omul o poate schimba .
Tu ești cel ce dai dimensiune timpului tău .
Nu o va face nimeni în locul tău.

r.d.

Reclamă

Al cui e timpul?

Observăm că timpul s-a comprimat.
Observăm că nu ne ajunge.
Observăm că ziua și noaptea sunt scurte .
Ne întrebăm de ce?
Avem timp să ne întrebăm de ce ?
Nu avem .
Cine a făcut ca timpul să se comprime?
Universul?
Dumnezeu?
Sau omul?
Orice ființă sau obiect are propria lui vibrație.
Plantele libere,necultivate de om,cresc după vibrația universului ,apa curge în jos după vibrația universului,soarele răsare după vibrația universului,luna își urmează cursul după vibrația universului.
Singurul care se grăbește e omul.
Vibrațiile omului modifică timpul.
Timpul este o noțiune creată de om.
Dumnezeu a făcut lumea .
A spus el că în 7 zile?
Nu .
Omul a descris creația și a încadrat-o în 7 zile.
Omul a făcut descrierea și a etalonat-o pentru el .
Dar dacă Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile iar a șaptea zi a fost doar descrierea dorinței noastre de a sta în repaos.
Se oprește soarele duminica?
Se opreste ploaia duminica?
Se oprește iarba din creștere  duminica?
Murim duminica?
Nu mai respirăm duminica?
Noi am creat noțiunile ce țin de timp,noi am creat ceasul.
Dar noi creatorii lui îl putem opri?
Mă tem că nu .
Atunci dacă nu îl putem oprim de ce îl putem grăbi?
Ca să ajungem unde?
Ca să ajungem când?
Ca să ajungem de ce?
Ca sa ce?

Un film interesant

Radu Drăgan

Reclamă

Sincronicitate

De câteva zile mă trezesc la 4.40 .
Dacă se repetă o dată spunem că e o coincidență ,  dacă se repeta de două ori  ,deja stăm și ne gândim ce factori externi provoacă aceasta trezire la oră fixă. Ne stoarcem creierii si ajungem la concluzia că nimic din ceea ce vine din exterior nu are un corespondent cu aceasta repetiție.
Atunci ?
Nu găsim pe nimeni vinovat pentru aceasta sincronicitate.
Pentru că oricum am analiza trecutul trăim într-un lanț sincron existențial.
Dacă atunci nu am fi dintr-un loc ,în acel timp ,acum nu am fi aici în acest timp.
Univers paralel sau univers intersectat cu alt univers.
Când un lucru se repetă ,înseamnă că suntem dintr-o buclă de timp care se repetă, se repeta,se repetă până când o băgam în seamă și începem să ne întrebăm cu ce element din viață noastră are legătură.
Suntem tentați in aceste momente să schimbăm spațiul existențial, să rupem legătura cu cei cu care considerăm că are legătură această coincidență ,să ne găsim un nou spațiu, într-un alt timp ca să neutralizăm efectele.
Ajungem să face și asta ,dar surprinzător după un timp coincidenta se repetă.
Și logic mi se pare simplu.
Daca cu toate schimbările făcute în exterior ,cei doi factori pe care e fundamentat Universul ,spațiul și timpul i-am schimbat și coincidența rămâne , ce element mai rămâne în calcul , neluat în considerare ,entitatea om care trăiește în cele două elemente.
Putem schimba spatiul ? Putem schimba timpul ?
Bănuiesc că nu ,dar putem schimba atitudinea celui care face surfing pe aceste două dimensiuni.
Deci nu mai rămâne în calcul decât propria persoana.
Dacă luăm atitudine față de noi ,  facem un pas în aceasta direcție, schimbăm în noi ceva ,iar a doua zi nu ne mai trezim la 4.40 înseamă că a survenit o schimbare care are ca rol modificarea singurului element transformabil. Singurul element transformabil  este Omul.

Radu Drăgan

Reclamă

Sincronicitate

image

De câteva zile mă trezesc la 4.40 .
Dacă se repetă o dată spunem că e o coincidență ,  dacă se repeta de două ori  ,deja stăm și ne gândim ce factori externi provoacă aceasta trezire la oră fixă. Ne stoarcem creierii si ajungem la concluzia că nimic din ceea ce vine din exterior nu are un corespondent cu aceasta repetiție.
Atunci ?
Nu găsim pe nimeni vinovat pentru aceasta sincronicitate.
Pentru că oricum am analiza trecutul trăim într-un lanț sincron existențial.
Dacă atunci nu am fi dintr-un loc ,în acel timp ,acum nu am fi aici în acest timp.
Univers paralel sau univers intersectat cu alt univers.
Când un lucru se repetă ,înseamnă că suntem dintr-o buclă de timp care se repetă, se repeta,se repetă până când o băgam în seamă și începem să ne întrebăm cu ce element din viață noastră are legătură.
Suntem tentați in aceste momente să schimbăm spațiul existențial, să rupem legătura cu cei cu care considerăm că are legătură această coincidență ,să ne găsim un nou spațiu, într-un alt timp ca să neutralizăm efectele.
Ajungem să face și asta ,dar surprinzător după un timp coincidenta se repetă.
Și logic mi se pare simplu.
Daca cu toate schimbările făcute în exterior ,cei doi factori pe care e fundamentat Universul ,spațiul și timpul i-am schimbat și coincidența rămâne , ce element mai rămâne în calcul , neluat în considerare ,entitatea om care trăiește în cele două elemente.
Putem schimba spatiul ? Putem schimba timpul ? 
Bănuiesc că nu ,dar putem schimba atitudinea celui care face surfing pe aceste două dimensiuni.
Deci nu mai rămâne în calcul decât propria persoana.
Dacă luăm atitudine față de noi ,  facem un pas în aceasta direcție, schimbăm în noi ceva ,iar a doua zi nu ne mai trezim la 4.40 înseamă că a survenit o schimbare care are ca rol modificarea singurului element transformabil. Singurul element transformabil  este Omul.

Sufletul uman este cea mai perfectă mașină a timpului.

Gândul, mașina timpului care se afla la dispoziția fiecaruia dintre noi, ne transporta zilnic în trecut, prin intermediul amintirilor. Totuși, călatoria în trecut este diferită de cea în viitor și e mult mai greu de realizat. Pentru a reuși, ar trebui să facem un salt în spațiu-timp, iar apoi ar trebui să știm să ținem sub control informația care o aducem din viitor ,pentru ca structurile noastre raționale să nu fie zdruncinate, din moment ce creierul nostru nu acceptă programul mental că se poate călători în timp.

Cum bine știm că mintea nu acceptă mai mult decât își amintește,în momentele de meditație când mintea se oprește în loc , viziuni ale unor locuri și fapte în care suntem implicați par să iasă la suprafață din subconștient.

Aceste date care nu au corespondent în mentalul nostru , vin totuși de undeva.Iar răspunsul mi se pare simplu, dacă în prezent nu ni se întâmplă, putem trage concluzia că sunt din trecut sau din viitor.

Viitorul este totalitatea posibilității alegerilor noastre cu valoare infinită, iar trecutul este compus din totalitatea alegerilor noastre cu valoare exactă deoarece acțiunile chiar s-au petrecut .

Dar de ce există amintiri care sunt din trecut dar nu au corespondent în mintea noastră ?

Din ce trecut vin ele ?

Exista mai multe stări ale trecutului?

Există un singur răspuns – sunt din altă viață pe care am petrecut-o în planul fizic.

Am întâlnit situații în care oameni diferiți făcând meditație au avut aceleași viziuni .

Cum?

Simplu,au fost în același loc , în același moment spațio-temporal , au văzut aceleași locuri și au trăit aceleași momente.

Concluzia mi se pare copilăresc de simplă . Cea mai perfectă mașină a timpului este omul cu tot ceea ce înseamnă el, nu doar fizic și rațiune ci și cu structurile subtile pe care nu le vedem ,doar le putem simți.

Radu Drăgan.

Reclamă

Fă-ți timp.

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să te alini oricând!
Fă-ţi timp pentru-adevaruri şi adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni, cu su

image

fletul deschis!
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni…
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul sens!
Fă-ţi timp, acum!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!

Rudyard Kipling

Cauză,efect,timp.

Fiecare element, fiecare particulă din creație conține o inteligență inerentă, sinonimă cu spiritul și cu viața. De aceea, ea are capacitatea a se bucura. Fiecare element poate acționa independent în lumea sa, reacționând la legile și la forțele din jurul său.

Există o lege a cauzei și a efectului, care guvernează inclusiv păcatul. Noi ne creăm singuri pedepsele pe care le suportăm, prin acțiunile pe care le comitem.

Fiecare spirit primește un drept de proprietate asupra corpului său. Atât timp cât trăim în planul fizic, spiritul are datoria de a ține sub control corpul, respectiv pasiunile și poftele acestuia. Tot ce există în interiorul spiritului se manifestă la nivelul corpului fizic, dar nu toate atributele corpului pot invada spiritul împotriva voinței acestuia, ci doar acelea pe care le alege spiritul. Pentru a deveni o ființă umană perfectă, noi trebuie să acționăm astfel încât corpul, mintea și spiritul nostru să ajungă într-o armonie deplină.

În universul nostru există deopotrivă energii pozitive și negative, ambele fiind necesare evoluției spirituale. Aceste energii sunt înzestrate cu inteligență, având capacitatea de a ne îndeplini voința.. Energia pozitivă se manifestă prin lumină, bunătate, blândețe, iubire, răbdare, compasiune, speranță. Energia negativă se manifestă prin ură, întuneric, răutate, intoleranță, egoism, disperare, descurajare și în primul rând frică,elementul de bază pe care se clădesc toate celelalte elemente negative.

Cele două tipuri de energii se opun una alteia. Atunci când le asimilăm în ființa noastră, ele ne transformă. Energia pozitivă atrage alte energii pozitive, iar cea negativă atrage alte energii negative. Iubirea este atrasă de lumină, iar ura de întuneric. Dacă un anumit tip de energie începe să predomine în ființa noastră, noi ne asociem cu alte persoane care vibrează pe aceeași energie. Important este că avem opțiunea de a alege tipul de energie pe care dorim să îl cultivăm. Prin simpla emitere a unor gânduri pozitive sau prin simpla rostire a unor cuvinte pozitive, noi atragem automat către noi energiile pozitive corespondente. În lumea spiritelor am putut vedea cu claritate acest lucru. Gândurile noastre au o mare putere. Noi ne creăm mediul în care trăim prin ceea ce gândim. Dacă am înțelege puterea gândurilor noastre, noi le-am supraveghea mai îndeaproape. Dacă am înțelege puterea uluitoare a cuvintelor noastre, am prefera de o mie de ori să tăcem decât să spunem ceva negativ. Din fericire, putem înlocui oricând vibrațiile negative pe care le emitem cu altele, pozitive prin evoluție spirituală.

Toate acestea sunt necrezute de noi , prin simplul fapt că elementul Timp, foarte important în existența noastră pe Pământ nu îl luăm în considerare .

La orice acțiunea a noastră noi așteptăm rezultate imediate , la “cinci” minute după rugăciune așteptăm miracolul vindecării,la “cinci minute după” emiterea unei dorințe așteptăm realizarea ei și exemplele pot continua. Dacă ne dorim ceva rezultatul dorinței e pregătit să pornească spre noi , dacă facem un pas și rezultatul face un pas la al doilea pas și rezultatul îl face pe al doilea.La o energie vibrațională emisă de noi,Universul ne răspunde cu același volum de energie. Aici e vorba de o atracție bilaterală ale căror componente suntem noi ca entitate la un capăt și Universul la celalalt capăt putem trage concluzia simplă că Universul este partenerul nostru de drum în călătoria noastră existențială . Realizarea dorinței se va îndeplini undeva la mijloc.

Așa putem să dăm o altă dimensiune timpului necesar pentru îndeplinirea dorinței.

Radu Drăgan

Reclamă

De ce spiritualitate?

Existența noastră se duce între două evenimente existențiale majore, nașterea și moartea.

Această perioadă în care suntem în trup fizic și avem în piept o inimă care bate este o perioadă în care ne putem îndrepta spre spiritualitate și în care putem să ne dezvoltăm.

Pentru a urca spiritual avem nevoie de a dobândi cunoaștere , să știm totul și să folosim posibilitățile care ne sunt oferite,să știm ce este ceea ce ne înconjoară, în ce lume trăim, care este de fapt relația noastră cu mediul înconjurător și mai ales să conștientizăm că el se întinde dincolo de ceea ce vedem ,auzim și putem atinge. Dincolo de aceste capacități de a lua contact cu mediul există o lume a trăirilor ,a sentimentelor , o lume care nici măcar nu aduce cu spațiul fizic perceptibil .

Contactul cu această lume se face pe alte căi , folosind alte simțuri care fiecare le are în stare latentă în interiorul lor , necesită doar revelate și scoase la suprafață.Cunoscând această lume relația ta cu tine însuți se schimbă, tu te schimbi, lumea ta se schimbă ,nimic nu va mai fi la fel. E un drum al liniștii și a păcii interioare.

Cu 15 ani în urmă , când am început să mă lupt cu mine ,am crezut că unul din noi va învinge ,dar astăzi pot să spun cu mâna pe inimă că am învins amândoi .

Nu asta e ideea ,să faci pace între trup ,minte și suflet?

Cel mai bun prieten al tău trebuie să fii tu , și cel care te poate ajuta în această problemă este din lumea care nu se vede ,este din lumea care se simte.

Mi-a trecut prin cap ca în această vara sau spre toamnă , împreună cu cei care ar dori să facă o incursiune în această lume interioară să organizăm o întâlnire de câteva zile într-una dintre locațiile din România unde timpul a rămas în loc . nici eu nu știu unde dar dacă va trebui vom primi un semn .Celor care le e scris în destin vor afla. Dacă sunt  interesați am putea discuta în mod privat pe mail la aum@rdslink.ro sau la 0721072133 .

Radu Drăgan

Reclamă

Spre un alt timp.

Cercetătorii dau dreptate persoanelor care în ultimii ani susţin că nu mai simt când trece timpul. Ei subliniază că timpul…chiar trece fără a fi simţit, deoarece durata unei zile s-a redus aproape la jumatate, astfel că trăim în doar 16 ore ceea ce ar trebui să trăim în 24.

Cauza ar fi frecvenţa de vibraţie numită oscilaţia Schumann a Terrei.Valoarea acestei frecvenţe, 8 Hz, coincide pe anumite segmente cu ritmul alfa al creierului uman, cel asociat stării de relaxare, de armonie cu noi însine. Conform estimarii specialistilor, până în anul 1978, acest “puls al planetei” s-a menţinut constant, aşa cum a fost şi în ultimii 10.000 de ani.

Însă, în jurul acestei date s-a întâmplat ceva şi oscilaţia a crescut spre 13 Hz… Iar despre cei născuţi după ’78 se spune că au creierul “acordat” pe noua oscilaţie. Tot această cauză ar putea fi explicaţia creşterii numărului de persoane supradotate, cu IQ peste medie sau cu capacităţi psihice remarcabile.

Se va mai accelera

La nivel planetar, se spune că avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. Conform celor care au analizat, de-a lungul timpului, diverse documente în acest sens, Terra se comportă ca un imens circuit electric.

Între suprafaţa şi ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distanţă de suprafaţă, există un fel de cavitate electromagnetică. Proprietăţile rezonante ale acestei cavitati magnetice au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann, între 1952-1957, şi permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei Terra. Curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsură ce ne apropiem de “Punctul Zero”, momentul în care planul Sistemului Solar, se va suprapune pe planul Galaxiei, conform calendarului mayaş.

Zero ore

Deci dacă 24 de ore ale zilei reprezintă acum 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin “Punctul Zero”, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la zero ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Majoritatea celor care cred în “decodificarea” calendarului mayaş cu privire la sfârşitul lumii, spun că “de fapt, consecinţele acestui fenomen sfidează orice putere de imaginaţie: întreaga planetă şi toţi locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune!”.

Reclamă

Omul și timpul…..

Omul raportat la timp se împarte în trei categorii.

time_machine_by_sparco2-d5d5jwcOmul orientat către trecut. Pentru acesta, măsura timpului său personal este dată de sentimentul nostalgiei. Fiecare clipă este resimţită ca o îndepărtare necontenită de un punct iniţial. De aceea, nostalgicului îi repugnă idea de a păşi înainte şi caută mereu să meargă îndărăt. El se reîntoarce mereu asupra lucrurilor trecute, în amintirile sale, deoarece curgerea timpului înseamnă o continuă degradare, pierdere, înstrăinare, devalorizare, într-un cuvânt, despărţire. Evenimentele sau întâmplările, care se succed, sunt, prin faptul că au loc doar mai târziu, inferioare celor anterioare. Paradisul pierdut al copilăriei, de pildă, cu toate că a trecut şi nu va mai fi niciodată, va avea mereu întâietate faţă de anii maturităţii care vor urma. Aceeaşi situare afectivă o va avea faţă de oricare perioadă sau întâmplare care a lăsat în adâncul său urme adânci sub forma amintirilor. În esenţă, paşii nostalgicului sunt semnul unei perpetue reîntoarceri către lucrurile care au trecut şi pe care timpul i le-a furat pentru totdeauna. Prezentul îi apare doar ca fundal din care repriveşte cu amărăciune către trecut , în timp ce, în faţă, spre viitor, nu vrea să privească, fiindcă ştie că, în final, ceea ce-l aşteaptă nu este decât moartea.

La omul prezentului, dispoziţia afectivă, care conturează orizontul său temporal, este plăcerea. Pentru el, timpul este condensat în interiorul clipei, şi ,de aceea, nu-i rămâne decât să o savureze , să o stoarcă de plăcere. Nici un moment nu există ca trecere spre celălalt moment, ci e scop în sine pentru sine. Într-o astfel de ipostază, timpul este văzut ca mediu al unor evenimente sau întâmplări egale, care nu au o importanţă mai mare decât cele care au avut loc în trecut sau decât cele care urmează să se petreacă în viitor. De aceea, omul care preţuieşte prezentul, nu are grija celor viitoare şi nici povara celor ce au fost. Mereu la modă, mereu actual, caută să-şi umple viaţa cu distracţii de tot felul. Semn al unui hedonism rafinat, al unei frivolităţi dulcegi, clipa trăită în toate variantele -intens, plăcut, unic, extatic etc.- dă impresia timpului oprit în loc, al unei pseudo-eternităţi. Însă, clipa, îi scapă de fiecare dată printre degete când întinde mâna să o prindă, fiind nevoit să o ia mereu de la capăt. Preocupat doar de ,,acum”, paşii săi devin o mişcare pe loc, expresie a unui dinamism static, în care fiecare moment este înlocuit de un altul. Cu toate acestea, el îmbrăţişează prezentul sub forma clipei, a momentului deoarece ştie că trecutul a fost şi nu va mai fi niciodată, iar viitorul nu este încă şi s-ar putea să nu fie niciodată.

În cazul omului orientat spre viitor, trăirile sale sunt îndreptate cu predilecţie spre o perioadă care urmează să vină, iar trecutul şi prezentul sunt privite doar ca simple trepte pe care păşeşte pentru a se înălţa către ceva mai bun. Timpul înţeles astfel, ca o continuă mergere înainte, ca o ascensiune permanentă, este trăit cu speranţa că întodeauna clipa următoare posedă prin ea însăşi un plus de valoare faţă lucrurile care sunt sau au fost. Pentru un asemenea om viaţa este o devenire, o construcţie pe baza unor proiecte existenţiale, în care limitele întâlnite sunt mai degrabă praguri care trebuie depăşite. Până şi moartea, posibilitatea-limită a fiinţei sale, nu este văzută ca un sfârşit, ci ca o treaptă care trebuie lăsată în urmă pentru un dincolo dătător de nădejde. Datorită tendinţelor sale lăuntrice şi a structurii sufleteşti, omul speranţei vede în timp, cu fiecare clipă nouă, o posibilă intensificare şi amplificare neîntreruptă de valori. Pentru el, împlinirea aparţine viitorului.

sursa masinadescris.net