Legile spirituale ale succesului

Legea potenţialităţii pure

Prima lege spirituală a succesului este Legea Purei Potenţialităţi. Esenţa acestei legi constă în faptul că, în stare esenţială, noi suntem conştiinţă pură. Conştiinţa pură este tot una cu potenţialitatea pură; ea reprezintă un câmp al tuturor posibilităţilor şi al creativităţii infinite. Conştiinţa pură este esenţa noastră spirituală. Fiind infinită şi nelimitată, ea reprezintă de asemenea şi beatitudine pură. Celelalte atribute ale conştiinţei sunt cunoaşterea pură, tăcerea infinită, echilibrul perfect, invincibilitatea, simplitatea şi beatitudinea. Aceasta este natura noastră esenţială.

 

Legea dăruirii (consacrării)

Cea de-a doua lege spirituală a succesului este Legea dăruirii. Ea ar mai putea fi numită şi Legea dăruirii şi primirii, căci universul operează prin intermediul schimburilor dinamice. Nimic nu este static în univers. Corpul nostru se află într-un schimb constant cu corpul universului; mintea noastră interacţionează dinamic cu mintea cosmosului; energia noastră este o expresie a energiei cosmice.

Fluxul vieţii nu înseamnă altceva decât interacţiunea armonioasă a tuturor elementelor şi forţelor care structurează câmpul existenţei. Această interacţiune armonioasă a elementelor şi forţelor din viaţa noastră operează sub forma Legii dăruirii. Întrucât corpul şi mintea noastră, pe de o parte, şi universul, pe de altă parte, se află într-un schimb constant şi dinamic, blocarea circulaţiei energiei ar fi similară cu oprirea circulaţiei sângelui.

Legea karma-ei, sau a cauzei şi efectului

Cea de-a treia lege spirituală a succesului este Legea karma-ei. Karma înseamnă simultan acţiunea şi consecinţele ei, cauza şi efectul, căci orice forţă generează o forţă de răspuns, care se întoarce asupra noastră cu aceeaşi putere. Toată lumea a auzit expresia „Cine seamănă culege ceea ce a semănat”. De aceea, este limpede că dacă dorim să avem parte de fericire în viaţa noastră, noi trebuie să învăţăm mai întâi cum să semănăm seminţele care vor crea această fericire. Altfel spus, karma implică o alegere conştientă (angrenarea liberului arbitru).

Orice om este în esenţă un suflet care la dispoziţie posibilităţi infinite de a face alegeri. În fiecare clipă a existenţei noastre noi suntem scăldaţi în câmpul tuturor posibilităţilor, unde avem acces la o infinitate de opţiuni. Unele dintre aceste opţiuni sunt luate conştient, în timp ce altele sunt luate inconştient. Cea mai bună cale de a înţelege şi de a maximiza efectele legii karma-ei constă însă în a deveni conştienţi de alegerile pe care le facem în fiecare clipă.

Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut. Din nefericire, foarte mulţi oameni fac aceste alegeri inconştient. Ei nu se gândesc la consecinţele opţiunii lor, dar acestea se vor produce.

Dacă eu insult pe cineva, acesta va alege probabil opţiunea de a se simţi ofensat. Dacă îi fac însă un compliment, el va alege probabil opţiunea de a se simţi flatat. La urma urmei, nu este însă vorba decât de o opţiune.

Este posibil ca eu să insult o persoană şi aceasta să nu se simtă ofensată. La fel, se poate să-i fac cuiva un compliment, iar el să nu se simtă flatat. Altfel spus, deşi au la dispoziţie opţiuni infinite, marea majoritatea a oamenilor au devenit simple noduri de reflexe condiţionate care sunt declanşate în permanenţă de oameni şi de evenimente, declanşând tipare comportamentale previzibile.

Legea efortului minim

Cea de-a patra lege spirituală a succesului este Legea efortului minim. Această lege are la bază maniera în care funcţionează natura, fără nici cel mai mic efort, fără griji, într-o stare deplină de abandon. Acesta este principiul acţiunii minime, sau al non-rezistenţei. Altfel spus, este principiul armoniei şi iubirii. Învăţând această lecţie de la natură, noi putem să ne împlinim cu uşurinţă dorinţele.

Dacă veţi observa felul în care operează natura, veţi constata că ea merge întotdeauna în sensul efortului minim. Iarba nu se străduieşte să crească, ea creşte pur şi simplu. Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Păsările nu învaţă să zboare, ci zboară direct. Aceasta este natura lor inerentă. Pământul nu face eforturi ca să se învârtească în jurul propriei sale axe; aceasta este natura lui, să se învârtească cu o viteză ameţitoare şi să înainteze în spaţiu, pe o anumită orbită. Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor să lumineze. Iar natura omului constă în a-şi realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.

În Ştiinţa Vedică, străvechea filosofie a Indiei, acest principiu este cunoscut sub denumirea de principiul economiei de efort, care constă în „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. În final, omul ajunge la acel stadiu în care nu mai face nimic, dar realizează totul. Altfel spus, cea mai slabă intenţie a lui este suficientă pentru ca realizarea ei să se producă spontan. Aşa-numitele „miracole” nu sunt altceva decât expresii ale Legii efortului minim.

Inteligenţa naturii funcţionează fără efort, fără fricţiuni, în mod spontan. Ea nu este liniară, ci intuitivă, holistică şi are capacitatea de a inspira. Atunci când suntem în armonie cu natura, când suntem ferm stabiliţi în cunoaşterea Sinelui, putem folosi cu uşurinţă Legea efortului minim.

Efortul devine minim atunci când acţiunile noastre sunt motivate de iubire, căci natura este creată de energia iubirii. Ori de câte ori urmărim puterea şi controlul celor din jur, noi cheltuim energie. Atunci când urmărim banii sau puterea de dragul egoului, noi ne risipim energia urmărind iluzia fericirii, în loc să ne bucurăm de fericirea pe care ne-o oferă momentul prezent. Atunci când urmărim să obţinem bani numai pentru un profit personal, noi ne tăiem singuri fluxul de energie care comunică cu fiinţa noastră interioară, blocând astfel manifestarea inteligenţei naturii.

 

Legea intenţiei şi a dorinţei

Cea de-a cincea lege spirituală a succesului este Legea intenţiei şi a dorinţei. Această lege are la bază faptul că energia şi informaţia există pretutindeni în natură. De fapt, la nivelul câmpului cuantic nu există nimic altceva decât energie şi informaţie. Câmpul cuantic este doar un alt nume pentru câmpul potenţialităţii pure sau pentru conştiinţa pură. Iar acest câmp cuantic este influenţat de intenţie şi de dorinţă. Ne propunem să examinăm în detaliu acest proces.

Dacă sunt reduse la natura lor esenţială, o floare, un curcubeu, un fir de iarbă, un corp uman, toate înseamnă energie şi informaţie. În natura sa esenţială, întregul univers nu este altceva decât o mişcare a energiei şi informaţiei. Singura diferenţă dintre noi şi un copac se referă la conţinutul informaţional al corpurilor noastre.

La nivel material, atât noi cât şi copacul suntem alcătuiţi din aceleaşi elemente reciclate, în principal carbon, hidrogen, oxigen, sodiu, şi alte elemente în cantităţi mai mici. Pentru câţiva dolari, aceste elemente pot fi cumpărate de la un magazin. Diferenţa dintre noi şi copac nu constă neapărat în cantitatea de carbon, hidrogen sau oxigen. Mai mult, noi şi copacul fac un schimb permanent de carbon şi de oxigen. Adevărata diferenţă se referă la energie şi informaţie.

În planul naturii, noi, oamenii, suntem o specie privilegiată, întrucât avem un sistem nervos capabil să devină conştient de conţinutul energetic şi informatic al câmpului ce dă naştere corpului nostru fizic. Noi experimentăm subiectiv acest câmp sub forma gândurilor noastre, a sentimentelor, emoţiilor, dorinţelor, amintirilor, instinctelor, impulsurilor şi convingerilor noastre. Acelaşi câmp poate fi experimentat şi obiectiv, sub forma corpului fizic, iar prin intermediul acestui corp, putem experimenta acest câmp ca fiind lumea exterioară. În esenţă, totul este însă alcătuit din acelaşi material. Aşa se explică de ce înţelepţii din vechime au afirmat că: „Eu sunt acela, tu eşti acela, tot ce există este acela, şi altceva nu există în afara lui”.

Corpul nostru nu este separat de corpul universului, căci la nivel cuantic nu există limite bine definite. Acolo totul este numai vibraţie, val, fluctuaţie, convoluţie, perturbări localizate într-un câmp cuantic mai mare. Acest câmp cuantic lărgit – universul – este adevăratul nostru corp.

Sistemul nervos uman este nu doar capabil să devină conştient de informaţia şi energia propriului său câmp cuantic, dar întrucât conştiinţa umană are o flexibilitate infinită datorită acestui sistem nervos perfect creat, noi ne putem schimba în mod voluntar conţinutul informaţional care dă naştere corpului nostru fizic. La fel, noi putem modifica în mod voluntar energia şi conţinutul informaţional al corpului nostru cuantic lărgit – care este mediul înconjurător sau lumea exterioară – determinând anumite manifestări.

Există două calităţi inerente conştiinţei care permit această schimbare conştientă: atenţia şi intenţia. Atenţia energizează, iar intenţia transformă. Obiectul asupra căruia ne concentrăm atenţia – indiferent care este el – va creşte şi va deveni mai puternic în viaţa noastră. Invers, dacă ne reducem atenţia acordată unui anumit obiect (sau subiect), acesta îşi va pierde treptat importanţa, se va dezintegra şi va dispărea (din viaţa noastră). Pe de altă parte, intenţia declanşează transformarea energiei şi informaţiei. Ea îşi organizează propria împlinire.

Aşadar, calitatea intenţiei acordată unui obiect al atenţiei noastre va genera o infinitate de evenimente spaţio-temporale care vor conduce la rezultatul dorit, conform legilor spirituale ale succesului. Acest lucru se datorează faptului că intenţia sădită în solul fertil al atenţiei are o putere de organizare infinită. Puterea de organizare infinită se referă la puterea de a organiza o infinitate de evenimente spaţio-temporale, toate în acelaşi timp. Putem vedea expresia acestei puteri infinite de organizare în fiecare fir de iarbă, în fiecare pom înflorit, în fiecare celulă a corpului nostru. O putem vedea oriunde există viaţă.

Conform planului naturii, toate lucrurile şi toate fiinţele sunt legate între ele. Când apar ghioceii, ştim că primăvara este aproape. Când păsările încep să migreze, ştim că vine toamna. Natura este o simfonie, iar această simfonie este orchestrată la nivelul ultim al creaţiei.

Corpul uman este un alt exemplu al acestei simfonii. O singură celulă din corpul nostru face şase trilioane de operaţiuni pe secundă, şi trebuie să cunoască ce fac toate celelalte celule din corp, în acelaşi timp. Corpul uman poate cânta la un instrument, poate ucide microbii, poate concepe un copil, poate recita o poezie, contemplând în acelaşi timp mişcarea stelelor, şi toate acestea deoarece câmpul corelaţiilor infinite face parte din propriul său câmp informaţional.

Unul din cele mai remarcabile lucruri legate de sistemul nervos al omului este faptul că el îşi poate controla puterea sa infinită de organizare prin intermediul intenţiei conştiente. La om, intenţia nu este blocată într-un sistem energetic şi informaţional rigid. Ea are o flexibilitate infinită. Altfel spus, atâta vreme cât nu violăm celelalte legi ale naturii, noi putem să le comandăm prin intenţia noastră să ne împlinească visele şi dorinţele.

 

Legea detaşării

Cea de-a şasea lege spirituală a succesului este Legea detaşării. Această lege susţine că pentru a dobândi ceva în universul material, este necesar să renunţăm la ataşamentul nostru faţă de respectivul lucru. Aceasta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la intenţiile sau la dorinţele noastre. Singurul lucru la care trebuie să renunţăm este ataşamentul faţă de rezultatul lor.

Această lege este extrem de puternică. În momentul în care renunţăm la ataşamentul faţă de rezultate, combinând intenţia focalizată cu detaşarea de fructele ei, vom obţine cu siguranţă ceea ce ne dorim. Orice dorinţă poate fi împlinită prin intermediul detaşării, căci detaşarea are la bază credinţa necondiţionată în puterea Sinelui real.

Pe de altă parte, ataşamentul are la bază teama şi insecuritatea, iar nevoia de securitate este centrată pe necunoaşterea Sinelui real. Sursa prosperităţii, a belşugului, a obţinerii oricărui lucru din universul material, este întotdeauna aceeaşi: Sinele real, conştiinţa care ştie cum să împlinească orice nevoie. Tot restul nu sunt decât simboluri: maşini, case, bani, haine, avioane. Simbolurile sunt trecătoare; ele vin şi pleacă. Urmărirea simbolurilor seamănă cu călătoria pe o hartă, în locul teritoriului real. Ea dă naştere la anxietate şi ne lasă goi pe dinăuntru, căci noi confundăm Sinele cu simbolurile sale.

Ataşamentul se naşte din conştiinţa sărăciei, căci el se adresează întotdeauna simbolurilor. Detaşarea este sinonimă cu conştiinţa bogăţiei, căci ea aduce cu sine libertatea de a crea. Fericirea şi râsul nu se pot naşte decât din implicarea detaşată, care conduce la crearea spontană şi lipsită de efort a simbolurilor prosperităţii. Fără detaşare noi suntem prizonierii neajutorării, lipsei de speranţă, nevoilor lumeşti, grijilor triviale, disperării tăcute şi seriozităţii excesive şi inutile – adică ai acelor calităţi care caracterizează existenţa mediocră şi conştiinţa sărăciei.

Conştiinţa bogăţiei este capacitatea de a obţine tot ceea ce dorim, oricând dorim şi cu eforturi minime. Această experienţă nu este însă posibilă fără centrarea în înţelepciunea incertitudinii. În această incertitudine putem descoperi libertatea de a crea tot ceea ce dorim.

Oamenii caută cu disperare securitatea, fără să-şi dea seama de inutilitatea demersului lor. Chiar şi ataşamentul faţă de bani este un semn de insecuritate. Unii oameni îşi spun: „În clipa când voi avea un milion de dolari mă simţi pe deplin sigur. Atunci voi fi independent din punct de vedere financiar şi mă voi retrage la pensie. Voi avea astfel timp să fac tot ceea ce mi-am dorit de-a lungul vieţii mele”. Dar acest lucru nu se petrece niciodată, niciodată.

Cei care urmăresc securitatea o caută de-a lungul întregii vieţi, dar nu o descoperă niciodată. Ea rămâne veşnic efemeră, căci securitatea nu poate fi niciodată obţinută numai cu ajutorul banilor. Ataşamentul faţă de bani va crea întotdeauna insecuritate, indiferent cât de mare este contul în bancă. De fapt, printre oamenii cei mai nesiguri din lume se numără de multe ori chiar cei foarte bogaţi.

Căutarea securităţii este o iluzie. În tradiţiile spirituale de altădată, soluţia la această dilemă a fost găsită în înţelepciunea insecurităţii, sau a incertitudinii. Aceasta afirmă că urmărirea certitudinii şi a securităţii nu reprezintă altceva decât un ataşament faţă de ceea ce cunoaştem. Şi ce anume cunoaştem? Trecutul. Cunoaşterea nu este altceva decât închisoarea condiţionării trecutului. Aceasta nu poate conduce la evoluţie, la eliberare, iar atunci când nu există evoluţie, tot ce mai rămâne este stagnarea, entropia, dezordinea şi descompunerea.

Pe de altă parte, incertitudinea reprezintă solul fertil al creativităţii pure şi al libertăţii. Incertitudinea înseamnă să ne aruncăm în necunoscut în fiecare moment al existenţei noastre. Necunoscutul este câmpul tuturor posibilităţilor, este întotdeauna nou, întotdeauna proaspăt, întotdeauna deschis faţă de apariţia unor noi manifestări. Fără incertitudine şi fără necunoscut, viaţa nu ar fi altceva decât o repetiţie fadă a unor amintiri trăite cândva. Omul ar deveni victima trecutului său, iar tiranul de astăzi ar fi acelaşi ego lăsat nesupravegheat ieri.

De aceea, renunţaţi la ataşamentul dumneavoastră faţă de ceea ce cunoaşteţi, păşiţi cu curaj în necunoscut, şi veţi pătrunde în câmpul tuturor posibilităţilor. Voinţa de a păşi în necunoscut derivă din acceptarea înţelepciunii incertitudinii. În acest fel, în fiecare clipă din viaţa dumneavoastră veţi avea parte de aventură, de trăiri vii, de mister. Veţi experimenta astfel viaţa ca pe un joc incitant, ca pe o magie, ca pe o sărbătoare a propriului dumneavoastră spirit.

Nu lăsaţi să treacă nici o zi fără a căuta aventura în câmpul tuturor posibilităţilor. Atunci când daţi dovadă de incertitudine înseamnă că vă aflaţi pe calea cea bună, aşa că nu renunţaţi. Nu este deloc important să vă faceţi o idee clară şi rigidă despre ceea ce veţi face săptămâna viitoare sau anul viitor, căci dacă aveţi o idee prea clară despre ceea ce se va petrece şi dacă vă ataşaţi prea rigid de acel viitor anticipat, nu faceţi altceva decât să blocaţi o întreagă gamă de posibilităţi care s-ar fi putut petrece.

 

Legea dharma-ei, sau a menirii în viaţă

Cea de-a şaptea lege spirituală a succesului este Legea dharma-ei. Dharma este un cuvânt sanscrit care înseamnă „menirea în viaţă”. Legea dharma-ei afirmă că noi ne-am asumat manifestarea în această formă fizică cu unicul scop de a împlini această menire. Câmpul potenţialităţii pure este în esenţa lui însăşi divinitatea, iar divinul îşi asumă o formă umană numai cu scopul de a împlini un anumit ţel.

Potrivit acestei legi, orice om are un talent unic şi o manieră unică de a-l exprima. Există ceva ce putem face mai bine decât oricine altcineva din întreaga lume. Oricărui talent unic (şi expresiei sale manifestate) îi corespund o serie de nevoi unice. Atunci când aceste nevoi se suprapun peste expresia creativă a talentului nostru, scânteia produsă dă naştere la abundenţă şi belşug. Exprimarea talentelor noastre pentru a răspunde acestor nevoi creează prosperitate.

Dacă i-am învăţa pe copii acest principiu încă de la începutul vieţii lor, am vedea ce efecte remarcabile poate să producă el. Personal, am făcut acest lucru cu copiii mei. Le-am spus întotdeauna că există un motiv pentru care se află în această lume şi că ei trebuie să descopere singuri care este acest motiv. Copiii mei au auzit aceste lucruri de la vârsta de patru ani. În plus, i-am învăţat cum să mediteze, după care le-am spus: „Aş dori să nu vă temeţi niciodată, dar absolut niciodată, în legătură cu felul în care vă veţi câştiga existenţa. Dacă nu veţi reuşi singuri acest lucru, eu voi avea grijă de voi, aşa că nu trebuie să vă faceţi griji. Aş dori de asemenea să nu vă concentraţi excesiv asupra notelor pe care le obţineţi la şcoală. Nu ţin să deveniţi cei mai buni. Ceea ce mi-aş dori în schimb foarte mult din partea voastră ar fi să vă puneţi întrebarea în ce fel puteţi servi umanitatea, şi care sunt talentele voastre speciale. Fiecare om are un talent special pe care nu-l mai are nimeni altcineva, şi fiecare o mare o manieră specială de a exprima acel talent, pe care nimeni altcineva nu o mai are”. Şi astfel, toţi copiii mei au ajuns la cele mai bune şcoli, au avut cele mai mari note, şi fiecare încearcă să îşi exprime unicitatea, concentrându-se asupra lucrurilor pe care le au de dăruit. Aceasta este Legea dharma-ei.

Legea dharma-ei are trei elemente. Primul afirmă că orice om se află pe acest pământ

pentru a-şi descoperi Sinele real, pentru a realiza că adevărata sa identitate este una spirituală, că în esenţă este o fiinţă spirituală care şi-a asumat o manifestare în formă fizică. Nu este corect să spunem că noi suntem fiinţe umane care au din când în când experienţe spirituale. Realitatea este inversă: noi suntem fiinţe spirituale care şi-au asumat o formă umană ocazională.

Orice om se află pe această planetă pentru a-şi descoperi sinele superior sau sinele spiritual. Acesta este primul înţeles al Legii dharma-ei. Noi trebuie să descoperim singuri că în interiorul nostru se află un zeu sau o zeiţă într-o stare embrionară, care doreşte să se nască pentru ca noi să ne manifestăm divinitatea.

Cel de-al doilea element al Legii dharma-ei se referă la exprimarea talentului nostru unic. Legea dharma-ei afirmă că orice fiinţă umană se naşte cu un talent unic. Fiecare dintre noi are un talent unic prin expresia lui, atât de unic încât nu mai există nimeni pe această planetă care să dispună de acest talent, sau de expresia lui. Altfel spus, există în noi posibilitatea de a face ceva mai presus decât oricine altcineva pe această planetă. Atunci când ne descoperim această menire şi când o exersăm, noi pierdem noţiunea timpului. Atunci când ne exprimăm talentul unic de care dispunem (în unele cazuri avem chiar mai multe asemenea talente unice), expresia acestui talent ne conduce într-o lume a conştiinţei care transcende hotarele timpului.

Cel de-al treilea element al Legii dharma-ei se referă la serviciul adus umanităţii, semenilor noştri, la anumite întrebări pe care orice om ar trebui să şi le pună, căutând răspunsul la ele: „Ce pot face pentru a fi de folos? Cum îi pot ajuta pe cei cu care intru în contact?” Atunci când combinăm capacitatea de a ne exprima talentul unic cu serviciul adus umanităţii, se poate spune că respectăm plenar Legea dharma-ei. Dacă mai adăugăm şi experienţa directă a propriei noastre spiritualităţi, a câmpului potenţialităţii pure, este de-a dreptul imposibil să nu avem acces la o prosperitate infinită, căci aceasta este singura cale prin care poate fi atinsă prosperitatea.

Această prosperitate nu este temporară, ci permanentă, căci talentul nostru este unic şi nu poate fi depăşit de nimeni, la care se adaugă serviciile aduse semenilor noştri, pe care le putem descoperi răspunzând la întrebări de tipul: „Ce pot să fac ca să-i ajut pe alţii?”, în locul unora de tipul: „Ce pot să fac pentru a-mi fi mie bine?”

Întrebarea „Cu ce mă aleg eu?” ţine de dialogul interior al egoului. Întrebarea „Ce pot să fac pentru a le fi de folos altora?” ţine de dialogul interior al spiritului. Spiritul se referă la acel domeniu al conştiinţei noastre în care experimentăm universalitatea. Simpla trecere de la un dialog interior bazat pe întrebarea „Eu cu ce mă aleg?” la întrebarea „Ce pot face pentru alţii” este suficientă pentru a transcende egoul şi pentru a pătrunde în lumea spiritului. Calea cea mai sigură pentru a pătrunde în lumea spiritului este meditaţia, dar simpla trecere de la o întrebare la alta, aşa cum am arătat mai sus, este suficientă pentru a căpăta acces la lumea spirituală, adică la acea lume în care ne putem experimenta propria universalitate.

Dacă doriţi să folosiţi la maximum Legea dharma-ei, este necesar să faceţi mai multe angajamente.

Primul angajament este acesta: îmi propun să caut până când îmi voi descoperi sinele superior, care îmi transcende egoul, prin intermediul practicii spirituale.

Cel de-al doilea angajament este următorul: voi urmări să îmi descopăr talentele unice, pentru a mă bucura de ele, căci ştiu că pătrunderea în lumea spiritului, care transcende timpul, aduce după sine fericirea. Voi cunoaşte astfel beatitudinea.

Cel de-al treilea angajament este acesta: mă voi întreba în permanenţă ce pot face pentru a fi de folos umanităţii. Voi răspunde la această întrebare şi apoi voi aplica în practică acest răspuns. Îmi voi folosi talentele unice pentru a le fi de folos semenilor mei, îmbinând împlinirea nevoilor lor cu dorinţa mea de a-i ajuta pe alţii.

fragmente din „Cele șapte legi  spirituale ale succesului”-Deepak Chopra.

Reclamă

Cinci pași spre tine.

Nimeni nu e vinovat pentru ceea ce ți se întâmplă. Nu ești terorizat decât de propriile tale convingeri . Experiența ta despre tine și lumea ta se va schimba dacă adopți cinci pași pentru Pacea Interioară :

1.Permite-ți să recunoști faptul că unele dintre vechile tale credințe despre Dumnezeu și despre viața nu mai funcționează.

2.Explorează posibilitatea că există ceva ce nu înțelegi pe deplin despre Dumnezeu și despre viață , și că această înțelegere ar putea schimba totul .

3.Anunță că ești deschis pentru noi înțelegeri despre Dumnezeu și viață, înțelegeri care ar putea produce un nou mod de viață pe această planetă .

4.Cu mult curaj examineaza aceste noi înțelegeri și , în cazul în care se aliniază cu adevarul tau interior și cunoașterea interioara, include-le in sistemul tău de credință.

5.Exprimă-ți viața ca o demonstrație a celor mai mari convingeri ale tale , mai degrabă decât ca o negare a lor. „Crede și nu cerceta” nu e un  dicton care pus în aplicare duce la dezvoltarea ta spirituală.

Te limitează la stadiul de ATÂT și nimic mai mult . Universul este o noțiune care este în expansiune , iar tu nu faci decât să te limitezi la ceea ce este inoculat în structurile tale. Cercetează-te ca să poți vedea ca poți fi mai mare,mai bun,mai diferit de ceea ce ai fost până acum .

Nu vei avea niciodată părerea de rău că nu ai încercat.

Reclamă

Înțelepciunea celulei

Viaţa este un strat subţire de evenimente, care acoperă o realitate mai adâncă. În realitatea mai adâncă suntem o parte di din fiecare eveniment ce se petrece acum, s-a petrecut sau se va petrece. În realitatea mai profundă, cu siguranţă ştim cine suntem şi care este scopul nostru. Nu există nici o confuzie sau conflict, cu nici o altă persoană de pe Pământ.
Scopul nostru în viaţă este de a ajuta Creaţia să se extindă şi să se dezvolte , iar când ne privim, vedem doar dragoste.
Totuşi misterul vieţii nu include nici unul dintre aceste lucruri, el se referă la modul cum să le aducem la suprafaţă.

La întrebarea:   Cum dovedim că există totuşi un mister al vieţii ? Se poate răspunde: că cea mai simplă dovadă este separarea enormă dintre realitatea profundă şi existenţa de zi de zi.
Un mister ce nu vrea să fie cunoscut se retrage continuu, pe măsură ce ne apropiem de el, dar misterul vieţii nu se comportă aşa: secretele sale sunt relevate imediat, dacă ştim unde să căutăm. Dar ele nu trebuie căutate?
Înţelepciunea corpului nostru este un punct bun de pornire în ce priveşte dimensiunile ascunse ale vieţii, deoarece, chiar dacă acestea sun invizibile, înţelepciunea corpului este extrem de reală, deci, un fapt pe care cercetătorii din medicină au început
să-l accepte încă din anii 1980.
Oamenii de ştiinţă au descoperit porţile spre dimensiunile ascunse, la care nu am gândit până acum. Celule au gândit în locul nostru timp de mii de ani. De fapt înţelepciunea lor este mai veche decât înţelepciunea cortexului, deci, poate fi cel mai bun model pentru singurul lucru mai vechi decât ele, cosmosul.
Oriunde privim simţim ceea ce doreşte să înfăptuiască înţelepciunea cosmică, este acelaşi lucru pe care şi noi dorim să-l împlinim, adică: să mă dezvolt şi să creez, dar principala diferenţă este că întotdeauna corpul meu cooperează cu universul, mai bine cum o putem face noi.
Celulele participă pe deplin la misterul vieţii, deci, este o înţelepciune a pasiunii totale şi angajamentului. Să vedem dacă putem uni calităţile înţelepciunii trupeşti cu dimensiunile ascunse pe care vrem să le dezvăluim.
Înţelepciunea pe care o trăim acum, o identificare cu Inteligenţa Corpului, este:
– Avem un scop mai înalt.
– Suntem în comuniune cu viaţa, în complexitatea sa.
– Conştienta noastă este gata să se metamorfozeze în orice moment, rar, ea simte orice există în spaţiul nostru vital.
– Acceptăm pe ceilalţi ca pe egalul vostru, fără a-i judeca sau a avea prejudecăţi.
– Trăim fiecare moment într-o manieră creativă, reînnoită şi nu ne agăţăm de tot ceea ce este vechi sau depăşit.
– Fiinţa noastră este legănată în ritmurile universului, deci, ne simţim în siguranţă şi îngrijiţi.
– Ideea noastră de eficienţă este de a lăsa fluxul vieţii să aducă ceea ce avem nevoie.
– Forţa, controlul şi lupta nu sunt modul nostru de acţiona.
– Simţim o anumită conexiune cu sursa noastră.
– Suntem programaţi să dăruim, ca sursă a întregii abundenţe.
– Privim orice schimbare, inclusiv naşterea şi moartea ca perspectivă a nemuririi.
– Ce este neschimbător este un lucru real pentru noi.
La nivelul celulelor, nici unul din aceste subiecte nu sunt aspiraţii spirituale, ci fapte ale existenţei cotidiene.

Scopul mai înalt.

Fiecare celulă din corpul nostru este de acord să lucreze pentru bunăstarea întregului, iar bunăstarea sa individuală ocupă locul doi.

Comunicarea.

Celula ţine legătura cu toate celelalte celule. Celulele mesager se străduiesc să înştiinţeze cele mai îndepărtate puncte ale corpului, despre dorinţa sau intenţia altei celule, oricât de mică ar fi ea. Retragerea sau refuzul comunicării nu este o opţiune a
celulei.
Conştienţa.

Celulele au capacitatea de a se adapta numaidecât. Rămân flexibile, pentru a putea reacţiona la situaţii urgente. Aici comportamentul rigid nu este o opţiune a lor.

Acceptarea.

Celulele admit că toate sunt importante, în egală măsură, deci, fiecare funcţie din corp este interdependentă cu cealaltă. A acţiona de una singură nu este o opţiune.

Creativitatea.

Cu toate că fiecare celulă are un set unic de funcţii , ele se combină în moduri creatoare. A se agăţa de un comportament învechit nu este o opţiune.

Fiinţa.

Celulele se supun unui ciclu universal de odihnă şi activitate. Acest ciclu se exprimă în diferite moduri: nivelurile fluctuante de hormon, presiunea sângelui şi ritmurile digestive, expresia cea mai este somnul. În liniştea inactivităţii, viitorul corpului este
plămădit.  A fi activ sau agresiv în mod obsesiv nu este o opţiune.

Eficienţa.

Celulele funcţionează folosind cel mai mic consum de energie posibil . În mod obişnuit, o celulă stochează hrană şi oxigen în interiorul pereţilor, doar pentru trei secunde. Ea are toată încrederea că va primi ce-i trebuie. Consumul excesiv de hrană, aer sau apă nu este o opţiune.

Conexiunea.

Datorită moştenirii genetice comune, celulele ştiu că sunt fundamental aceleaşi. Faptul că celulele ficatului sunt diferite de cele ale inimii şi că celulele muşchilor sunt diferite de ale creierului, ele nu neagă identitatea lor comună, care este neschimbătoare.

Dăruirea.

Activitatea de bază a celulelor este aceea de a dărui, iar aceasta menţine integritatea tuturor celorlalte celule. Angajamentul total faţă de a dărui face ca aspectul de a primi să devină ceva automat şi este cealaltă jumătate a ciclului natural. A aduna nu este o opţiune.

Nemurirea.

Celulele se reproduc pentru a-şi împărtăşi cunoaşterea, experienţa şi talentele, dăruind totul pentru progeniturile lor. Acesta este felul de nemurire practică, deci, ele se supun morţii la nivel fizic, dar o înving la nivel non-fizic. Prăpastia dintre generaţii nu
este o opţiune.

Privind tot ce au fost de acord să facă celulele noastre, ne întrebăm dacă nu cumva este un pact spiritual în adevăratul sens al cuvântului?

Prima calitate este a urmări un scop înalt, este identică cu calităţile spirituale ale abandonării şi altruismului. A dărui reprezintă acelaşi lucru cu a-i întoarce lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu. Nemurirea este acelaşi lucru cu credinţa în viaţa de după moarte.

Misterul vieţii este răbdător şi atent în felul în care i-a permis corpului nostru potenţialul său total să fie relevant.
Suntem cu toţii tributari unei forme şi apoi ne dezintegrăm în concordanţă cu misterul vieţii şi nimic altceva.

În loc să cercetăm misterul vieţii, ca pe o parte intimă din noi înşine, ne purtăm ca şi cum el nu există.
După multe vieţi petrecute în haos, suntem oare pregătiţi să lăsăm misterul să ne salveze acum?
Există o altă cale?

O cale ar fi să ne gândim şi noi ce fac celulele corpului nostru şi să analizăm dacă şi noi facem în viaţa zilnică ce fac ele.

fragment din Cartea Secretelor-Dr. Deepak Chopra

Reclamă

Univers,Multivers, Eternitate

Toti marii ganditori ai omenirii, filosofi, fizicieni, cercetatori au incercat sa formuleze ipoteze care sa explice existenta noastra si REALITATEA. Acestea sunt doar cateva perspective care , indiferent ca exprima sau nu ADEVARUL, ne pot cu siguranta oferi o perspectiva cu mult largita asupra existentei noastre.

1. Solipsism

Din DEX Online: “Conceptie, doctrina potrivit careia singura realitate ar fi eul, constiinta individuala, intreaga lume exterioara existand numai in aceasta constiinta. – Din fr. solipsisme”.

Enciclopedia Britanica explica astfel – Solipsismul este o forma de idealism subiectiv care neaga faptul ca mintea umana ar avea orice baza pentru notiunea de a exista, in afara de ea insasi. F.H. Bradley, idealist britanic, autorul cartii “Appearance and Reality” (1897), a caracterizat perspectiva solipsistica astfel:

„Nu pot sa transced experienta, iar experienta este de fapt experienta MEA. De aici rezulta ca nimic in afara de mine insumi nu exista; din aceasta cauza, experienta este starea sinelui”.

Solipsismul este prezentat ca o solutie care explica cunoasterea umana cu privire la lumea externa, si in general, teoria este privita ca o „reducere la absurd”.Nimic nu exista in afara perceptiilor noastre, ne spune aceasta teorie.

Si.. de ce nu, poate fi adevarat. Oamenii care au luat anumite droguri ca LSD, de exemplu, povestesc ca in acele momente au impresia ca pot atinge cele mai convingatoare halucinatii. Pentru noi, aceasta nu este o realitate, pentru experienta lor insa, visul devine realitate, tangibil.

Visurile in general stimuleaza senzatii si, pana la urma, ceea ce traim ca real este ceea ce ne spun diferitele parti ale creierului care sunt activate.

2. Platon si viziunea sa asupra lumii

Platon este cel mai cunoscut filosof in istoria umanitatii. Potrivit viziunii sale asupra lumii, in afara realitatii noastre perceptibile se asterne o lume a formelor „perfecte”. Tot ceea ce vedem este doar o umbra, o imitatie a felului cum de fapt lucrurile sunt cu adevarat. El spunea ca doar studiind filosofia putem sa avem cat de cat o sclipire a acestei realitati ascunse – incercarea de a descoperi formele perfecte, o lume ce noi in mod obisnuit nu o putem percepe.

Platon mai credea ca totul este format dintr-o singura substanta – diamntele, un animal, un copac, toate sunt formate din “acelasi material”, dar acestea se prezinta sub diferite forme. Stiinta contemporana ii da dreptate lui Platon… prin descoperirea atomilor si moleculelor.

3. Prezentismul

Ne-am obisnuit sa privim timpul ca pe o diviziune: trecut, prezent si viitor.

Prezentismul argumenteaza ca trecutul si viitorul sunt concepte imaginate, cand de fapt doar prezentul este real. Cu alte cuvinte, totul inceteaza sa mai existe in momentul cand deja devine trecut. Viitorul este de asemenea doar imaginatie, pentru ca timpul nu poate sa existe inainte si dupa ce s-a intamplat, dupa cum spune si Sfantul Augustin.

Wikipedia: Augustin este unul din cei mai influenti ganditori, poate cel mai influent dintre toti, mai ales daca tinem seama de faptul ca inclusiv platonismul a influentat gandirea medievala prin intermediul lui Augustin. El ramane o autoritate mai mult de o mie de ani după moartea sa, influentand, de exemplu, gandirea lui Descartes.

Inlocuieaste conceptia timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este “tamaduitoare” in sensul de drum catre bine. Invatatura autentica este posibila numai prin iluminare.

Omul se poate indoi de multe dar nu si de certitudinea existentei sale. (perspectiva premerge rationalismul cartezian).

4. Eternalism

Este filosofia opusa prezentismului. Este o teorie filosofica care spune ca timpul este multi-fatetat, pe mai multe layere si ca el poate fi compresat. Toate formele timpului exista simultan si in acelasi timp reale, considera aceasta teorie, doar ca masurarea sa depinde de observator. Ceea ce el vede depinde de perspectiva din care el priveste.

Adeptii contemporani ai teoriei argumenteaza aceasta perspectiva prin intermediul teoriei relativitatii, care ii da timpului o ontologie similara cu cea a spatiului.

 5.Teoria Multiversului

Este una dintre cele mai vehiculate teorii in ultima perioada. Cu totii am auzit despre universuri paralele. Potrivit acestei perspective, ar exista lumi similare cu a noastra, cu mici (sau uneori mari) schimbari sau diferente. Potrivit acestei teorii, ar putea exista o infinitate de realitati alternative!

Wikipedia: Multiversul este o multime ipotetica de mai multe universuri posibile (inclusiv universul in care ne aflam) care impreuna cuprind tot ceea ce exista si poate exista: totalitatea spatiului, a timpului, materiei si a energiei, precum si constantele fizice si legile care-l descriu.

Multi cercetatori cred ca multiversul este doar o pista falsa pentru fizica. Criticii multiversului sustin ca acesta este pur si simplu mult prea convenabil pentru a explica lucrurile pe care nu le intelegem – Teoria Big Bang-ului nu ne spune nimic despre ce anume a determinat extinderea rapida a universului sau ce s-a intamplat inainte de explozie. Raspunsurile la aceste intrebari le-ar putea da teoria multiversului. Diverse universuri dintr-un multivers sunt numite uneori “universuri paralele”.

6. Realismul fictional

Aceasta este una dintre cele mai fascinante laturi ale teoriei multiversului. Aceasta perspectiva spune ca,avand un infinit numar de universuri, orice poate fi exista undeva! Asa incat orice ne-am putea inchipui poate fi real intr-un univers alternativ, unul in care toate se aranjeaza in asa fel incat acea realitate sa fie posibila.

7. Fenomenalismul

Filosofii fenomenalisti considera ca obiectele exista ca fenomene ale constiintei noastre si ca nu este existenta in afara perceptiei.

John Stuart Mill a initiat o teorie ce este considerata a fi o perspectiva fenomenalista clasica. Mult mia aproape de timpurile noastre insa, Roderick Firth a adus in discutie relativitatea perceptiei: de exemplu, un perete alb va arata alb in lumina alba si rosu in lumina rosie.

8. Marea Glaciatiune

Marea Glaciatiune este teoria conform careia, universul se indreapta catre o stare finala. Universul ar avea o cantitate limitata de energie. Potrivit acestei teorii, atunci cand energia in final se sfarseste, Universul se va dizolva intr-o stare de inghetare. Potrivit acestei teorii, miscarea particulelor se va incetini la un moment dat si astfel nu vor mai produce energie, ceea ce insema ca intr-o buna zi, totul se va opri…

Sursa Garbo.ro

Reclamă

EGOUL – o piedică în calea spre tine însuți

EGO-ul este constituit din gândurile şi mintea noastră. Gândurile noastre sunt propria noastră creaţie. Le facem să fie reale cooperând cu ele. Atunci când nu le mai susţinem, gândurile dispar. Trebuie doar să ne observăm gândurile, să devenim martorii lor detaşaţi. Norii de pe cer au diferite forme, ce se modifică neîncetat. Puteţi vedea în nori chipuri de oameni, forme ale unor animale, corăbii etc. Un copil mic crede că aceste forme sunt reale, dar, desigur, ele sunt iluzorii. Într-o manieră asemănătoare gândurile noastre, mereu schimbătoare, trec prin minte. Ele îşi asumă diferite forme, dar nu sunt mai reale decât norii de pe cer. Dacă doar observăm gândurile atunci când ne traversează mintea, fără să mai interferăm cu ele, acestea vor înceta să ne mai afecteze.

Un leu făcut din santal este considerat viu de un copil, dar pentru un adult rămâne o bucată de lemn de santal. Pentru copil, lemnul de santal este ocultat, în timp ce forma leului este revelată. Persoana adultă se bucură de asemenea de forma leului, dar ştie că nu este un leu adevărat. Pentru el, lemnul de santal este real, nu leul. Într-o manieră asemănătoare, pentru o fiinţă eliberată spiritual, întregul univers nu este altceva decât esenţa, „lemnul” în care este conţinut totul, BRAHMAN sau Conştiinţa Supremă.

Î: Ce înseamnă, de fapt, moartea EGO-ului pentru un căutător autentic al eliberării spirituale?

MA: Dacă EGO-ul nu este real, despre ce moarte vorbeşti? Noi suprapunem irealul peste real. Ceea ce există cu adevărat este BRAHMAN. Nu există descoperire, ci doar dezvăluire.

Î: Care sunt semnele transcenderii autentice ale EGO-ului?

MA: Cel care a trecut dincolo de EGO devine o ofrandă adusă lumii, aşa cum un beţişor parfumat, în timp ce arde, îşi oferă parfumul său celorlalţi. Pentru o asemenea persoană, nu există sentimentul separabilităţii. Este foarte dificil de precizat un semn clar al acestei transcenderi. Oamenii pot pretinde sau pot imita o calitate sau alta – dar pentru un adevărat ghid spiritual, care nu se mai identifică cu EGO-ul, toată fiinţa lui şi fiecare acţiune a sa sunt o expresie pură a iubirii divine şi a sacrificiului de sine. Iubirea divină şi sacrificiul de sine nu pot fi imitate.

Î: În ce fel un ghid spiritual îl ajută pe discipol să îşi transceandă EGO-ul?
MA: Un ghid spiritual autentic creează situaţii care vor permite căutătorului spiritual să iasă din visul său. Aspirantul spiritual vrea să doarmă în continuare şi să viseze, dar ghidul său spiritual doreşte să-l trezească. Efortul pe care ghidul său spiritual îl depune este de a-l aduce pe aspirant înapoi la realitatea adevăratei sale existenţe, la natura sa adevărată, Sinele Suprem, ATMAN.

Un adevărat ghid spiritual nu va permite ca ego-ul discipolilor săi să se amplifice. Pentru a opri aceasta, un ghid spiritual poate acţiona într-o manieră foarte severă. Oamenii care văd un fierar lovind cu putere o bucată fierbinte de metal ar putea crede că el este o fiinţă severă. Chiar metalul ar putea crede că nu a existat vreodată un om mai rău. Dar, la fiecare lovitură, fierarul se gândeşte doar la produsul final. La fel este şi un ghid spiritual autentic.

Î: Se spune că EGO-ul va face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a stăpâni în continuare conştiinţa individuală a aspirantului la spiritualitate, deghizându-se chiar sub forma unei aşa-zise aspiraţii spirituale (dar care este în realitate dictată de EGO). Care sunt calităţile esenţiale pe care aspirantul spiritual trebuie să le aibă pentru a câştiga lupta împotriva înşelătoriilor fără de sfârşit ale EGO-ului?

MA: Aspirantul la starea de eliberare spirituală trebuie să îşi realizeze practica spirituală cu perseverenţă şi cu o credinţă intensă. Acestea sunt foarte importante, chiar esenţiale în practică. Trebuie să avem credinţa că există o realitate superioară EGO-ului, să iubim această realitate şi să dorim cu tot sufletul nostru să o atingem.

Î: Care este cea mai bună metodă de a amplifica discernământul în faţa tuturor tentaţiilor EGO-ului?

MA: Căutătorul spiritual autentic obţine puterea de a discerne între ceea ce este etern şi ceea ce este efemer odată cu perseverenţa pe calea spirituală. Puterea de discriminare se dezvoltă atunci când devenim maturi din punct de vedere spiritual. Pe măsură ce învăţăm să evaluăm corect experienţele vieţii, începem să folosim inteligenţa noastră discriminatorie. Este o creştere interioară, un proces lent, dar sigur. Fiecare experienţă de viaţă aduce cu ea un mesaj divin – atât experienţele pozitive cât şi cele negative. Nimic nu vine din exterior, totul se află şi se naşte în noi. Întregul univers este în noi. Pe calea spirituală apar foarte multe teste şi tentaţii. Doar o fiinţă care a trecut aceste teste şi a depăşit aceste tentaţii vă poate ajuta. Drumul spre MOKSHA este foarte subtil, şi poate fi destul de greu pentru un aspirant spiritual să se menţină permanent vertical şi să nu fie amăgit.

Î: Care este rolul ghidului spiritual în călăuzirea aspirantului pe calea către eliberarea supremă?

MA: Dacă vrei să înveţi să conduci o maşină, ai nevoie de un şofer experimentat care să facă aceasta. Un copil are nevoie să fie învăţat cum să se lege la şireturi. Cum ai putea învăţa matematica fără profesor? Dacă profesorii sunt indispensabili vieţii cotidiene, cu atât mai mult ei sunt necesari pe calea spirituală, care este presărată cu atâtea capcane. Deşi adevărata cunoaştere este natura noastră esenţială, noi ne-am identificat cu lumea numelor şi a formelor pentru atât de mult timp, încât le considerăm reale. Trebuie să încetăm această identificare. În realitate, nu este nimic care trebuie să fie predat. Un ghid spiritual te ajută să închei călătoria.

Dacă vrei să pleci undeva departe, ai nevoie de o hartă. Dar indiferent cât de bine ai studia acea hartă, dacă este vorba despre un ţinut complet necunoscut, nu vei şti nimic cu adevărat despre acel ţinut până când nu îl vei vedea cu ochii tăi. Harta nu îţi va spune nimic despre călătorie, despre drumul pe care vei merge sau despre posibilele pericole ale rutei. Cea mai bună ghidare o poţi primi de la o fiinţă care a fost în această călătorie şi îţi poate vorbi din propria sa experienţă. Pe calea spirituală, trebuie să ascultăm şi să ne supunem cu adevărat ghidului spiritual autentic, doar aşa îi vom asimila învăţătura în fiinţa noastră.

Î: De ce este supunerea faţă de voinţa ghidului spiritual atât de importantă pentru ca discipolul să reuşească să îşi transceandă EGO-ul?
MA: EGO-ul rezidă în minte. Orice alt obstacol poate fi înlăturat folosind mintea, cu excepţia EGO-ului, deoarece acesta este mai subtil decât mintea. Doar prin abandonarea voinţei egotice în faţa unui ghid spiritual autentic, în faţa unei fiinţe stabilite în Conştiinţa Supremă a lui BRAHMAN, aspirantul spiritual îşi poate învinge EGO-ul.

Î: Se identifică supunerea perfectă în faţa voinţei unui ghid spiritual cu moartea EGO-ului?

MA: Da. De aceea, ghidul spiritual autentic este uneori numit în textele sacre drept YAMA, zeul morţii. Moartea EGO-ului aspirantului spiritual se petrece în mod natural în faţa unui ghid spiritual autentic, această supunere despre care vorbesc nu este o experienţă forţată. Simpla prezenţă plină de lumină şi umilinţă a ghidului spiritual trezeşte în discipol starea de abandon.

Î: Cum putem recunoaşte un ghid spiritual autentic faţă de unul fals?

MA: Un ghid spiritual autentic este o fiinţă complet independentă. Asemenea fiinţe nu trebuie să depindă de nimic exterior pentru a fi fericite, pentru că întreaga lor fiinţă este plină de beatitudine, care se naşte din faptul că Sinele lor este complet revelat. Aş spune că fiecare fiinţă face parte dintr-o mulţime, mai puţin ghizii spirituali autentici, care sunt unici şi se disting în mod clar de mulţime. Un autentic ghid spiritual trebuie să fie un exemplu prin viaţa şi acţiunile sale. Cel care abuzează de statutul şi puterea lor, profitând de ceilalţi, în mod evident nu îşi află sursa fericirii în interiorul fiinţei lor, deci ei nu pot fi fiinţe realizate spiritual. Un adevărat ghid spiritual nu pretinde nimic. El doar este – el este însăşi prezenţa.

Î: Deci se poate spune că falşii ghizi spirituali au devenit mai mândri datorită experienţelor spirituale pe care le-au avut?

MA: Există fiinţe care au o experienţă spirituală sau un flash al unei stări divine şi care se grăbesc să considere că acum drumul lor s-a sfârşit, au atins eliberarea supremă. Dar să ştiţi că o fiinţă care nu a atins realizarea supremă poate repeta pretutindeni: „Eu sunt o fiinţă eliberată! Eu sunt o fiinţă eliberată!” Aceasta îi va crea un EGO foarte subtil, care este mult mai periculos decât EGO-ul grosier.

Aceste fiinţe nici măcar nu îşi dau seama că ceea ce le motivează este acest ego foarte subtil, care devine o parte a naturii lor. Aceste fiinţe ar face orice pentru nume şi putere. Acest gen de mândrie duce la pierderea capacităţii de a asculta. Iar ascultarea este foarte importantă pe o cale spirituală. O fiinţă care nu ştie să asculte nu ştie să fie umilă. Şi doar atunci când suntem cu adevărat umili ni se va revela Pura Conştiinţă ascunsă în noi. Doar cel mai umil dintre cei umili poate fi considerat cel mai măreţ dintre cei măreţi.

Î: Deoarece există aceste pericole, este bine să cultivăm starea de puritate?
MA: Nu trebuie să devenim acum obsedaţi de puritate. Îndepliniţi-vă DHARMA cu o atitudine corectă şi cu iubire. Iar starea de puritate va veni de la sine.

Î: Ce este DHARMA, în viziunea ta?
MA: DHARMA înseamnă acţiune corectă, la timpul şi locul potrivit.

Î: Cum poate afla cineva care este DHARMA sa?
MA: Iubind viaţa cu o atitudine corespunzătoare şi având o înţelegere corectă, noi vom putea realiza acţiunile care sunt necesare la momentul respectiv.

Î: Cum putem dezvolta în fiinţa noastră o asemenea iubire?
MA: Iubirea nu este ceva ce trebuie dezvoltat – ea se află deja în noi în toată plenitudinea ei. Viaţa nu poate exista fără iubire, ele sunt inseparabile. Trebuie să aveţi o puternică aspiraţie de a atinge eliberarea spirituală în această viaţă. Să fiţi focalizaţi asupra acestui ţel. Astfel de calităţi precum iubirea, răbdarea, entuziasmul şi optimismul nu vor întârzia să apară. Aceste calităţi vă vor ajuta să vă atingeţi ţelul.

Un aspirant spiritual obişnuit vrea să îşi păstreze EGO-ul, în timp ce un aspirant autentic îşi doreşte moartea EGO-ului, astfel încât să poată trăi într-o stare de conştiinţă pură şi de iubire. Moartea EGO-ului vă va face să deveniţi nemuritori. Când EGO-ul moare, trăiţi etern în beatitudine.”

„Dacă doreşti să-L cunoşti pe Dumnezeu, trebuie să elimini EGO-ul, găsindu-ţi refugiul lângă un ghid spiritual autentic şi ascultându-l cu umilinţă şi abandonându-te în faţa înţelepciunii sale. Când ne plecăm fruntea în faţa unui ghid spiritual autentic, evităm capcanele EGO-ului şi permitem Sinelui nostru să se reveleze.”

Mata Amritanandamayi

sursă YogaEsoteric.net

Reclamă

Lumile Universului

Cosmologia modernă consideră Universul nostru drept gazdă a mai multor lumi, fiecare având caracteristici proprii, o stare proprie a materiei şi a timpului. Noi locuim în spaţiul tridimensional cu coordonatele: înălţime, lăţime, lungime, iar funcţia timpului este sensibilă la orice mişcare mecanică sau biologică. Dar, în lumea noastră materială există fenomene mult mai subtile, care primesc în următoarele dimensiuni caracteristicile timpului. Dezvoltarea voinţei, intelectului, intuiţiei, dragostei, sunt coordonatele spaţiilor cu patru,cinci, şase şi şapte dimensiuni. Universul nostru este străbătut de cea mai subtilă substanţă, despre care se aminteşte în multe filozofii cosmogonice ale antichităţii – Absolutul, care are un număr infinit de dimensiuni. Trecutul, prezentul,viitorul sunt unite în Absolut, În afară de Universul nostru, în Absolut există şi alte universuri, dar cunoaşterea lor este încă greu accesibilă chiar şi pentru civilizaţii mai avansate de pe alte planete. Universul nostru uneşte treisprezece lumi, şapte lumi principale, cinci lumi intermediare şi o lume opusă, lumea forţelor „întunecate”.

Prima lume, tridimensională, ne este bine cunoscută. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare roşie şi sunt în armonie cu vibraţiile sunetului”do”din prima octavă.

A doua lume, eterică, nu are fiinţe vii. Energia corespunde oscilaţiilor undelor culorii portocalii şi notei „re”. Energia acestei lumi se consumă pentru mişcarea fiinţelor vii de pe pământ. A treia lume este cea astrală. Materia este câmpul gravitaţional al Lunii. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare galbenă şi notei „mi”.

A patra lume – (spaţiul cvadridimensional) – este cea mentală. Materia este câmpul gravitaţional al planetelor sistemului Solar. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare verde şi notei „fa”.

A cincea lume – (spaţiul pentadimensional) —este lumea karmică. Materia este câmpul gravitaţional al Soarelui. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare bleu şi notei „sol”.

A şasea lume – (spaţiul hexadimensional) — este lumea intuitivă. Materia este câmpul gravitaţional al galaxiei noastre şi corespunde oscilaţiilor undelor de culoare albastră şi notei „la”.

A şaptea lume – (spaţiul septidimensional) — este Nirvana (lumea iubirii).Materia este câmpui gravitaţional al Universului şi corespundeculorii violet şi notei „si”.

Există şi reflectarea în oglindă a Nirvanei — a treisprezecea lume. Sentimentul opus iubirii, care duce la creaţie — sentimentul urii, care duce la distrugere. Materia şi energia lumii a treisprezecea corespund undelor de culoare maron, nota lipseşte. În religia hindusă se numeşte lumea lui Shiva, în creştinism — lumea lui Lucifer. Această lume este răspândită în întregul Univers, dar planeta de bază a lumii a treisprezecea se considera Pământul, care devine astfel centrul luptei universale. Poate că, tocmai din această cauză, pe Pământ sunt condiţii minunate atât pentru dezvoltare rapidă, cât şi pentru degradare la fel de rapidă. Fiecare din cele treisprezece lumi are aceeaşi importanţă pentru Absolut. Această dependenţă cosmică este exprimată în pictură: contopirea principalelor culori creează o culoare unică, globală — alb sau negru. Aceasta este culoarea Absolutului. De asemenea dacă se amestecă într-una singură toate culorile curcubeului, se obţine culoarea albă (lanţul creaţiei şi al iubirii). Dacă se face acelaşi lucru, schimbând însă culoarea violet (iubirea) cu culoarea maron (ura), se va obţine culoarea neagră (lanţul distrugerii).

Albert Ignatenko

Univers

Lumile Universului

Cosmologia modernă consideră Universul nostru drept gazdă a mai multor lumi, fiecare având caracteristici proprii, o stare proprie a materiei şi a timpului. Noi locuim în spaţiul tridimensional cu coordonatele: înălţime, lăţime, lungime, iar funcţia timpului este sensibilă la orice mişcare mecanică sau biologică. Dar, în lumea noastră materială există fenomene mult mai subtile, care primesc în următoarele dimensiuni caracteristicile timpului. Dezvoltarea voinţei, intelectului, intuiţiei, dragostei, sunt coordonatele spaţiilor cu patru,cinci, şase şi şapte dimensiuni. Universul nostru este străbătut de cea mai subtilă substanţă, despre care se aminteşte în multe filozofii cosmogonice ale antichităţii – Absolutul, care are un număr infinit de dimensiuni. Trecutul, prezentul,viitorul sunt unite în Absolut, În afară de Universul nostru, în Absolut există şi alte universuri, dar cunoaşterea lor este încă greu accesibilă chiar şi pentru civilizaţii mai avansate de pe alte planete. Universul nostru uneşte treisprezece lumi, şapte lumi principale, cinci lumi intermediare şi o lume opusă, lumea forţelor „întunecate”.

Prima lume, tridimensională, ne este bine cunoscută. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare roşie şi sunt în armonie cu vibraţiile sunetului”do”din prima octavă.

A doua lume, eterică, nu are fiinţe vii. Energia corespunde oscilaţiilor undelor culorii portocalii şi notei „re”. Energia acestei lumi se consumă pentru mişcarea fiinţelor vii de pe pământ. A treia lume este cea astrală. Materia este câmpul gravitaţional al Lunii. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare galbenă şi notei „mi”.

A patra lume – (spaţiul cvadridimensional) – este cea mentală. Materia este câmpul gravitaţional al planetelor sistemului Solar. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare verde şi notei „fa”.

A cincea lume – (spaţiul pentadimensional) —este lumea karmică. Materia este câmpul gravitaţional al Soarelui. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare bleu şi notei „sol”.

A şasea lume – (spaţiul hexadimensional) — este lumea intuitivă. Materia este câmpul gravitaţional al galaxiei noastre şi corespunde oscilaţiilor undelor de culoare albastră şi notei „la”.

A şaptea lume – (spaţiul septidimensional) — este Nirvana (lumea iubirii).Materia este câmpui gravitaţional al Universului şi corespundeculorii violet şi notei „si”.

Există şi reflectarea în oglindă a Nirvanei — a treisprezecea lume. Sentimentul opus iubirii, care duce la creaţie — sentimentul urii, care duce la distrugere. Materia şi energia lumii a treisprezecea corespund undelor de culoare maron, nota lipseşte. În religia hindusă se numeşte lumea lui Shiva, în creştinism — lumea lui Lucifer. Această lume este răspândită în întregul Univers, dar planeta de bază a lumii a treisprezecea se considera Pământul, care devine astfel centrul luptei universale. Poate că, tocmai din această cauză, pe Pământ sunt condiţii minunate atât pentru dezvoltare rapidă, cât şi pentru degradare la fel de rapidă. Fiecare din cele treisprezece lumi are aceeaşi importanţă pentru Absolut. Această dependenţă cosmică este exprimată în pictură: contopirea principalelor culori creează o culoare unică, globală — alb sau negru. Aceasta este culoarea Absolutului. De asemenea dacă se amestecă într-una singură toate culorile curcubeului, se obţine culoarea albă (lanţul creaţiei şi al iubirii). Dacă se face acelaşi lucru, schimbând însă culoarea violet (iubirea) cu culoarea maron (ura), se va obţine culoarea neagră (lanţul distrugerii).

Albert Ignatenko

Univers

Planul existențial.

Pământul cu toţi munţii, văile, dealurile, câmpiile, mările şi uscatul, plantele şi
animalele care îl populează, rasele de oameni şi aerul care ne înconjoară, constituie
lumea fizică sau planul fizic. Toate lucrurile şi fiinţele din lumea fizică sunt formate
din materia cea mai concentrată, cea mai densă, numită materie fizică. Ea este
percepută prin simţurile corpului nostru fizic, poate fi văzută, pipăită, cercetată în
laborator.

Departe de pământ, dincolo de atmosfera lui se află o pătură de o altă materie, în
stare eterică, cu mult mai fină, formată din atomi extrem de fini, materie care nu
mai poate fi cercetată cu organele fizice ale omului. Această pătură de materie fină
constituie planul astral. Materia planului astral pătrunde atmosfera, se furişează
printre moleculele şi atomii fizici ce intră în alcătuirea regnului mineral, vegetal şi
animal, pătrunde peste tot, prin toate, până în centrul pământului. Prin urmare noi,
oamenii, pe lângă materia fizică (solidă, lichidă, gazoasă, radiantă), suntem
înconjuraţi şi de materie astrală. Ca să înţelegem această penetraţie a materiei
astrale prin materia şi corpurile fizice, ne vom referi la pătura de aer care se află
deasupra apei oceanelor. Este adevărat că aerul din atmosferă şi apa oceanelor
sunt două stări diferite ale materiei; cu toate acestea, aerul pătrunde în apa
oceanului, asigurând viaţa plantelor şi animalelor. Deşi aceste două elemente sunt
separate, totuşi unul dintre ele, cel subtil, pătrunde prin cel dens. Tot astfel materia
planului astral pătrunde materia planului fizic.

Dincolo de planul astral se află o altă categorie de materie, care constituie planul
mental, planul spiritual. Materia planului mental e cu mult mai fină decât cea a
planului astral. Atomii care formează această materie sunt de cea mai fină
constituţie. Mintea noastră, extrem de redusă, nu poate înţelege rarefierea, fineţea
acestei materii, şi nici nu găseşte în lumea fizică ceva de comparat. Substanţa
care este răspândită în planul mental este aşa de fina, încât e considerată a fi
esenţa materiei, prima fază, începutul materiei, intermediarul între energie şi
materia astrală, este eterul de bază de la care şi cu care încep toate creaţiile din
univers. După cum materia astrală străbate materia fizică, tot astfel şi materia
planului mental străbate materia astrală şi pe cea fizică până la centrul pământului.

Prin urmare, omul este scăldat de un ocean de materie mentală, astrală şi fizică
(aerul). Aceste trei materii intră în constituţia corpurilor de pe pământ astfel:
mineralele vor avea numai materie-fizică şi astrală; plantele vor avea materie fizică,
astrală şi, cele superioare, o infimă parte din materia mentală; animalele vor avea
materie fizică, astrală şi materie mentală proporţional cu gradul de superioritate al
animalului; omul este constituit din materie fizică, astrală şi mentală. În existenţa lui
veşnică, omul va trăi în acest circuit care începe în planul fizic, apoi în cel astral,
după care va trece în planul superior, în planul mental, pentru a reveni din nou ca
om pe pământ sau pe altă planetă şi aşa mii şi mii de ani, învăţând şi evoluând
mereu.
sursa: „Dincolo de mormânt” -Scarlat Demetrescu.

Reclamă

Legile de bază ale Universului.

1. Legea Unitătii – Totul este interconectat si provine din aceeasi sursă. Cunoscută si ca
Legea Energiei. Citat din Viziune despre Ramala: „Este întelept acel suflet care
recunoaste că toată Umanitatea este, într-adevăr, parte a marelui tot unic, că fiecare
fiintă umană poate fi considerată ca o celulă individuală din creierul cosmic al Creatorului
vostru. Este adevărat că nu există separare, decât acolo unde Umanitatea alege să o
trăiască.
Asadar, una dintre marile lectii ale vietii fizice este aceea de a vă ridica deasupra
acestei separări aparente, de a vedea că este „aparentă” si de a învăta că sunteti cu
adevărat una cu Creatorul vostru – nu numai în Fiinta voastră fizică, ci si în Fiinta
voastră spirituală.
Nu există separare, în această lume fizică, între voi si Dumnezeul vostru. Lumea
aceasta este Dumnezeul vostru. Dumnezeul vostru este această lume. Voi trăiti în
Dumnezeul vostru si sunteti, de fapt, o parte din El, la fel cum un aspect al Dumnezeului
vostru trăieste în voi si este de fapt, o parte din voi. Asadar, cel mare este găsit în cel
mic, care se găseste, la rândul lui, în cel mare”.

2. Legea împlinirii – Citatele si referirile următoare sunt din cartea Voi sunteti
Dumnezei, de Annalee Skarin: „Există o lege stabilită, în mod irevocabil, în cer, înainte
de facerea Pământului, pe baza căreia sunt afirmate toate binecuvântările; iar dacă noi
primim binecuvântarea de la Dumnezeu, aceasta se întâmplă datorită respectării acestei
Legi”.
Această Lege este cunoscută ca Legea Producerii sau Legea Creatiei. După cum
vei semăna, asa vei culege. Plantează sământa si culege recolta. Fiecare gând are
puterea de a crea realitatea si, după cum vei judeca, asa vei fi judecat.
Această lege a împlinirii se ocupă de puterea gândurilor si a cuvintelor, unde
gândurile sunt semintele, iar atunci când sunt cuplate cu emotiile, produc o vibratie vie
care aduce rezultate, în functie de felul gândului. Dorinta este căldura care generează
sământa si îi dă putere să se manifeste – puterea creatiei. Legea este adevărată si
eternă si indiferent de ceea ce ne dorim noi, dacă plantăm semintele (gândurile) si
îndepărtăm buruienile (îndoiala si frica), vom obtine rezultate.
Atunci când ne pregătim mintile, fără frică si fără griji, pentru lucruri mari – de
lucruri mari vom avea parte. Puterea de a guverna ceea ce ne înconjoară si de a construi
perfect se află în mâinile noastre. Este puterea gândului, care e o putere Dumnezeiască”.

3. Legea Cauzei si Efectului – Cunoscută si sub numele de Karma, această Lege
asigură o re-echilibrare a energiei în bazinul cosmic de energie – unde pentru fiecare
actiune trebuie să fie o reactiune egală si de sens opus. Această Lege se aplică actiunilor
tuturor Fiintelor. Karma a fost deseori privită ca o judecată: orice dai, vei primi înapoi, ca
si cum ai fi pedepsit. Cu toate acestea, nu e vorba decât de un schimb de energie: orice
energie este eliberată (trimisă) de către o fiintă, aceasta va atrage particule
asemănătoare si va ricosa înapoi. Energia se dilată si se contractă, astfel că, dacă se
emite energie de o natură negativă, atunci aceasta se va contracta înapoi către sursa sa
de transmisie, ca un răspuns la dilatarea initială si va aduce cu ea negativitate. Acelasi
lucru este valabil si pentru energia pozitivă.

4. Legea Schimbării si a Transmutării – Fiecare conditie poate fi transmutată si totul
se schimbă permanent. Singurul lucru constant din univers este indestructibilitatea
energiei si forma sa schimbătoare.
Aceasta este cunoscută si ca Legea Alchimiei – fiecare conditie din viată poate fi
transmutată în slavă si făcută divin de frumoasă, indiferent care este acea conditiei.
Dacă o acceptăm, o binecuvântăm, Îi multumim lui Dumnezeu pentru ea, sau suntem
„multumiti în toate cele”, putem transmuta până si conditiile si experientele amare si
dureroase ale vietii în frumusete spirituală, prin această lege perfectă si exactă. De
asemenea, putem primi puterea de a transmuta dorintele si visele noastre spirituale, în
manifestare materială tangibilă.
Această lege nu dă gres niciodată si include legea spirituală a schimbării si
transmutării, precum si legile si elementele materiale. Această alchimie este puterea lui
Dumnezeu în actiune, care e eternă, neschimbată si aduce rezultate exacte.
Annalee Skarin spune: „Legea Chimiei Spirituale este legea care transmută toate
conditiile, toate vibratiile, tot întunericul, în frumusete, muzică si lumină. Fiinta trebuie
să învete să vorbească limbajul Îngerilor, sau să vorbească „în graiuri noi”. Trebuie să
învete să vorbească din suflet si niciodată din buze, sau chiar din minte. Cel care
vorbeste din buze, pălăvrăgeste. Cel care vorbeste dintr-o minte goală, adaugă confuzie
în discordie. Cel care vorbeste dintr-o minte plină, hrăneste mintile oamenilor. Cel care
vorbeste din inimă, câstigă încrederea omenirii. Dar cel care vorbeste din suflet, vindecă
rănile lumii si hrăneste suflete înfometate ale oamenilor. El poate usca lacrimile de
agonie si chin. El poate aduce lumină, deoarece el poartă lumină. Limbajul sufletului este
limbaj „sacru” si e cel mai frumos …. El poate aduce numai binecuvântarea slavei,
deoarece este limbajul sferelor eterne si limbajul Zeilor. Este darul Spiritului, cunoscut ca
„noile graiuri”…. Puterea transmutării este puterea de a intra în contact cu centrul
sufletului, prin inimă. Această metodă singură păstrează în sine puterea împlinirii si a
perfectiunii”.

5. Legea Echilibrului – Integrarea polaritătilor. Termenul „polaritate” înseamnă forte
opuse între care nu există competitie. Fortele se deplasează colectiv spre un obiectiv
armonizat, acesta având ca rezultat cresterea. Dualitatea înseamnă forte de energie
opuse care au preluat o personalitate si, astfel, devenind competitive, actionând una
împotriva celeilalte prin judecată si competitie, creând în felul acesta ego-ul, ca parte a
personalitătii încarnate. Noi trăim într-un plan al dualitătii si trebuie să exersăm Legea
Echilibrului pentru a crea o polaritate de energii masculine/feminine, pozitive/negative,
pentru obtinerea armoniei si a integrării. Legea Echilibrului, atunci când este integrată în
Fiinta noastră, e unul dintre primii pasi către iluminare.

6. Legea Manifestării – Ne permite să ne manifestăm dorintele si nevoile, atunci când
intentia este pentru cel mai înalt bine al nostru, dar si al celorlalti. Hotărâti ce doriti,
afirmati clar, uitati de ea si considerati că s-a rezolvat. Nu vă îndoiti! Capacitatea noastră
de a ne manifesta dorintele în realitatea fizică este garantată, atunci când suntem în
aliniere sincronă cu Vointa Divină si nu avem în memoria celulară tipare interne de
sabotaj care să functioneze.

7. Legea Sincronizării – A fi în locul potrivit la timpul potrivit. Acordarea perfectă si
alinierea perfectă, acolo unde totul decurge magic si armonios. Această Lege este
cunoscută si ca Legea Gratiei, care afirmă că, atunci când Fiintele sunt aliniate perfect,
ele vor fi în perfectă concordantă cu perfectiunea divină a lui Dumnezeu – deoarece
Dumnezeu se manifestă în viata lor.

8. Legea Discernământului – Cunoscută si ca Legea Diferentierii, această lege are
de-a face cu faptul de a fi complet în armonie cu ceea ce reprezintă următoarea etapă în
evolutia noastră personală. Acest concept a fost discutat în detaliu în capitolul despre
discernământ.

9. Legea Iertării – Aceasta se referă la plătirea datoriilor karmice, la re-echilibrarea
energiei de către cei care au creat dezechilibrul de energie. Ea aduce iertare de sine si a
altora, deoarece nici o vindecare nu este posibilă fără iertare.

10. Legea Rezonantei – Energiile asemănătoare atrag particule asemănătoare, datorită
câmpurilor lor electromagnetice; astfel, orice trimitem în exterior, ca gând, cuvânt sau
actiune, este amplificat si returnat către noi.

11. Legea Perfectiunii – Totul este perfect, în starea sa Divină.

12. Legea Creativă a Afirmatiei Divine – Puterea gândului si a cuvintelor, care afirmă
că sunteti ceea ce credeti că sunteti voi sau realitatea voastră. După cum credeti, asa
veti fi.

13. Legea Compensării – Ordinea prin care fiinta primeste doar recompensă. Această
lege este Universală si nu se supune cererilor personale. Este asociată cu Legea Cauzei si
a Efectului si cu Legea Creativitătii si e aplicată în relatie directă cu alegerea individuală
în privinta actiunii.

14. Legea Asimilării – Nu permite ca în corpul nostru să fie construite particule pe care
noi, ca spirite, nu le-am asimilat si nu ni le-am supus.

15. Legea Adaptării – Legea de a permite si de a curge usor, împreună cu singurul
lucru constant din Univers – natura schimbătoare a energiei, care se exprimă pe sine în
multe forme diferite. Noi trebuie să fim flexibili, deoarece schimbarea aduce evolutie.
Deschizându-ne si permitând celei mai pure energii să curgă nestingherit prin fiinta
noastră, vom avea parte de mare bucurie si echilibru, pe măsură ce ne acordăm la puteri
superioare. Acordarea câmpurilor noastre de energie pentru a accepta numai energia cea
mai pură, va mări la maximum această experientă.

16. Legea Cauzalitătii – Lucrează în armonie cu stelele, astfel ca o fiintă să se nască
într-un moment în care pozitia corpurilor ceresti din sistemul solar îi va oferi conditiile
necesare pentru a progresa în scoala vietii. Această lege acoperă stiinta Astrologiei, care
ne influentează viata conform alegerii semnului sub care ne nastem si a momentului
nasterii.

17. Legea Evolutiei si a Renasterii – Un proces lent de dezvoltare, desfăsurat cu
stăruintă fermă prin întrupări repetate în forme cu eficientă sporită, prin care, în timp,
toti sunt adusi la un nivel de splendoare spirituală, prin recunoasterea Sursei si a
adevăratei identităti. Cunoscută de asemenea si ca Legea Periodicitătii.

18. Legea Analogiei – „Cunoaste-te pe tine însuti”. Ea permite unei fiinte să ajungă la o
întelegere a Fortei lui Dumnezeu din ea însăsi si din univers, prin întelegerea tuturor
aspectelor din propria fiintă.

19. Legea Dualitătii – Atunci când o fiintă este conectată constient la Sursă, sau este
„iluminată”, se află deasupra acestei legi si nu e afectată de ea. Până în acel moment,
această lege afectează polaritatea energiei.

20. Legea Mintii – În timp ce Spiritul este Realitatea Absolută, mintea este mediul prin
care Spiritul lucrează, prin care creatia apare în formă fizică în acest plan. Legea Mintii
afirmă că, după cum crezi, asa va fi. Aceasta înseamnă că, la acest nivel, convingerile
omului influentează si creează realitatea sa. „Legea Mintii este suma convingerilor
omului”. Ann si Peter Meyer se referă în detaliu la această lege, în cartea lor, A Fi un
Crist, si de asemenea am acoperit-o în detaliu în capitolele anterioare.

21. Legea Respectului – Această lege respectă dreptul individului de a căuta Adevărul
Universal si Întelepciunea Divină, de o manieră care aduce bucurie propriei inimi, cu
conditia ca fiinta să respecte, la rândul său, întreaga viată.
22. Legea Universală – Legea Universală spune că toată cunoasterea si constienta,
toate lucrurile vii – sau, pe scurt, că întreaga viată contine acea vitalitate, acea putere
de a aduna din sine toate lucrurile necesare pentru a-i asigura evolutia si înflorirea.

23. Legea Iubirii – Legea iubirii este acea Lege care pune bunăstarea, grija si
preocuparea pentru ceilalti, mai presus de cea pentru sine. Legea Iubirii este acea
afinitate cu toate fortele pe care omenirea le poate considera ca fiind pozitive.

24. Legea Îndurării – Legea îndurării este acea lege care permite fiintei să ierte toate
greselile, să-i ierti, în mod egal, pe cei care gresesc împotriva ta, după cum si tu gresesti
împotriva lor. Aceasta înseamnă să fii îndurător. Legea îndurării este înrudită cu Legea
Iubirii si dacă ne vom supune legii Îndurării, nu vor mai putea fi greseli în lume.

25. Legea Recunostintei – Legea Recunostintei este guvernată de legea rezonantei.
Conform acestei legi, cu cât ne exprimăm mai mult recunostinta pentru lucrurile de care
ne bucurăm în viată, cu atât mai mult vom atrage către noi lucruri pentru care să fim
recunoscători.

26. Legea Răbdării – Legea Răbdării afirmă că toate lucrurile au timpul lor. Întrucât tot
ce se desfăsoară în cadrul Planului Divin se întâmplă si în momentul ales de Divin,
răbdarea devine o calitate prin care fiinta întelege că o concentrare conectată la Sursă va
face, în cele din urmă, ca toate gândurile, cuvintele, actiunile să se realizeze cu
exactitate. În jocul Vointei Divine, fiinta devine constientă că ceea ce nu se realizează
imediat, nu este menit să se întâmple în acel moment.

27. Lege Exemplului – Lege Exemplului afirmă că cea mai puternică fortă a schimbării
se va manifesta la fiecare fiintă care „actionează după cum vorbeste”. Ea afirmă că orice
persoană, concept sau lucru pot servi drept exemplu care să fie urmat de altii. Cei care
au servit ca exemple în dăruirea iubirii, ajutorului si în împărtăsirea părtilor lor cele mai
bune, au contribuit la aducerea libertătii, a bucuriei, a frumusetii si păcii în acest plan.
Fiintele care îsi doresc o lume mai bună, sunt încurajate să-si trăiască propriul adevăr, în
fiecare moment al fiecărei zile, într-un mod care respectă întreaga viată.

28. Legea Tolerantei – E asociată cu Legea Respectului. Este o Lege care ne inspiră să
recunoastem divinitatea în tot. Această recunoastere ne situează dincolo de judecata si
separarea care vin din prejudecătile de rasă, religie, cultură, credintă, vârstă sau gen.

Fragment din „În Rezonantă”   by Jasmuheen

Reclamă

Sensul vieții

„Suntem atât de departe de universul interior încât ne imaginăm că îl putem găsi tot în exterior, la biserică sau la psiholog sau în altă parte. Nici nu mai știm drumul către ființa noastră intimă. Explic. Spuneam că în vreme ce occidentul și-a căutat fericirea în lumea exterioară pe care a încercat să o stăpânească prin tehnologie, orientul s-a aplecat mai curând către lumea interioară dezvoltând tehnici de introspecție și reușind astfel să cartografieze mult mai precis decât occidentul, universul interior. Această cunoaștere a ființei lăuntrice, de fapt, dă sens existenței. Cuvântul sens este fundamental. Oamenii nu pot trăi fără să aibă un sens al vieții, al existenței, al ființei, o înțelegere. Ceea ce se petrece în civilizația occidentală este o pierdere a sensului existenței care conduce la nefericire și mai ales la frică existențială. Nu poți fi fericit dacă ți-e frică. Cum trăim? Mergem la serviciu ca să câștigăm bani, folosim banii ca să mâncăm, și mâncăm ca să putem merge la serviciu. Ce sens are această situație? De ce trăim? Ca să uităm de acest non-sens evident, de această goană după vânt, de aceată deșertăciune a deșertăciunilor, ne prefacem că totul e în regulă, ne uităm la televizor, ne refugiem într-o realitate virtuală, într-un fals, ca să ne ținem mintea ocupată. Trăim emoții care nu sunt ale noastre, apoi comunicăm la telefon sau pe internet cu oameni pe care nu-i vedem și credem că aceasta înseamnă relaționare, când, din nou, avem de-a face cu un surogat. Descoperim în jurul nostru oameni care au totul, mașini, bani, obiecte nenumărate dar care ajung la psihiatru, care se refugiază în alcool și droguri deși aparent nimic nu le lipsește, doborâți de depresie. Credem mereu că ne lipsește ceva dinafara noastră ca să fim fericiți și când obținem acel ceva descoperim că tot nefericiți suntem. Aceasta se datorează lipsei de sens pe care o simțim inconștient, îndepărtării de noi înșine, înstrăinării de esența finței noastre. Orientalii au știut să nu piardă această orientare, să rămână în contact cu interiorul. Fericirea este o stare de a fi, iar o stare este exclusiv generată în interior. Nu depinde de cicumstanțe exterioare. Este o filosofie foarte rafinată, pe care noi am pierdut-o. De aceea, dacă mergem la biserică de pildă căutând acolo fericirea, nu o vom găsi, pentru că ea nu ne poate fi dată prin intermediul unor ritualuri golite de semnificație, ci numai descoperită prin introspecție. În occident, Dumnezeu este imaginat undeva în afară. În orient, este înăuntru. Primii creștini știau acest lucru. Din acele timpuri provine extraordinara ”rugăciune a inimii”, una dintre cele mai puternice mijloace de accesare a dimensiunilor interioare ale ființei, care a supraviețuit în europa până în zilele noastre, o tehnică echivalentă cu meditațiile orientului. Numai că toate acestea au fost uitate. Psihologul nu face altceva decât să ne însoțească pe drumul către noi înșine, ne ajută să descoperim meandrele propriului interior, să ne regăsim sensul. În orient nu este nevoie de psihologi pentru că acolo au fost dezvoltate tehnici de introspecție, de meditație, de cunoaștere a spațiului interior, singurul în măsură să ne racordeze la ritmurile universului, să ne dezvăluie adevărata semnificație a vieții. Omul modern este atât de înstrăinat de sine, încât îi este și frică să rămână singur, în tăcere, în spațiul interior. Așa se explică această insatisfacție generalizată într-o mare de bunuri care ne înconjoară, valul de sinucideri, de depresii, de alienare. Dacă ar trebui să dau un sfat, cum să ne apropiem de noi înșine, ar suna banal pentru că știți deja. Sau credeți că știți, dar n-ați încercat niciodată cu adevărat. V-aș spune ”apropiați-vă de natură, învățați să ascultați, practicați meditația, conștientizarea, aveți curajul să vă simțiți inima”. Banal, nu? Dar ați încercat vreodată cu adevărat să faceți acest lucru? Oamenii ies în natură sau pe malul mării și în loc să se conecteze cu mediul, stau cu muzica la maximum, iar când sunt obosiți se uită la televizor crezând că asta îi va relaxa când în realitate ei continuă să se depărteze continuu de ceea ce sunt cu adevărat.”images-2

sursa:  „Întoarcere la Dumnezeu” –  Dr. Dumitru Constantin Dulcan