Imunitatea este fericirea….

Căutăm medicamente care să ne întărească imunitatea ,vitamine ,fructe,legume și tot ceea ce știm noi că e sănătos, toatea acestea ca sa dobândim imunitatea , ca sa nu ne mai îmbolnăvim . Imunitatea nu este o trăsătură numai a trupului ,de imunitate avem nevoie și pentru minte,să ne putem feri de toate gândurile nocive, care vin înspre noi , dar mai important de raționamentele și alegerile minții noastre,avem nevoie de imunitate ca sa ne protejăm sufletul de agresiunile care se îndreaptă înspre noi.

Ce e imunitatea ? Care este cel mai bun mod de a o întări ?
Imunitatea există în noi , imunitatea este fericirea, imunitatea este credință, imunitatea este recunoștință pentru tot ceea ce ai si ceea ce ești,imunitatea este manifestarea a tot ceea ce e bun in tine ,este un scut împotriva a tot ce e rău creat din tot ce e mai bun in tine ,este sarbatorirea fiecărui moment al existentei tale .

Nu trebuie sa te facă nimeni fericit ,tu trebuie să-ți găsești propria fericire în tine ca să faci pe cineva fericit.

Cum ai putea sa faci pe cineva fericit dacă tu ești nefericit ?
Bucuria clipei este fericirea ,compasiunea este fericirea ,iar acestea nu le vei găsi înafară ta.
Indiferent ce spun ceilalți despre tine și pe cine deranjezi că tu alegi sa fii fericit ,nu cred ca are importanță.

Oricum realitatea in care trăim se recreează în fiecare moment așa că trecutul și viitorul nu au relevanță .

Nu exista decât PREZENT.

Reclamă

Autenticitatea – adevărata bogăție

„Niciodată n-ai fost acceptat de părinții tăi, de profesori, de vecini, de societate așa cum ești. Toată lumea a încercat să-ți aducă îmbunătățiri, să te facă mai bun. Toată lumea ți-a scos în evidență defectele, greșelile, slăbiciunile inerente oricărei ființe umane. Nimeni n-a pus accent pe frumusețea ta, nimeni n-a pus accent pe inteligența ta, pe grandoarea ta.
Simplul fapt de a fi viu este un dar nemaipomenit, dar nimeni nu ți-a spus vreodată să-i fii recunoscător existenței. Dimpotrivă, toată lumea bombăne, se plânge. Încă de la început, toți cei care te înconjoară îți spun întruna că nu ești ce ar trebui să fii, îți dau sfaturi, îți oferă idealuri mari pe care trebuie să le urmărești. Faptul că exiști nu e prețuit. Viitorul tău e prețuit, important e să devii cineva respectabil, puternic, bogat, renumit, nu doar un nimeni.
Condiționarea constantă a născut în mintea ta ideea: «Nu sunt suficient așa cum sunt, lipsește ceva. Și trebuie să fiu altundeva, nu aici. Nu ăsta e locul în care trebuie să fiu, ci undeva mai sus; trebuie să fiu mai puternic, mai dominator, mai respectat, mai cunoscut».
Mulți oameni ți-au transformat mintea conform ideilor lor despre cum ar trebui să fii. Și nu cu rea-intenție. Părinții te-au iubit, profesorii te-au iubit, societatea vrea să fii cineva. Intențiile au fost bune, dar înțelegerea a fost foarte limitată. Ei au uitat că nu poți transforma o gălbenea în trandafir, și invers.
Tot ce poți să faci e să ajuți trandafirul să crească mai mare, mai colorat, mai parfumat. Îi dai toate elementele necesare transformării culorii și parfumului – îngrășământul potrivit, solul potrivit, îl uzi când și cât trebuie –, dar nu poți să faci tufa de trandafiri să dea flori de lotus. Iar dacă începi să-i imprimi tufei de trandafiri ideea: «Trebuie să faci flori de lotus», imprimi o condiționare greșită. Nu numai că tufa asta n-o să poată să facă niciodată flori de lotus, ci întreaga ei energie va fi îndreptată pe un drum greșit, astfel încât ea n-o să mai dea nici trandafiri, căci de unde să ia energia de a da trandafiri? Iar când se va dovedi că n-au ieșit nici flori de lotus, nici trandafiri, firește că această biată tufă se va simți frustrată, golașă, nedemnă.
Așa se întâmplă cu făpturile umane. Animați de cele mai bune intenții, oamenii îți transformă mintea. Într-o societate mai bună, cu oameni mai înțelegători, nimeni nu va încerca să te schimbe. Toată lumea te va ajuta să fii tu însuți – iar să fii tu însuți e cel mai bun lucru din lume. A fi tu însuți îți dă tot ce îți trebuie pentru a te simți împlinit, tot ce poate să dea sens vieții tale. Simplul fapt de a fi tu însuți și a te dezvolta conform naturii tale va aduce împlinire destinului tău.
Asta e adevărata bogăție. Asta e adevărata putere.
Dacă fiecare ajunge să fie el însuși, tot pământul va fi plin de oameni puternici, inteligenți, înțelegători, împliniți și bucuroși că au ajuns acasă.”
(Osho, „Inteligența – Reacționează creativ la prezent”, Pro Editură și Tipografie, 2006)

Sufletul uman este cea mai perfectă mașină a timpului.

Gândul, mașina timpului care se afla la dispoziția fiecaruia dintre noi, ne transporta zilnic în trecut, prin intermediul amintirilor. Totuși, călatoria în trecut este diferită de cea în viitor și e mult mai greu de realizat. Pentru a reuși, ar trebui să facem un salt în spațiu-timp, iar apoi ar trebui să știm să ținem sub control informația care o aducem din viitor ,pentru ca structurile noastre raționale să nu fie zdruncinate, din moment ce creierul nostru nu acceptă programul mental că se poate călători în timp.

Cum bine știm că mintea nu acceptă mai mult decât își amintește,în momentele de meditație când mintea se oprește în loc , viziuni ale unor locuri și fapte în care suntem implicați par să iasă la suprafață din subconștient.

Aceste date care nu au corespondent în mentalul nostru , vin totuși de undeva.Iar răspunsul mi se pare simplu, dacă în prezent nu ni se întâmplă, putem trage concluzia că sunt din trecut sau din viitor.

Viitorul este totalitatea posibilității alegerilor noastre cu valoare infinită, iar trecutul este compus din totalitatea alegerilor noastre cu valoare exactă deoarece acțiunile chiar s-au petrecut .

Dar de ce există amintiri care sunt din trecut dar nu au corespondent în mintea noastră ?

Din ce trecut vin ele ?

Exista mai multe stări ale trecutului?

Există un singur răspuns – sunt din altă viață pe care am petrecut-o în planul fizic.

Am întâlnit situații în care oameni diferiți făcând meditație au avut aceleași viziuni .

Cum?

Simplu,au fost în același loc , în același moment spațio-temporal , au văzut aceleași locuri și au trăit aceleași momente.

Concluzia mi se pare copilăresc de simplă . Cea mai perfectă mașină a timpului este omul cu tot ceea ce înseamnă el, nu doar fizic și rațiune ci și cu structurile subtile pe care nu le vedem ,doar le putem simți.

Radu Drăgan.

Reclamă

Gândul și viitorul

Viitorul ,chiar îndepărtat,oferă mereu o perspectivă minunată întregii lumi,în evoluția omenirii fiind scris că omul trebuie să se apropie tot mai mult de divinitate. Există două mari adevăruri care trebuie cunoscute: mai întîi,faptul că gândirea este o putere reală,apoi că ea vă permite să trăiți acest viitor prin anticipare.Priviți de exemplu,dacă trebuie să faceți față unei situații deosebite,să susțineți un examen sau să vă înfățișați în fața unui tribunal, cu câteva zile înainte tremurați deja, vă neliniștiți, întrebându-vă :”Cum se vor desfășura lucrurile?”,iar când vă gândiți la întâlnirea cu o persoană dragă,gustați deja bucuria acelor momente apropiate sau îndepărtate.În așteptarea acelor momente ,deja ați trăit senzațiile momentului,deci momentul real care va urma își pierde din trăiri pentru că mintea voatră deja a trecut în mai multe moduri prin timpul viitor.Deci ati trăit în viitor. Gândul are două laturi ,una pozitivă și una negativă.Oamenii trăiesc în mod inconștient în latură negativă ,dacă sunt în postura de gândire negativă , negația este manifestă, încearcă să o contrazică mental cu o altă negare ,deci vom ajunge la un lanț de negări care nu face decât să amplifice distanța de viitorul pe care oricum nu îl cunoașteți,dar care prin puterea gândului ați reușit să-l trăiți .Dacă privim latura pozitivă a gândirii și emitem un gând pozitiv legat de un moment viitor,viziunea fiind de natură pozitivă hranește subconștientul ,îi dă persoanei o stare de bine ,nemaifiind necesare alte raționamente, plus că gândind pozitiv vom creea un cadru care face lucrurile să se întâmple așa cum le-am gândit.Atâta timp cât proiectați imperfecțiunile din trecut  asupra zilelor ce vor veni,veți continua să reproduceți resturi de trecut în viitor ,trăind viitorul ca pe un trecut.Dacă veți proiecta ceea ce e luminos,perfect,o să trăiți deja adevăratul viitor care vă asteaptă.Acest viitor este deja o realitate pentru că prin gând deja îl trăiți.Deci prima necesitate este să fiți lucizi și de câte ori un gând negativ vă dă târcoale să îl anulați mental .Dacă puteți să-l emiteți puteți să îl și anulați.

sursa Puterile gândului Omraam Mikhael Aivanhov

Reclamă

Omul și timpul…..

Omul raportat la timp se împarte în trei categorii.

time_machine_by_sparco2-d5d5jwcOmul orientat către trecut. Pentru acesta, măsura timpului său personal este dată de sentimentul nostalgiei. Fiecare clipă este resimţită ca o îndepărtare necontenită de un punct iniţial. De aceea, nostalgicului îi repugnă idea de a păşi înainte şi caută mereu să meargă îndărăt. El se reîntoarce mereu asupra lucrurilor trecute, în amintirile sale, deoarece curgerea timpului înseamnă o continuă degradare, pierdere, înstrăinare, devalorizare, într-un cuvânt, despărţire. Evenimentele sau întâmplările, care se succed, sunt, prin faptul că au loc doar mai târziu, inferioare celor anterioare. Paradisul pierdut al copilăriei, de pildă, cu toate că a trecut şi nu va mai fi niciodată, va avea mereu întâietate faţă de anii maturităţii care vor urma. Aceeaşi situare afectivă o va avea faţă de oricare perioadă sau întâmplare care a lăsat în adâncul său urme adânci sub forma amintirilor. În esenţă, paşii nostalgicului sunt semnul unei perpetue reîntoarceri către lucrurile care au trecut şi pe care timpul i le-a furat pentru totdeauna. Prezentul îi apare doar ca fundal din care repriveşte cu amărăciune către trecut , în timp ce, în faţă, spre viitor, nu vrea să privească, fiindcă ştie că, în final, ceea ce-l aşteaptă nu este decât moartea.

La omul prezentului, dispoziţia afectivă, care conturează orizontul său temporal, este plăcerea. Pentru el, timpul este condensat în interiorul clipei, şi ,de aceea, nu-i rămâne decât să o savureze , să o stoarcă de plăcere. Nici un moment nu există ca trecere spre celălalt moment, ci e scop în sine pentru sine. Într-o astfel de ipostază, timpul este văzut ca mediu al unor evenimente sau întâmplări egale, care nu au o importanţă mai mare decât cele care au avut loc în trecut sau decât cele care urmează să se petreacă în viitor. De aceea, omul care preţuieşte prezentul, nu are grija celor viitoare şi nici povara celor ce au fost. Mereu la modă, mereu actual, caută să-şi umple viaţa cu distracţii de tot felul. Semn al unui hedonism rafinat, al unei frivolităţi dulcegi, clipa trăită în toate variantele -intens, plăcut, unic, extatic etc.- dă impresia timpului oprit în loc, al unei pseudo-eternităţi. Însă, clipa, îi scapă de fiecare dată printre degete când întinde mâna să o prindă, fiind nevoit să o ia mereu de la capăt. Preocupat doar de ,,acum”, paşii săi devin o mişcare pe loc, expresie a unui dinamism static, în care fiecare moment este înlocuit de un altul. Cu toate acestea, el îmbrăţişează prezentul sub forma clipei, a momentului deoarece ştie că trecutul a fost şi nu va mai fi niciodată, iar viitorul nu este încă şi s-ar putea să nu fie niciodată.

În cazul omului orientat spre viitor, trăirile sale sunt îndreptate cu predilecţie spre o perioadă care urmează să vină, iar trecutul şi prezentul sunt privite doar ca simple trepte pe care păşeşte pentru a se înălţa către ceva mai bun. Timpul înţeles astfel, ca o continuă mergere înainte, ca o ascensiune permanentă, este trăit cu speranţa că întodeauna clipa următoare posedă prin ea însăşi un plus de valoare faţă lucrurile care sunt sau au fost. Pentru un asemenea om viaţa este o devenire, o construcţie pe baza unor proiecte existenţiale, în care limitele întâlnite sunt mai degrabă praguri care trebuie depăşite. Până şi moartea, posibilitatea-limită a fiinţei sale, nu este văzută ca un sfârşit, ci ca o treaptă care trebuie lăsată în urmă pentru un dincolo dătător de nădejde. Datorită tendinţelor sale lăuntrice şi a structurii sufleteşti, omul speranţei vede în timp, cu fiecare clipă nouă, o posibilă intensificare şi amplificare neîntreruptă de valori. Pentru el, împlinirea aparţine viitorului.

sursa masinadescris.net